Biserica de lemn din Rătez

Biserica de lemn din Rătez, comuna Godinești, județul Gorj, a fost construită în 1885. Are hramul „Sfântul Nicolae”. Biserica nu se află pe noua listă a monumentelor istorice.

Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]

Rătez este o așezare veche. Prima atestare documentară: satul Rătezu este amintit într-un document de la 25 octombrie 1593, când Mihai Viteazul întărește lui Nicula din Glogova stăpânire peste un iaz cumpărat în hotarul Rătezu cu 1600 de aspri. Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” a fost reclădită din temelie . Amplasamentul initial al bisericii dar si al cimitirului a fost in locul numit " Crivina " . Aceste informatii provin din trei surse . Prima sursa este relatarea din anul 1971 a batranei EUGENIA MIHUT . Aceasta era de loc din satul Arjoci , din familia CONSTANTIN CERNAIANU . S-a casatorit in anul 1912 in Ratez , cu TANASIE MEDAR decedat pe front la Turtucaia în războiul romano - bulgar . Tanasie era fiul lui ION S MEDAR . Numele acestuia îl regăsim în pisania bisericii . O a doua sursa este relatarea lui ION NICOLCESCU ( Ion al lui Ilie ) catre nepotul sau ION NASARAMBA . Cea de a treia sursa este relatarea batranei PARASCHIVA MORJAN catre nepotul sau IULIAN KRISTIAN . Ulterior cimitirul a fost mutat pe locul numit " in arie " , ( nu poate spune nimeni cu exactitate cand s-a produs aceasta mutare , cea mai veche cruce de piatra cu inscriptie datand din anul 1918 ) . Biserica a fost relocata pe un amplasament nou in satul de sus . Satul Ratez , pentru o mai usoara localizare a gospodariilor , s-a impartit in doua . Partea satului aflata pe inaltimea unui deal ( SATUL de SUS ) si partea satului ce urma cursul ogasului ( un firicel de apa ) ce izvoraste din locul numit " FANTANA RECE " ( SATUL de JOS ) . Pe acest fir de apa numit OGASUL FAGETULUI , pe vremuri avand debit constant , a functionat o moara de apa localizata in zona fostului pod ce lega satul de zona " CARARUIA " . Din relatarea lui ANTONIE BALGAR ( fiul ) , aflam ca una din pietrele de moara a fost salvata de tatal acestuia si adapostita in gospodarie . Dar ulterior nu s-a mai gasit aceasta piatra . Odata cu inceperea lucrarilor de constructie a bisericii pe noul amp-lasament , in locul numit " LA CRUCE " a fost plantat un plop al carui scop a fost de a proteja turla bisericii de vanturile puternice si traznete . Plopul a existat pana in anul 2016 cand s-a prabusit din cauze naturale . Tot ca o curiozitate ramasa neelucidata pana in prezent este si CAVOUL lui PERA ( pe numele său adevărat ION POPESCU - Pera fiind doar o anagramă derivata din numele său Popescu și locul de baștină Rătez ) , cavou aflat pe dealul din partea de vest a bisericii si in care au fost mutate osemintele preotului Cs. Popescu , unul din ctitorii bisericii . Mutarea a fost efectuata la cererea lui PERA , în calitate de fiu al defunctului dar și arhitect și proprietar al monumentului din pădure . Referitor la sat , exista probabilitatea ( comfirmata de faptul ca pe locul numit COASTA , a existat o insiruire de case ) ca acesta sa fi aparut initial pe acea locatie , Dar iata si pisania originală a bisericii , redată fidel , inclusiv semnele de punctuație : „ Înumele tatălui si fiului si duhului sfânt sa râclâdit. de nou din temelie siânpodobit.ac.biserică sub patronaju, Sf.Nicolae.de lăcuitori acesti Cm.Retezu sub conducerea unui comitetu gărantî ai lucrari.si.citori.si primi fundători anume: Preot CsPopescu, I.Medari, Ioan Berciu, Ion Cs.Popescu, Nicolae I. Buteică, Cs.Buteică, St.Manescu, Ion S.Medari, si Ioan Dm.Nicolcescu.gărant, citor si casieriu...si cu lacuitori dinpreună, âncepândusa la, anu, 1885 1Maiu terminduse -la-anu 1898 luna octomvrie= 5 =ziua ” . Rătez era o așezare rurală înfloritoare în perioada interbelică. A functionat in aceasta localitate o primarie , scoala cu doua corpuri de cladiri si chiar o banca . În prezent satul este afectat de procesul accelerat de depopulare. În partea de sus a satului , greu accesibilă , unde se află și biserica , mai trăiesc puține familii. Frumoasa biserică din Rătez, de dimensiuni neobișnuit de mari pentru bisericile gorjene, este inca in pericol . Absida altarului a fost parțial prăbușită dar in urma unor lucrari fragile de consolidare efectuate in 2012, biserica a fost momentan salvata . In anul 2021 biserica a fost inzestrata cu un clopot nou , prin contributia preotului A. Giungala si a multor alti sateni sau descendenti ai acestora . Tot in anul 2021 , pridvorul bisericii a fost reabilitat , urmand ca deasupra intrarii sa fie pictat Sf. Nicolae , In 2022 a fost dublat trotuarul de scces spre biserica prin straduinta unor enoriasi si a preotului . Ca o curiozitate , mentionam faptul ca hramul satului RATEZ, este diferit de hramul bisericii fiind praznuit pe data de 20 iulie ( Sf. ILIE ) .

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Studii regionale

Cristache-Panait, Ioana (2001). Arhitectura de lemn din județul Gorj. București: Arc 2000. ISBN 973-99718-2-2.
Pănoiu, Andrei (1971). Arhitectura bisericilor de lemn din Țara Românească. Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București: manuscris.
Pănoiu, Andrei (1977). Din arhitectura lemnului. București: Editura Tehnică. CZ 721:694/5(498).
Vasile Cărăbiș, Istoria Gorjului, Editis, 1995.