Hirundinide: Diferență între versiuni

	Alte proiecte Wikimedia conțin de asemenea materiale despre acest subiect:
	Fișiere media la Commons
	Categorie la Commons
	Hirundinide la Wikidata
	Wikispecii

Hirundinide
	Rândunica (Hirundo rustica)
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Subîncrengătură:	Vertebrata
Clasă:	Aves
Ordin:	Passeriformes
Familie:	Hirundinidae; Vigors 1825
Genuri
	Atticora Boie, 1844; Cecropis Boie, 1826; Cheramoeca Cabanis, 1850; Delichon Horsfield și Moore, 1854; Hirundo Linnaeus, 1758; Neochelidon P.L. Sclater, 1862; Notiochelidon S.F. Baird, 1865; Petrochelidon Cabanis, 1850; Phedina Bonaparte, 1855; Progne Boie, 1826; Psalidoprocne Cabanis, 1850; Pseudochelidon Hartlaub, 1861; Pseudhirundo Roberts, 1922; Ptyonoprogne L. Reichenbach, 1850; Riparia T. Forster, 1817; Stelgidopteryx S.F. Baird, 1858; Tachycineta Cabanis, 1850;
	Modifică text

Navighează interactiv prin istoric

← Diferența anterioară Diferența următoare →

Conținut șters Conținut adăugat

VizualWikitext

Aliniat

Versiunea de la 24 noiembrie 2022 22:51

Pentru alte sensuri, vedeți Rândunică (dezambiguizare).

Hirundinidele (Hirundinidae), numite popular rândunici, iar unele specii lăstuni, este o familie de păsări insectivore mici, adaptate la prinderea insectelor mărunte din zbor. Familia hirundinidelor cuprinde 21 de genuri și 89 de specii. Ele sunt răspândite aproape peste tot globul, lipsind în Noua Zeelandă, insulele ținuturilor centrale ale Pacificului și regiunile polare. Cele din ținuturile nordice și temperate migrează toamna către sud și petrec iarna în regiunile ecuatoriale. Cuibul și-l fac, de regulă, din lut sau pământ cimentat cu salivă și întărit cu fire de iarbă. Îl prind de zidurile și pereții clădirilor, de streșini de casă, pereții peșterilor și stâncilor, dar pot cuibări și în galerii săpate în maluri lutoase sau în scorburile arborilor. Sunt bune zburătoare. Din zbor, care este ușor, rapid și îndemânatic, prind insectele, beau apă planând razant la suprafața acesteia și se îmbăiază. Hrana este formată exclusiv din insecte, viața speciilor respective depinzând de prezența entomofaunei aeriene, pentru procurarea căreia zboară zilnic sute de km. Cântecul lor este plăcut. Năpârlesc numai odată pe an și anume în timpul pasajului de primăvară.^[1]^[2]^[3]^[4]^[5]

Taxonomie și sistematică

Familia Hirundinidae a fost introdusă (sub numele de Hirundia) de către polimatul francez Constantine Samuel Rafinesque în 1815.^[6]^[7] Hirundinidae sunt unice din punct de vedere morfologic în rândul paseriformelor, dovezile moleculare plasându-le ca o filiație distinctivă în Sylvioidea.^[8] Analiza filogenetică a arătat că familia Hirundinidae este un taxon-soră Pnoepygidae. Cele două familii sa-u separat în Miocenul timpuriu în urmă cu aproximativ 22 de milioane de ani.^[9]

În cadrul familiei, există o diviziune clară între cele două subfamilii, Pseudochelidoninae, care sunt compuse din cele două specii de lăstuni de râu,^[10]^[11] și Hirundininae, în care sunt plasate speciile rămase. Divizarea Hirundininae a fost sursa multor discuții, diverși taxonomiști împărțindu-le în 24 de genuri și grupându-le în doar 12.

Descriere

Hirundinidae au o formă de corp conservatoare din punct de vedere evolutiv, care este similară în întreaga cladă, dar este diferită de cea a altor paseriforme.^[12] Rândunelele s-au adaptat la vânătoarea de insecte în zbor, dezvoltând un corp subțire, aerodinamic și aripi lungi și ascuțite, care permit manevrabilitate și rezistență deosebită, precum și perioade frecvente de planare. Formele corpului le permite un zbor foarte eficient; rata metabolică a rândunelelor în zbor este cu 49–72% mai mică decât la alte paseriforme de aceeași dimensiune.^[13]

Rândunelele au două fovee în fiecare ochi, ceea ce le oferă o vedere ascuțită laterală și frontală care ajută la urmărirea prăzii. De asemenea, au ochi relativ lungi, a căror lungime este aproape egală cu lățimea lor. Ochii lungi permit o acuitate vizuală crescută fără a concura cu creierul pentru spațiul din interiorul capului. Morfologia ochiului la rândunele este similară cu cea a unui răpitor.^[14]

