Asociația OB1 din Orion

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Asociația OB1 din Orion

Lucrare derivată care indică locul subgrupului 25 Orionis în cadrul Asociației OB1 din Orion
Date de observație
Epoca J2000.0
Tipul obiectului Asociație stelară
Ascensie dreaptă (α) 05h 36m[1]
Declinație (δ) -01° 12′[1]
Distanță 1040-1630 a.l.
(320-500 [1] pc)
Magnitudine
aparentă
(V)
Dimensiune aparentă
Constelație Orion
Caracteristici fizice
Masă >8.0×103[2] M
Dimensione al
Magnitudine absolută
Coloare (B-V)
Descoperit de
Data
Nr. catalog

Asociația OB1 din Orion este o grupare contingentă a mai multor zeci de stele gigante calde de tip spectral O sau B. Mii de stele, având masa mai mică, sunt asociate, precum și un număr mai mic, dar semnificativ de protostele. Ele fac parte din Norul molecular din Orion. Prin relativa lor proximitate și complexitate, este asociația OB studiată mai îndeaproape.[3]

Asociația OB1 din Orion este constituită din subgrupele următoare[3][4]:

Orion OB1a, grupul de stele aflat la nord-vest de stelele din asterismul Centura lui Orion, având o vârstă medie de vreo 12 milioane de ani. În acest grup de stele se află un alt subgrup, grupul 25 Orionis[5][6]; stelele din acest grup sunt situate lângă steaua γ Ori (Bellatrix).
Orion OB1b, constituit din cele trei stele strălucitoare ζ Ori (Alnitak), ε Ori (Alnilam) și δ Ori (Mintaka), care constituie asterismul cunoscut sub numele de Centura lui Orion precum și stele minore. Acest grup are o vârstă medie de vreo 8 milioane de ani, iar acesta este subîmpărțit în alte trei subgrupuri[7][8];
Orion OB1c, stelele din asterismul Sabia lui Orion au o vârstă cuprinsă între 3 și 6 milioane de ani;
Orion OB1d, stelele din Nebuloasa Orion și M 43, stelele cele mai tinere.

Semnături ale evoluției discurilor de resturi stelare au fost detectate în subgrupele Orion OB1a și Orion OB1b.[9][10]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Brown, A. G. A.; de Geus, E. J.; de Zeeuw, P. T. (septembrie 1994). „The Orion OB1 association. 1: Stellar content”. Astronomy and Astrophysics. 289 (1): 101–120. arXiv:astro-ph/9403051Accesibil gratuit. Bibcode:1994A&A...289..101B. ISSN 0004-6361. 
  2. ^ Briceño, César; Calvet, Nuria; Hernández, Jesús; Vivas, A. Katherina; Mateu, Cecilia; Downes, Juan José; Loerincs, Jaqueline; Pérez-Blanco, Alice; Berlind, Perry; Espaillat, Catherine; Allen, Lori; Hartmann, Lee; Mateo, Mario; Bailey, John I., III (). „The CIDA Variability Survey of Orion OB1. II. Demographics of the Young, Low-mass Stellar Populations”. The Astronomical Journal. 157 (2): 85. arXiv:1805.01008Accesibil gratuit. Bibcode:2019AJ....157...85B. doi:10.3847/1538-3881/aaf79b. ISSN 1538-3881. 
  3. ^ a b Brown, de Geus & de Zeeuw 1994.
  4. ^ Blaauw 1964.
  5. ^ [[#CITEREF|]].
  6. ^ Harper, Brown & Guinan 2008.
  7. ^ A photometric study of the Orion OB 1 association. I - Observational data (în engleză), 34, pp. 115–206 
  8. ^ A photometric study of the Orion OB 1 association. III - Subgroup analyses (în engleză), 36, pp. 497–572 
  9. ^ N. Calvet et al., The Astronomical Journal 129:935–946 (2005)
  10. ^ J. Hernandez et al., Astrophys. J. 652:472-481 (2006)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • The O Associations in the Solar Neighborhood”, Annual Review of Astronomy and Astrophysics (în engleză), 2 (1), p. 213 
  • „25 Orionis: A Kinematically Distinct 10 Myr Old Group in Orion OB1a”, Format:AJ (în engleză), 661 (2), pp. 1119–1128, Briceño+2007 
  • The Orion OB1 association. 1: Stellar content”, Format:A&A (în engleză), 289 (1), pp. 101–120, ISSN 0004-6361 
  • „A New VLA-Hipparcos Distance to Betelgeuse and its Implications”, Format:AJ (în engleză), 135 (4), pp. 1430–40