Brainstorming

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

[[Categorie:]]

[[wiki]]

Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard. Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării.

Această pagină conţine greşeli de ortografie sau de punctuaţie. Puteţi consulta manualul de stil şi contribui prin corectarea greşelilor.

Această pagină necesită categorisire. Pagina este insuficient categorisită sau nu a fost inclusă în nicio categorie.

Brainstormingul este o tehnică de creativitate în grup, menită să genereze un număr mare de idei, pentru soluţionarea unei probleme.

Deşi brainstormingul a devenit o tehnică de grup populară, cercetătorii n-au găsit dovezi cum că ar creea număr mare de idei sau că ar îmbunătăţii calitatea lor, ba chiar poate fi mai puţin eficientă decât lucrul individual, datorită lipsei de atenţie, lenei colective sau devierii de la subiect.

Au existat încercări de îmbunătăţire sau înlocuire cu unele variante, însă unele dintre beneficiile sale sunt ridicarea moralului şi îmbunătăţirea lucrului în echipă.

Cuprins 1 Abordare 2 Etapele metodei 2.1 Stabilirea problemei 2.2 Background memo 2.3 Selectarea participanţilor 3 Structura sugerată 3.1 Lista de întrebări stimulatoare 3.2 Desfăşurarea întrunirii 4 Proces 5 Evaluare 6 Bibliografie

[modifică] Abordare

Există patru reguli în brainstorming, menite să reducă inhibiţiile care apar în grupuri şi prin urmare să stimuleze generarea de noi idei. Rezultatul aşteptat este o sinergie dinamică, care va mări în mod semnificativ creativitatea grupului.

1. focalizarea pe cantitate. Ideea este că din cantitate poate rezulta calitate, această regulă favorizează creativitatea divergentă, căci dacă ar creşte numărul de idei, ar creşte şi probabilitatea unei soluţii eficiente pentru problema existentă.
2. fără critici. Critica în această etapă este descurajată, în loc să se gândească la ce ar fi rău la aceea idee membrii sunt încurajaţi să se gândească la idei cât mai neobişnuite şi se creează o atmosferă constructivă.
3. ideile trăznite sunt binevenite. Pentru a se obţine o listă bună şi lungă de idei, ideile neobişnuite sunt binevenite întrucât ele ar putea inspira soluţii mai bune decât ideile obişnuite, de asmenea ele pot creea noi perspective sau diminua prejudecăţile.
4. combină şi îmbunătăţeşte ideile. Ideile bune pot fi combinate pentru a obţine o idee foarte bună, după cum sugerează şi sloganul "1+1=3". Această abordare conduce la idei mai bune şi complete decât lucrul individual şi se crede că stimularea ideilor se face prin asociere.

[modifică] Etapele metodei

[modifică] Stabilirea problemei

Este important stabilirea problemei, aceasta trebuie să fie clară şi nu prea mare, cum ar fi ”ce serviciu de telefonie mobilă lipseşte, dar care este necesar”. Dacă problema este prea mare, moderatorul ar trebui s-o împartă pe componente.

[modifică] Background memo

Background memo-ul este o invitaţie trimisă participanţilor şi conţine numele şedinţei, problema care va fi discutată, data, ora şi locul. În scrisoare problema este descrisă, sunt date exemple de soluţii şi este trimisă cu cel puţin două zile în avans astfel încât participanţii să se poată gândii la metode de rezolvare. Memoul este folosit şi în cursul discuţiilor în caz că se ajunge la impas sau se deviază de la subiect.

[modifică] Selectarea participanţilor

Directorul elaborează planul brainstormingului, alege participanţii şi moderatorul, zece sau mai puţin membri sunt în general mai productivi decât grupurile mari.

[modifică] Structura sugerată

1. Câţiva membri cu experienţă, care şi-au dovedit valoarea
2. Câţiva invitaţi care sunt familiarizaţi cu problema
3. Un moderator care înregistrează ideile şi care asigură continuitatea întrunirii

[modifică] Lista de întrebări stimulatoare

Uneori creativitatea grupului poate scădea, în astfel de momente este recomandat ca moderatorul să citească una din întrebările stimulatoare, ca de exemplu: „ putem combina aceste idei?” sau „ ce-ar fi să privim din altă perspectivă?”. Este de preferat să scriem această listă înainte ca întrunirea să înceapă.