Au cicuri scurte, dar fălci puternice și o gură largă. Lungimea corpului său variază între 10 și 24 cm și greutatea sa între 10 și 60 g. Cea mai mică specie în greutate poate fi rândunica cenușie (Psalidoprocne obscura), cu o masă corporală medie de 9,4 g în timp ce lăstunul violet (Progne subis) și lăstunul sudic (Progne elegans), ambele cântărind mai mult de 50 g în medie, rivalizează între ele ca fiind rândunele cele mai grele.^[15]

Lista speciilor

Familia hirundinidelor conține 21 de genuri și 89 de specii.^[16]

Imagine	Gen	Specii
	Pseudochelidon Hartlaub, 1861	Lăstun african de râu, Pseudochelidon eurystomina Lăstun cu ochi albi de râu, Pseudochelidon sirintarae
	Psalidoprocne Cabanis, 1850	Rândunică cu coadă scurtă, Psalidoprocne nitens Rândunică neagră, Psalidoprocne pristoptera Rândunică cenușie, Psalidoprocne obscura Rândunică cu cap alb, Psalidoprocne albiceps Rândunică de munte, Psalidoprocne fuliginosa
	Neophedina Roberts, 1922	Lăstun cu guler, Neophedina cincta
	Phedinopsis Wolters, 1971	Lăstunul lui Brazza, Phedinopsis brazzae
	Phedina Bonaparte, 1855	Lăstun din Mascarene, Phedina borbonica
	Riparia Forster,T, 1817	Lăstun de Congo, Riparia congica Lăstun de mal, Riparia riparia Lăstun pal, Riparia diluta Lăstun cu gâtul brun, Riparia paludicola Lăstun cu gâtul gri, Riparia chinensis
	Tachycineta Cabanis, 1850	Rândunică de scorbură, Tachycineta bicolor Rândunică de Bahamas, Tachycineta cyaneoviridis Rândunică verde-albastru, Tachycineta thalassina Rândunică aurie, Tachycineta euchrysea Rândunică de mangrove, Tachycineta albilinea Rândunică cu sprâncene albe, Tachycineta leucorrhoa Rândunică chiliană, Tachycineta meyeni Rândunică de Tumbes, Tachycineta stolzmanni Rândunică cu aripi albe, Tachycineta albiventer
	Atticora Gould, 1842	Rândunică cu bandă albă, Atticora fasciata Rândunică cu cap negru, Atticora pileata Rândunică cu picioare albe, Atticora tibialis
	Pygochelidon Baird, SF, 1971	Rândunică albastru și alb, Pygochelidon cyanoleuca Rândunică cu guler negru, Pygochelidon melanoleuca
	Alopochelidon Ridgway, 1903	Rândunică cu cap brun, Alopochelidon fucata
	Orochelidon Ridgway, 1903	Rândunică de Chapman, Orochelidon flavipes Rândunică cu burtă brună, Orochelidon murina Rândunică andină, Orochelidon andecola
	Stelgidopteryx Baird, SF, 1858	Rândunică nordică cu creastă, Stelgidopteryx serripennis Rândunică sudică cu creastă, Stelgidopteryx ruficollis
	Progne Boie, F, 1826	Lăstun cu piept maro, Progne tapera Lăstun peruvian, Progne murphyi Lăstun Galápagos, Progne modesta Lăstun violet, Progne subis Lăstun sudic, Progne elegans Lăstun cu piept gri, Progne chalybea Lăstun mare bicolor, Progne sinaloae Lăstun cubanez, Progne cryptoleuca Lăstun din Caraibe, Progne dominicensis
	Pseudhirundo Roberts, 1922	Rândunică cu coroană gri, Pseudhirundo griseopyga
	Cheramoeca Cabanis, 1850	Rândunică cu spate alb, Cheramoeca leucosterna
	Ptyonoprogne Reichenbach, 1850	Lăstun euroasiatic de stâncă, Ptyonoprogne rupestris Lăstun de deșert, Ptyonoprogne obsoleta Lăstun de stâncă, Ptyonoprogne fuligula Lăstun cenușiu de stâncă, Ptyonoprogne concolor
	Hirundo Linnaeus, 1758	Rândunică cu burtă ruginie, Hirundo nigrorufa Rândunică albastră, Hirundo atrocaerulea Rândunică cu aripi pătate, Hirundo leucosoma Rândunică cu coadă albă, Hirundo megaensis Rândunică cu piept perlat, Hirundo dimidiata Rândunică de Pacific, Hirundo tahitica Rândunică de deal, Hirundo domicola Rândunică australiană, Hirundo neoxena Rândunică cu gât alb, Hirundo albigularis Rândunică cu coadă lungă, Hirundo smithii Rândunică albastră cu gât alb, Hirundo nigrita Rândunică de hambar, Hirundo rustica Rândunică de Angola, Hirundo angolensis Rândunică de Guinea, Hirundo lucida Rândunică de savană, Hirundo aethiopica
	Delichon Moore, F, 1854	Lăstun de casă, Delichon urbicum Lăstun de casă siberian, Delichon lagopodum Lăstun de casă asiatic, Delichon dasypus Lăstun de casă nepalez, Delichon nipalense
	Cecropis Boie, F, 1826	Rândunică cu pieptul roșu, Cecropis semirufa Rândunică senegaleză, Cecropis senegalensis Rândunică cu dungi, Cecropis abyssinica Rândunică cu coroană roșie, Cecropis cucullata Rândunică roșcată, Cecropis daurica Rândunică vest africană, Cecropis domicella Rândunică din Sri Lanka, Cecropis hyperythra Rândunică mare cu dungi, Cecropis striolata Rândunică cu burtă brun-roșcată, Cecropis badia
	Atronanus De Silva, 2018	Rândunică de pădure, Atronanus fuliginosus
	Petrochelidon Cabanis, 1850	Rândunică de stâncă, Petrochelidon pyrrhonota Rândunică de peșteră, Petrochelidon fulva Rândunică cu gât roșcat, Petrochelidon rufocollaris Rândunica lui Preuss, Petrochelidon preussi Rândunică de stâncă cu gât roșu, Petrochelidon rufigula Rândunică de la Marea Roșie, Petrochelidon perdita Rândunică sud-africană, Petrochelidon spilodera Rândunică indiană, Petrochelidon fluvicola Lăstun ariel, Petrochelidon ariel Lăstun de copac, Petrochelidon nigricans

