Biserica de lemn din Ștei
Biserica de lemn din Ștei a fost ridicată în jurul anului 1775 și a servit parohiei până după primul război mondial. A fost eternizată în literatura română prin versurile scriitorului ardelean Miron Pompiliu, devenind emblematică pentru atașamentul intelectualilor ardeleni față de modestele lor origini.
Istoric[modificare | modificare sursă]
Locuitorii din Ștei au împărțit cu cei din Seghiște o biserică medievală de zid, ctitorie a voievozilor locali, vreme de mai multe secole. Momentul ridicării bisericii de lemn din Ștei poate fi aproximat după reforma de sistematizare a satelor din 1772, când comunitatea a fost nevoită să se reașeze la o depărtare de vechea biserică. A fost ridicată cel mai probabil în jurul anului 1775. Tradiția locală păstra amintirea aducerii bisericii de lemn în noua vatră a satului Ștei din satul Ghighișeni, unde servise deja de o bună vreme comunității de acolo. În Ghighișeni biserica fusese înlocuită de o altă biserică de lemn, mai încăpătoare, în anul 1743.
Trăsături[modificare | modificare sursă]
Biserica de lemn din Ștei prezintă trăsături caracteristice zonei.
În literatură[modificare | modificare sursă]
Miron Pompiliu, fiu al satului, a dedicat câteva poezii bisericii de lemn din Ștei. Biserica a fost locul în care tatăl său a slujit și în care poetul și-a făcut o parte din educație.
| Revedere
„Biserică iubită Acum că mă apropiu, Ah, eată cele strane! Și eată in prevazul La cea icoană sfântă Cu vechile podoabe Același e altarul Familia 1885, 1 septembrie |
Ultimul dor
... „Bisericuța cea de lemn ... La cea biserică de lemn,
|
Note[modificare | modificare sursă]
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Studii monografice
- Lupșa, Ștefan (). Istoria Parohiei Ștei, cu multe documente bihorene și cu 16 ilustrațiuni. Beiuș: Tipografia Diecezană.
- Studii regionale
- Pavel, Constantin (). Miron Pompiliu 1847-1897 viața și opera lui, pagini din trecutul cultural al Bihării. Beiuș: Doina.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
