Țurcană (ovine)
.jpg)
Rasa țurcană este una din cele mai vechi rase de oi din România. Este recunoscută pentru rezistența la boli, costurile mici cu hrana,[1] carnea de calitate superioară si adaptabilitatea la condițiile climatice.[2] În 2017 ponderea oilor țurcane în șeptelul din România ajungea la 80%, cu circa 8,5 milioane ovine.[3]
Caracteristici[modificare | modificare sursă]
Există mai multe tipuri de oi țurcane: oi țurcane albe (bele), oi bucălăi, oi oacheșe, oi brezate și oi mărcușe. Oile au o constituție robustă și o pronunțată mobilitate. În iernile blânde pot fi hrănite doar pe pășune.[1] Berbecii prezintă coarne bine dezvoltate, iar oile fie nu le au deloc, fie numai două semicercuri cu vârfurile orientate înainte și în jos.[2]
Utilizare[modificare | modificare sursă]
Această rasă oferă o producție mixtă, de carne, lapte și lână. Femelele pot ajunge la greutatea de 35-55 kg, iar masculii la aproape 80 kg. Deși cantitatea de carne este mică în raport cu greutatea corpului, carnea țurcanelor este foarte apreciată în țările arabe.[2]
Oile țurcane dau până la 140-160 l de lapte pe sezon, perioada de lactație durând 150-200 de zile. Producția de lapte variază mult individual. În zona montană sunt mai productive decât oile țigăi.[2]
Lâna aspră, sub forma de șuvițe ascuțite cu lungime medie de 20-21 cm, este de calitate inferioară. Un animal oferă anual 2-3,5 kg de lână,[2] care este folosită pentru țesutul covoarelor. În Moldova această rasă este crescută și pentru blană de miel tânăr.[1]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c „Oaie țurcană: caracteristici și profitabilitate”. Agricultura la costum. Accesat în .
- ^ a b c d e Gabriela Gimbășanu. „Oaia Țurcană: cea mai veche și cunoscută rasă de ovine din România rămâne în preferințele crescătorilor”. agrointel.ro. Accesat în .
- ^ Ioan Pădeanu. „Ţurcana este o SUPRARASĂ. Dar pe când noile rase?”. Ferma. Accesat în .