Specii din România și Republica Moldova

În România trăiesc 5 specii de hirundinide: Hirundo rustica, Cecropis daurica, Delichon urbicum, Riparia riparia și Ptyonoprogne rupestris, în timp ce în Republica Moldova trăiesc trei specii: Hirundo rustica, Delichon urbicum și Riparia riparia.

Denumirea științifică latină	Denumirea română	Subspecii	Categorie fenologică	Populația estimată din România	Statutul IUCN, Imaginea
Familia: Hirundinidae
Hirundo rustica Linnaeus, 1758^[17]^[18]	Rândunică, Rândunea, Rândunică de câmp, Rândurică, Rândurea, Lândură, Arândunea.	Hirundo rustica rustica Linnaeus, 1758	Oaspete de vară, cuibărește. Specia a devenit strict antropofilă, existând aproape numai în localități.	Efectivele din România sunt apreciate a fi între 500.000 și 1.000.000 de perechi.	^[19]
Cecropis daurica Linnaeus, 1771, sin. Hirundo daurica Laxmann, 1769^[20]^[21]	Rândunică roșcată, Rândunică alpină.	Cecropis daurica rufula (Temminck, 1835)	Oaspete de vară, cuibărește. În România cuibărește în zona Dobrogea, în munții Retezat, Parâng, Apuseni, în Clisura Dunării și munții Cernei.	Populația cuibăritoare din România numără între 500 și 1.500 de perechi clocitoare.	^[22]
Delichon urbicum (Linnaeus, 1758), sin. Delichon urbica (Linnaeus, 1758)^[23]^[24]	Lăstun de casă, Rândunică de casă, Lăstun, Lăstrun, Loston, Lăstun alb, Rândunică de fereastră.	Delichon urbicum urbicum (Linnaeus, 1758)	Oaspete de vară, cuibărește. Cuibărește în locurile joase și la munte, adesea în colonii cu exemplare numeroase, lipindu-și cuiburile pe zidurile clădirilor.	Pentru România populația cuibăritoare este estimată la 400.000-1.300.000 de perechi cuibăritoare.	^[25]
Riparia riparia (Linnaeus, 1758)^[26]^[27]	Lăstun de mal, Rândunică de mal, Rândunică de apă, Rândunică de ploaie, Rândunea de pământ.	Riparia riparia riparia (Linnaeus, 1758)	Oaspete de vară, cuibărește	În România populația cuibăritoare este estimată la 45.000-90.000 de perechi.	^[28]
Ptyonoprogne rupestris (Scopoli, 1769), sin. Hirundo rupestris Scopoli, 1769^[29]^[30]	Lăstun de stâncă	Monotipică	Oaspete de vară, cuibărește. A fost semnalată prima dată în România în 1968 în regiunea sud-vestică a Carpaților, instalându-și cuiburile în crăpăturile stâncoase și în peșteri.	În România efectivul speciei este de 1.000-3.000 de perechi cuibăritoare.	^[31]