[modifică] Desfăşurarea întrunirii

Moderatorul conduce întrunirea şi se asigură care din regulile de bază sunt respectate.De obicei activităţiile sunt următoarele:

1. un interval de timp va fi alocat acomodării începătorilor la atmosfera lipsită de critică şi se propune o problemă simplă ca pentru încălzire, cum ar fi: „ ce ar putea să fie următorul bonus?” sau „cum ar putea fi îmbunătăţit Windows?”
2. moderatorul prezintă problema şi dă alte explicaţii dacă este cazul.
3. moderatorul cere să se exprime ideile
4. dacă nimeni nu se exprimă, moderatorul va pune o întrebare stimulatoare
5. fiecare îşi exprimă ideile şi acestea sunt înregistrate/notate
6. dacă sunt prezentate mai multe idei, moderatorul va acorda prioritate ideii celei mai apropiate de subiect.
7. participanţii încearcă să dezvolte ideea şi să o îmbunătăţească.
8. spre sfârşit moderatorul organizează ideile pe baza subiectului în discuţie şi încurajează continuarea dialogului întrucât alte idei mai pot fi sugerate.
9. ideile sunt categorizate.
10. întreaga listă este revizuită şi ideile nepotrivite sau irealizabile sunt înlăturate.
11. moderatorul le mulţumeşte pentru participare şi îi răsplăteşte cu un mic cadou pentru deranj.

[modifică] Proces

• Participanţii care au o idee, dar nu au posibilitatea s-o prezinte sunt sfătuiţi s-o noteze şi s-o prezinte mai târziu.
• Moderatorul ar trebui să numere ideile şi să încerce să le mărească numărul. De exemplu: „ avem 44 de idei, hai să le facem 50!”
• Moderatorul ar trebui să repete ideea prin cuvintele autorului, astfel încât să se recunoască meritul acestuia sau să altereze ideea originară.
• În caz de multe idei care survin în acelaşi timp cel care are ideea cea mai asociată are prioritate.
• În timpul întrunirilor de brainstorming este descurajată participarea superiorilor, deoarece aceasta poate inhiba participanţii şi să reducă efectul celor patru reguli de bază, mai ales generarea de idei neobişnuite.

[modifică] Evaluare

Brainstorming-ul nu este doar un generator de idei pentru alţii, deobicei grupul va evalua şi selecta singur ideea finală.

• Soluţia nu ar trebui să necesite aptitudini pe care membri grupului nu le au sau nu le pot obţine.
• Dacă resurse sau aptitudini suplimentare sunt necesare atunci obţinerea lor ar trebui să facă parte din prima parte a soluţiei.
• Trebuie să existe o metodă de a măsura progresul şi succesul
• Paşii trebuie să fie clari tuturor şi treburile distribuite astfel încât fiecare să aibă un rol important.
• La procesul de luare a decizilor trebuie să participe toţi astfel încât efortul să fie coordonat spre scopul stabilit.
• Ar trebui menţinut interesul participanţilor astfel încât aceştia să-şi continue eforturile depuse.

[modifică] Bibliografie

1. ^ Osborn, A.F. (1963) Applied imagination: Principles and procedures of creative problem solving (Third Revised Edition). New York, NY: Charles Scribner’s Sons.
2. ^ Nijstad, B. A., Stroebe, W., Lodewijkx, H. F. M. (2003). Production blocking and idea generation: Does blocking interfere with cognitive processes? Journal of Experimental Social Psychology, 39, 531-548.
3. ^ Diehl, M., & Stroebe, W. (1991). Productivity loss in idea-generating groups: tracking down the blocking effect. Journal of Personality and Social Psychology, 61, 392-403.
4. ^ Mullen, B., Johnson, C., & Salas, E. (1991). Productivity loss in brainstorming groups: a meta-analytic integration. Basic and Applied Social Psychology. 12, 3-23.
5. ^ Rickards, T., (1999) Brainstorming, M Runco & S Pritzker, Eds, Encylopedia of creativity, San Diego: Academic Press Vol 1 219-228.
6. ^ Macdonald, Henry (2005-06-26). "Now brainstorms are off the agenda". The Observer. Retrieved on 2008-10-19.
7. ^ Epilepsy NSE
8. ^ Osborn, A.F. (1963) Applied imagination: Principles and procedures of creative problem solving (Third Revised Edition). New York, NY: Charles Scribner’s Sons.
9. ^ Santanen, E., Briggs, R. O., & de Vreede, G-J. (2004). Causal Relationships in Creative Problem Solving: Comparing Facilitation Interventions for Ideation. Journal of Management Information Systems. 20(4), 167-198.
10. ^ Furnham, A., & Yazdanpanahi, T. (1995). Personality differences and group versus individual brainstorming. Personality and Individual Differences, 19, 73-80.
11. ^ Questorming: An Outline of the Method, Jon Roland, 1985