Bai Sema

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bai Sema
Bai sema 1.jpg
{{{punct-1}}} {{{descrie1}}}
{{{punct-2}}} {{{descrie2}}}
{{{punct-3}}} {{{descrie3}}}
{{{punct-4}}} {{{descrie4}}}
{{{punct-5}}} {{{descrie5}}}
{{{punct-6}}} {{{descrie6}}}
{{{punct-7}}} {{{descrie7}}}
{{{punct-8}}} {{{descrie8}}}
{{{punct-9}}} {{{descrie9}}}
{{{punct-11}}} {{{descrie11}}}
{{{punct-12}}} {{{descrie12}}}
{{{punct-13}}} {{{descrie3}}}
{{{punct-14}}} {{{descrie14}}}
{{{punct-15}}} {{{descrie15}}}


Bai Sema (thai: ใบเสมา) „pietre de hotar” erau destinate marcarea regiunilor sfinte într-un wat (îngrăditura cu un zid a unei construcții religioase în Thailanda, Laos, Cambodgia). Budha a stabilit în „Vinayana Pitaka” (Coșul disciplinei) teritoriile sfinte unde țin călugării ritualurile religioase. Aceste locuri trebuie să aibă o suprafață minimă în care au loc 21 de călugări la distanța unui braț unul de altul, acest teritoriu nu avea să fie mai mare, probabil ca perimetru de 3 „Yojana” (1 Yojana = ca. 16 km). Un astfel de teritoriu fiind numit „Buddhasima” marcat cu „Nimitta” (reper de marcare graniței) care putea să fie: o colină, stâncă, copaci. mușuri de furnci, ape, drumuri, păduri etc. In Thailanda această marcare a locului sfânt s-a făcut din secolul VI până în secolul IX frecvent cu „Bai Sema”.

Imagini[modificare | modificare sursă]


Bai Sema „cu coroană”, Wat Rajanadda, Bangkok
Bai Sema (cu forma de patrulater), Wat Mahanaparam, Bangkok
Bai Sema „cu ochi”, Wat Phra Kaeo, Bangkok