Note

^ Z. Feider, Al. V. Grossu, St. Gyurkó, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Prof. Dr. Doc. Al. V. Grossu. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1967
^ Dimitrie Radu. Mic atlas ornitologic. Editura Albatros. București, 1983
^ Dimitrie Radu. Păsările în peisajele României. Editura Sport-Turism, București, 1984
^ Håkan Delin, Lars Svensson. Philip's Păsările din România și Europa. Determinator ilustrat. București 2016
^ Robert Ritter von Dombrowski. Păsările României (Ornis Romaniæ). Descriere sistematică și biologico-geografică, completată, ilustrată și prelucrată. Traducere din limba germană, prelucrare și completare de Profesor Dionisie Linția, Directorul Muzeului Ornitologic din Timișoara. Volumul I. București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1946
^ Rafinesque, Constantine Samuel (1815). Analyse de la nature ou, Tableau de l'univers et des corps organisés (în franceză). 1815. Palermo: Self-published. p. 68.
^ Bock, Walter J. (1994). History and Nomenclature of Avian Family-Group Names. Bulletin of the American Museum of Natural History. Number 222. New York: American Museum of Natural History. pp. 149, 252.
^ Alström, Per; Olsson, Urban; Lei, Fumin (2013). „A review of the recent advances in the systematics of the avian superfamily Sylvioidea”. Chinese Birds. 4 (2): 99–131. doi:10.5122/cbirds.2013.0016 .
^ Oliveros, C.H.; et al. (2019). „Earth history and the passerine superradiation”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States. 116 (16): 7916–7925. Bibcode:2019PNAS..116.7916O. doi:10.1073/pnas.1813206116 . PMC 6475423 . PMID 30936315.
^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Mayr 1951
^ Sheldon, Frederick H.; Whittingham, Linda A.; Moyle, Robert G.; Slikas, Beth; Winkler, David W. (aprilie 2005). „Phylogeny of swallows (Aves: Hirundinidae) estimated from nuclear and mitochondrial DNA sequences”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 35 (1): 254–270. doi:10.1016/j.ympev.2004.11.008. PMID 15737595.
^ Turner, Angela K. (2004). „Family Hirundinidae (Swallows and Martins)”. În del Hoyo, J.; Elliott, A.; Christie, D.A. Handbook of the Birds of the World. 9: Cotingas to Pipits and Wagtails. Barcelona, Spain: Lynx Edicions. pp. 602–685. ISBN 978-84-87334-69-6.
^ Hails, C.J (1979). „A comparison of flight energetics in hirundines and other birds”. Comparative Biochemistry and Physiology Part A: Physiology. 63 (4): 581–585. doi:10.1016/0300-9629(79)90199-3.
^ Tyrrell, Luke P.; Fernández-Juricic, Esteban (2017). „The hawk-eyed songbird: Retinal morphology, eye shape, and visual fields of an aerial insectivore”. The American Naturalist. 189 (6): 709–717. doi:10.1086/691404. ISSN 0003-0147. PMID 28514631.
^ Dunning, John B. Jr., ed. (2008). CRC Handbook of Avian Body Masses (ed. 2nd). CRC Press. ISBN 978-1-4200-6444-5.
^ Turner, A. (2018). Swallows and Martins (Hirundinidae). In: del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. & de Juana, E. (eds.). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona.
^ „Rândunică Hirundo rustica. SOR”. Arhivat din original la 20 martie 2018. Accesat în 14 martie 2018.
^ Barn Swallow (Hirundo rustica). HBW Alive
^ Hirundo rustica. IUCN
^ „Rândunică roșcată Cecropis daurica. SOR”. Arhivat din original la 5 aprilie 2018. Accesat în 14 martie 2018.
^ Red-rumped Swallow (Cecropis daurica). HBW Alive
^ Cecropis daurica. IUCN
^ „Lăstun de casă Delichon urbica. SOR”. Arhivat din original la 26 ianuarie 2018. Accesat în 14 martie 2018.
^ Northern House Martin (Delichon urbicum). HBW Alive
^ Delichon urbicum. IUCN
^ „Lăstun de mal Riparia riparia. SOR”. Arhivat din original la 27 august 2017. Accesat în 14 martie 2018.
^ Collared Sand Martin (Riparia riparia). HBW Alive
^ Riparia riparia. IUCN
^ Lăstun de stâncă Ptyonoprogne rupestris. SOR
^ Eurasian Crag Martin (Ptyonoprogne rupestris). HBW Alive
^ Ptyonoprogne rupestris. IUCN

Legături externe

Hirundinidae. Specii din România. SOR
Swallow videos on the Internet Bird Collection

[R2-1] Z. Feider, Al. V. Grossu, St. Gyurkó, V. Pop. Zoologia vertebratelor. Autor coordonator: Prof. Dr. Doc. Al. V. Grossu. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1967

[R3-2] Dimitrie Radu. Mic atlas ornitologic. Editura Albatros. București, 1983

[R4-3] Dimitrie Radu. Păsările în peisajele României. Editura Sport-Turism, București, 1984

[R5-4] Håkan Delin, Lars Svensson. Philip's Păsările din România și Europa. Determinator ilustrat. București 2016

[R6-5] Robert Ritter von Dombrowski. Păsările României (Ornis Romaniæ). Descriere sistematică și biologico-geografică, completată, ilustrată și prelucrată. Traducere din limba germană, prelucrare și completare de Profesor Dionisie Linția, Directorul Muzeului Ornitologic din Timișoara. Volumul I. București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1946

[6] Rafinesque, Constantine Samuel (1815). Analyse de la nature ou, Tableau de l'univers et des corps organisés (în franceză). 1815. Palermo: Self-published. p. 68.

[7] Bock, Walter J. (1994). History and Nomenclature of Avian Family-Group Names. Bulletin of the American Museum of Natural History. Number 222. New York: American Museum of Natural History. pp. 149, 252.

[8] Alström, Per; Olsson, Urban; Lei, Fumin (2013). „A review of the recent advances in the systematics of the avian superfamily Sylvioidea”. Chinese Birds. 4 (2): 99–131. doi:10.5122/cbirds.2013.0016 .

[9] Oliveros, C.H.; et al. (2019). „Earth history and the passerine superradiation”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States. 116 (16): 7916–7925. Bibcode:2019PNAS..116.7916O. doi:10.1073/pnas.1813206116 . PMC 6475423 . PMID 30936315.

[Mayr_1951-10] Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Mayr 1951

[Sheldon-11] Sheldon, Frederick H.; Whittingham, Linda A.; Moyle, Robert G.; Slikas, Beth; Winkler, David W. (aprilie 2005). „Phylogeny of swallows (Aves: Hirundinidae) estimated from nuclear and mitochondrial DNA sequences”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 35 (1): 254–270. doi:10.1016/j.ympev.2004.11.008. PMID 15737595.

[HBW-12] Turner, Angela K. (2004). „Family Hirundinidae (Swallows and Martins)”. În del Hoyo, J.; Elliott, A.; Christie, D.A. Handbook of the Birds of the World. 9: Cotingas to Pipits and Wagtails. Barcelona, Spain: Lynx Edicions. pp. 602–685. ISBN 978-84-87334-69-6.

[Hails-13] Hails, C.J (1979). „A comparison of flight energetics in hirundines and other birds”. Comparative Biochemistry and Physiology Part A: Physiology. 63 (4): 581–585. doi:10.1016/0300-9629(79)90199-3.

[TyrrellFernández-Juricic2017-14] Tyrrell, Luke P.; Fernández-Juricic, Esteban (2017). „The hawk-eyed songbird: Retinal morphology, eye shape, and visual fields of an aerial insectivore”. The American Naturalist. 189 (6): 709–717. doi:10.1086/691404. ISSN 0003-0147. PMID 28514631.

[15] Dunning, John B. Jr., ed. (2008). CRC Handbook of Avian Body Masses (ed. 2nd). CRC Press. ISBN 978-1-4200-6444-5.

[16] Turner, A. (2018). Swallows and Martins (Hirundinidae). In: del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. & de Juana, E. (eds.). Handbook of the Birds of the World Alive. Lynx Edicions, Barcelona.

[17] „Rândunică Hirundo rustica. SOR”. Arhivat din original la 20 martie 2018. Accesat în 14 martie 2018.

[18] Barn Swallow (Hirundo rustica). HBW Alive

[19] Hirundo rustica. IUCN

[20] „Rândunică roșcată Cecropis daurica. SOR”. Arhivat din original la 5 aprilie 2018. Accesat în 14 martie 2018.

[21] Red-rumped Swallow (Cecropis daurica). HBW Alive

[22] Cecropis daurica. IUCN

[23] „Lăstun de casă Delichon urbica. SOR”. Arhivat din original la 26 ianuarie 2018. Accesat în 14 martie 2018.

[24] Northern House Martin (Delichon urbicum). HBW Alive

[25] Delichon urbicum. IUCN

[26] „Lăstun de mal Riparia riparia. SOR”. Arhivat din original la 27 august 2017. Accesat în 14 martie 2018.

[27] Collared Sand Martin (Riparia riparia). HBW Alive

[28] Riparia riparia. IUCN

[29] Lăstun de stâncă Ptyonoprogne rupestris. SOR

[30] Eurasian Crag Martin (Ptyonoprogne rupestris). HBW Alive

[31] Ptyonoprogne rupestris. IUCN

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]

[26]

[27]

[28]

[29]

[30]

[31]

@@ Linia 36: / Linia 36: @@
 '''Hirundinidele''' ('''''Hirundinidae'''''),  numite popular '''[[rândunici]]''', iar unele specii '''lăstuni''', este o familie de păsări insectivore mici, adaptate la prinderea insectelor mărunte din zbor. Familia hirundinidelor cuprinde 21 de genuri și 89 de specii. Ele sunt răspândite aproape peste tot globul, lipsind în Noua Zeelandă, insulele ținuturilor centrale ale Pacificului și regiunile polare. Cele din ținuturile nordice și temperate migrează toamna către sud și petrec iarna în regiunile ecuatoriale. Cuibul și-l fac, de regulă, din lut sau pământ cimentat cu salivă și întărit cu fire de iarbă. Îl prind de zidurile și pereții clădirilor, de streșini de casă, pereții peșterilor și stâncilor,  dar pot cuibări și în galerii săpate în maluri lutoase sau în scorburile arborilor. Sunt bune zburătoare. Din zbor, care este ușor, rapid și îndemânatic, prind insectele, beau apă planând razant la suprafața acesteia și se îmbăiază. Hrana este formată exclusiv din insecte, viața speciilor respective depinzând de prezența entomofaunei aeriene, pentru procurarea căreia zboară zilnic sute de km. Cântecul lor este plăcut. Năpârlesc numai odată pe an și anume în timpul pasajului de primăvară.<ref name="R2">Z. Feider, Al. V. Grossu, St. Gyurkó, V. Pop. ''Zoologia vertebratelor.'' Autor coordonator: Prof. Dr. Doc. Al. V. Grossu. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1967</ref><ref name="R3">Dimitrie Radu. ''Mic atlas ornitologic.'' Editura Albatros. București, 1983</ref><ref name="R4">Dimitrie Radu. ''Păsările în peisajele României.'' Editura Sport-Turism, București, 1984</ref><ref name="R5">Håkan Delin, Lars Svensson. ''Philip's Păsările din România și Europa. Determinator ilustrat.'' București 2016</ref><ref name="R6">Robert Ritter von Dombrowski. ''Păsările României (Ornis Romaniæ). Descriere sistematică și biologico-geografică, completată, ilustrată și prelucrată.'' Traducere din limba germană, prelucrare și completare de Profesor Dionisie Linția, Directorul Muzeului Ornitologic din Timișoara. Volumul I. București, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1946</ref>
+==Taxonomie și sistematică==
-== Morfologie ==
+Familia Hirundinidae a fost introdusă (sub numele de Hirundia) de către polimatul francez [[Constantine Samuel Rafinesque]] în 1815.<ref>{{ cite book | last=Rafinesque | first=Constantine Samuel | year=1815 | title=Analyse de la nature ou, Tableau de l'univers et des corps organisés | volume=1815 | publisher=Self-published | place=Palermo | language=fr | page=68 | url=https://www.biodiversitylibrary.org/page/48310146 }}</ref><ref>{{cite book | last=Bock | first=Walter J. | year=1994 | title=History and Nomenclature of Avian Family-Group Names | series=Bulletin of the American Museum of Natural History | volume= Number 222 | publisher=American Museum of Natural History | place=New York | pages=149, 252  }}<!--Linked page allows download of the 48MB pdf--></ref> Hirundinidae sunt unice din punct de vedere morfologic în rândul [[paseriforme]]lor, dovezile moleculare plasându-le ca o filiație distinctivă în [[Sylvioidea]].<ref>{{cite journal | last1=Alström | first1= Per |first2= Urban|last2= Olsson|first3= Fumin|last3= Lei|year=2013 | title=A review of the recent advances in the systematics of the avian superfamily Sylvioidea | journal=Chinese Birds | volume=4 | issue=2 | pages=99–131 | url=https://www.researchgate.net/publication/266141539 |doi=10.5122/cbirds.2013.0016| doi-access=free }}</ref> Analiza filogenetică a arătat că familia Hirundinidae este un taxon-soră [[Pnoepygidae]]. Cele două familii sa-u separat în [[Miocen|Miocenul timpuriu]] în urmă cu aproximativ 22 de milioane de ani.<ref>{{ cite journal | last1=Oliveros | first1=C.H. | display-authors=etal | year=2019 | title=Earth history and the passerine superradiation | journal=Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States | volume=116 | issue=16 | pages=7916–7925 | doi=10.1073/pnas.1813206116 | pmid=30936315 | pmc=6475423 | bibcode=2019PNAS..116.7916O | doi-access=free }}</ref>
-Sunt păsări mici cu o lungime de 11-25 cm. Mărimea corpului este mai mare decât a pitulicii, ca la lăstunii de mal, până la mai mică decât vrabia, ca la rândunele. Hirundinidele sunt excelente zburătoare, având corpul turtit și alungit, aerodinamic, cu aripile lungi, înguste și ascuțite. Numărul remigelor primare este de nouă. Remigele primare foarte lungi. Coada este mai mult sau mai puțin bifurcată, cu douăsprezece tectrice. Au pieptul lat, gâtul scurt și capul rotund. Ciocul este scurt, turtit dorso-ventral, mult lățit la bază, prevăzut cu vibrize, maxilarul este puțin curbat la vârf.  Deschidere gurii foarte mare, adaptată la capturarea din zbor a insectelor. Picioarele sunt scurte și slabe și prevăzute cu patru degete: trei îndreptate înainte, unul înapoi și se termină cu gheare ascuțite și încovoiate, folosite la cățăratul pe zidurile verticale, mai rar pentru a sta pe ramuri. Penele au culori întunecate, iar cele de pe fața dorsală au luciu metalic. Ouăle sunt albe, sau albe cu puncte brun-roșcate.<ref name="R2"></ref><ref name="R3"></ref><ref name="R4"></ref><ref name="R5"></ref><ref name="R6"></ref>
+În cadrul familiei, există o diviziune clară între cele două subfamilii, Pseudochelidoninae, care sunt compuse din cele două specii de lăstuni de râu,<ref name="Mayr 1951"/><ref name="Sheldon">{{cite journal|last1=Sheldon|first1=Frederick H.|last2=Whittingham|first2=Linda A.|last3=Moyle|first3=Robert G.|last4=Slikas|first4=Beth|last5=Winkler|first5=David W.|title=Phylogeny of swallows (Aves: Hirundinidae) estimated from nuclear and mitochondrial DNA sequences|journal=Molecular Phylogenetics and Evolution|date=April 2005|volume=35|issue=1|pages=254–270|doi=10.1016/j.ympev.2004.11.008|pmid=15737595|url=https://www.researchgate.net/publication/7995527}}</ref> și Hirundininae, în care sunt plasate speciile rămase. Divizarea Hirundininae a fost sursa multor discuții, diverși taxonomiști împărțindu-le în 24 de genuri și grupându-le în doar 12.
-== Sistematica ==
+== Descriere ==
+Hirundinidae au o formă de corp conservatoare din punct de vedere evolutiv, care este similară în întreaga [[cladă]], dar este diferită de cea a altor paseriforme.<ref name ="HBW">{{ cite book | last=Turner | first=Angela K. | year=2004 | chapter=Family Hirundinidae (Swallows and Martins) | editor1-last=del Hoyo | editor1-first=J. | editor2-last=Elliott | editor2-first=A. | editor3-last=Christie | editor3-first=D.A. | title=Handbook of the Birds of the World | volume=9: Cotingas to Pipits and Wagtails | location=Barcelona, Spain | publisher=Lynx Edicions | isbn=978-84-87334-69-6 | pages=602–685 | chapter-url=https://archive.org/details/handbookofbirdso0009unse/page/602/mode/1up }}</ref> Rândunelele s-au adaptat la vânătoarea de insecte în zbor, dezvoltând un corp subțire, aerodinamic și aripi lungi și ascuțite, care permit manevrabilitate și rezistență deosebită, precum și perioade frecvente de planare. Formele corpului le permite un zbor foarte eficient; rata metabolică a rândunelelor în zbor este cu 49–72% mai mică decât la alte paseriforme de aceeași dimensiune.<ref name="Hails">{{cite journal|last1=Hails|first1=C.J|title=A comparison of flight energetics in hirundines and other birds|journal=Comparative Biochemistry and Physiology Part A: Physiology|date=1979|volume=63|issue=4|pages=581–585|doi=10.1016/0300-9629(79)90199-3}}</ref>
+Rândunelele au două fovee în fiecare ochi, ceea ce le oferă o vedere ascuțită laterală și frontală care ajută la urmărirea prăzii. De asemenea, au ochi relativ lungi, a căror lungime este aproape egală cu lățimea lor. Ochii lungi permit o acuitate vizuală crescută fără a concura cu creierul pentru spațiul din interiorul capului. Morfologia ochiului la rândunele este similară cu cea a unui răpitor.<ref name="TyrrellFernández-Juricic2017">{{cite journal|last1=Tyrrell|first1=Luke P.|last2=Fernández-Juricic|first2=Esteban|title=The hawk-eyed songbird: Retinal morphology, eye shape, and visual fields of an aerial insectivore|journal=The American Naturalist|volume=189|issue=6|year=2017|pages=709–717|issn=0003-0147|doi=10.1086/691404|pmid=28514631|s2cid=3923166|url=https://semanticscholar.org/paper/9649e6f6b55c4d2bf7edcc686b7390f72a74556a}}</ref>
+Au cicuri scurte, dar fălci puternice și o gură largă. Lungimea corpului său variază între 10 și 24 cm și greutatea sa între 10 și 60 g. Cea mai mică specie în greutate poate fi [[rândunica cenușie]] (''Psalidoprocne obscura''), cu o masă corporală medie de 9,4 g în timp ce [[Lăstun violet|lăstunul violet]] (''Progne subis'') și [[Lăstun sudic|lăstunul sudic]] (''Progne elegans''), ambele cântărind mai mult de 50 g în medie, rivalizează între ele ca fiind rândunele cele mai grele.<ref>{{cite book |title=CRC Handbook of Avian Body Masses |edition=2nd |editor-first=John B. Jr. |editor-last=Dunning |publisher=CRC Press |year=2008 |isbn=978-1-4200-6444-5}}</ref>
+== Lista speciilor ==
 Familia hirundinidelor conține  21 de genuri și 89 de specii.<ref>[https://www.hbw.com/family/swallows-and-martins-hirundinidae Turner, A. (2018). Swallows and Martins (''Hirundinidae''). In: del Hoyo, J., Elliott, A., Sargatal, J., Christie, D.A. & de Juana, E. (eds.). ''Handbook of the Birds of the World Alive.'' Lynx Edicions, Barcelona.]</ref>
@@ Linia 179: / Linia 188: @@
 |}
-== Specii din România ==
+== Specii din România și Republica Moldova==
+În România trăiesc 5 specii de hirundinide: ''[[Hirundo rustica]]'', ''[[Cecropis daurica]]'', ''[[Delichon urbicum]]'', ''[[Riparia riparia]]'' și ''[[Ptyonoprogne rupestris]]'', în timp ce în Republica Moldova trăiesc trei specii: ''[[Hirundo rustica]]'', ''[[Delichon urbicum]]'' și ''[[Riparia riparia]]''.
-În România trăiesc 5 specii de hirundinide.
 {|border=1 class="wikitable"
@@ Linia 226: / Linia 235: @@
 ||În România efectivul speciei este de 1.000-3.000 de perechi cuibăritoare.
 ||[[File:Status iucn3.1 LC.svg|150px]]<ref>[http://www.iucnredlist.org/details/22712216/0 ''Ptyonoprogne rupestris''. IUCN]</ref> [[File: Hirondelle de rochers au barrage d'Enchanet (cropped).jpg |150px]]
-|}
-== Specii din Republica Moldova ==
-În Republica Moldova trăiesc 3 specii de hirundinide.
-{| class="wikitable"
-! width="15%" style="background:#deb887;"|Denumirea științifică latină
-! width="12%" style="background:#deb887"|Denumirea română
-! width="16%" style="background:#deb887;"|Subspecii
-! width="13%" style="background:#deb887;"|Categorie fenologică<br>
-! width="28%" style="background:#deb887;"|Populația estimată
-! width="16%" style="background:#deb887;"|Statut IUCN<br/>Imagine
-|-
-!colspan=7 style="background:#00E5EE;"|Ordinul: [[Passeriformes]]
-|-
-!colspan=7 style="background:#BBFFFF;"|Familia: [[Hirundinidae]]
-|-
-|''[[Hirundo rustica]]'' Linnaeus, 1758<ref>[http://pasaridinromania.sor.ro/Randunica Rândunică ''Hirundo rustica''.] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20180320092610/http://pasaridinromania.sor.ro/Randunica |date=2018-03-20 }} SOR.</ref><ref>[http://www.hbw.com/species/barn-swallow-hirundo-rustica Barn Swallow (''Hirundo rustica'').] HBW Alive.</ref>
-|Rândunică
-|''Hirundo rustica rustica'' Linnaeus, 1758
-|Oaspete de vară, cuibărește.
-|Specie comună. Efectiv relativ constant. Populația este estimată la 15.000-20.000 de perechi cuibăritoare.<ref>[http://datazone.birdlife.org/userfiles/file/Species/erlob/supplementarypdfs/22712252_hirundo_rustica.pdf ''Hirundo rustica''.] BirdLife International. 2015.</ref>
-|[[File:Status iucn3.1 LC.svg|150px]]{{-}}<ref>[http://www.iucnredlist.org/details/22712252/0 ''Hirundo rustica''.] IUCN.</ref>
-[[File:2013.06.23.-11-Wesenberg-Rauchschwalbe.jpg|150px]]
-|-
-|''[[Delichon urbicum]]'' (Linnaeus, 1758), sin. ''[[Delichon urbica]]'' (Linnaeus, 1758)<ref>[http://pasaridinromania.sor.ro/Lastun-de-casa Lăstun de casă ''Delichon urbica''.] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20180126014721/http://pasaridinromania.sor.ro/Lastun-de-casa |date=2018-01-26 }} SOR.</ref><ref>[http://www.hbw.com/species/northern-house-martin-delichon-urbicum Northern House Martin (''Delichon urbicum'').] HBW Alive.</ref>
-|Lăstun de casă
-|''Delichon urbicum urbicum'' (Linnaeus, 1758)
-|Oaspete de vară, cuibărește
-|Specie cu un efectiv relativ mare, mai mic ca al rândunicii, cu fluctuații în anii nefavorabili. Populația este estimată la 7.000-10.000 de perechi cuibăritoare.<ref>[http://datazone.birdlife.org/userfiles/file/Species/erlob/supplementarypdfs/22712477_delichon_urbicum.pdf ''Delichon urbicum''.] BirdLife International. 2015.</ref>
-|[[File:Status iucn3.1 LC.svg|150px]]{{-}}<ref>[http://www.iucnredlist.org/details/103811886/0 ''Delichon urbicum''.] IUCN.</ref>
-[[File:Delichon urbica NRM.jpg|150px]]
-|-
-|''[[Riparia riparia]]'' (Linnaeus, 1758)<ref>[http://pasaridinromania.sor.ro/Lastun-de-mal Lăstun de mal ''Riparia riparia''.] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20170827125536/http://pasaridinromania.sor.ro/Lastun-de-mal |date=2017-08-27 }} SOR.</ref><ref>[http://www.hbw.com/species/collared-sand-martin-riparia-riparia Collared Sand Martin (''Riparia riparia'').] HBW Alive.</ref>
-|Lăstun de mal
-|''Riparia riparia riparia'' (Linnaeus, 1758)
-|Oaspete de vară, cuibărește
-|Specie comună, cu efectiv variabil, aflat în ușoară descreștere. Populația este estimată la 4.000-7.000 de perechi cuibăritoare.<ref>[http://datazone.birdlife.org/userfiles/file/Species/erlob/supplementarypdfs/22712176_riparia_riparia.pdf ''Riparia riparia''.] BirdLife International. 2015.</ref>
-|[[File:Status iucn3.1 LC.svg|150px]]{{-}}<ref>[http://www.iucnredlist.org/details/103815961/0 ''Riparia riparia''.] IUCN.</ref>
-[[File:Sîvanok.jpg|150px]]
 |}

Alte proiecte Wikimedia conțin de asemenea materiale despre acest subiect:
	Fișiere media la Commons
	Categorie la Commons
	Hirundinide la Wikidata
	Wikispecii