Disc intervertebral: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
Linia 17: Linia 17:
}}
}}
Un '''disc intervertebral''' (sau '''fibrocartilaj intervertebral''') se află între [[Vertebră|vertebre]] adiacente în [[Coloană vertebrală|coloana vertebrală]]. Fiecare disc formează o [[articulație]] [[Fibrocartilaj|fibrocartilaginoasă]] (o [[Simfiză|simfiză]]), pentru a permite o ușoară mișcare a vertebrelor, pentru a acționa ca un [[ligament]] care să țină vertebrele împreună și să funcționeze ca un amortizor pentru coloana vertebrală.
Un '''disc intervertebral''' (sau '''fibrocartilaj intervertebral''') se află între [[Vertebră|vertebre]] adiacente în [[Coloană vertebrală|coloana vertebrală]]. Fiecare disc formează o [[articulație]] [[Fibrocartilaj|fibrocartilaginoasă]] (o [[Simfiză|simfiză]]), pentru a permite o ușoară mișcare a vertebrelor, pentru a acționa ca un [[ligament]] care să țină vertebrele împreună și să funcționeze ca un amortizor pentru coloana vertebrală.

==Structură==
[[Image:Cervical vertebra english.png|thumb|250px|<center>Vertebră cervicală cu disc intervertebral </center>]]
Discurile intervertebrale constau dintr-un inel fibros exterior, '''anulus fibrosus disci intervertebralis''', care înconjoară un centru interior asemănător gelului, '''nucleus pulposus'''.<ref>{{Cite journal|last1=Urban|first1=Jill PG|last2=Roberts|first2=Sally|date=2003-03-11|title=Degeneration of the intervertebral disc|journal=Arthritis Res Ther|volume=5|issue=3|pages=120–30|doi=10.1186/ar629|pmc=165040|issn=1478-6354|pmid=12723977}}</ref> '''Anulus fibrosus''' constă din mai multe straturi (laminae) de [[fibrocartilaj]] alcătuite atât din [[colagen de tip I]] cât și din [[colagen de tip II]]. Tipul I este concentrat spre marginea inelului, unde oferă o rezistență mai mare. Laminae rigid poate rezista la forțele de compresie. Discul intervertebral fibros conține '''nucleul pulposus''' și acest lucru ajută la distribuirea uniformă a presiunii pe disc. Acest lucru împiedică dezvoltarea concentrațiilor de stres care ar putea provoca leziuni ale vertebrelor subiacente sau ale acestora [[plăcile finale]]. Nucleul pulposus conține fibre libere suspendate într-un gel mucoprotein. Nucleul discului acționează ca un amortizor, absorbind impactul activităților organismului și păstrând cele două vertebre separate. Este rămășița [[notocord]]ului.<ref>{{cite journal|last=McCann|first=Matthew |author2=Owen J. Tamplin |author3=Janet Rossant |author4=Cheryle A. Séguin|title=Tracing notochord-derived cells using a Noto-cre mouse: implications for intervertebral disc development|journal=Disease Models & Mechanisms|volume=5 |pages=73–82 |date=25 October 2011|issue=1 |doi=10.1242/dmm.008128|pmc=3255545 |pmid=22028328}}</ref>

==Referințe==
<references />


[[Categorie:Sistemul osos]]
[[Categorie:Sistemul osos]]

Versiunea de la 26 februarie 2021 17:39

Disc intervertebral

Disc intervertebral
Detalii
LatinăDiscus intervertebralis
Parte dinColoană vertebrală
SistemAparatul locomotor
Resurse externe
Gray'sp.289
TAA03.2.02.003
FMA10446
Terminologie anatomică

Un disc intervertebral (sau fibrocartilaj intervertebral) se află între vertebre adiacente în coloana vertebrală. Fiecare disc formează o articulație fibrocartilaginoasă (o simfiză), pentru a permite o ușoară mișcare a vertebrelor, pentru a acționa ca un ligament care să țină vertebrele împreună și să funcționeze ca un amortizor pentru coloana vertebrală.

Structură

Vertebră cervicală cu disc intervertebral

Discurile intervertebrale constau dintr-un inel fibros exterior, anulus fibrosus disci intervertebralis, care înconjoară un centru interior asemănător gelului, nucleus pulposus.[1] Anulus fibrosus constă din mai multe straturi (laminae) de fibrocartilaj alcătuite atât din colagen de tip I cât și din colagen de tip II. Tipul I este concentrat spre marginea inelului, unde oferă o rezistență mai mare. Laminae rigid poate rezista la forțele de compresie. Discul intervertebral fibros conține nucleul pulposus și acest lucru ajută la distribuirea uniformă a presiunii pe disc. Acest lucru împiedică dezvoltarea concentrațiilor de stres care ar putea provoca leziuni ale vertebrelor subiacente sau ale acestora plăcile finale. Nucleul pulposus conține fibre libere suspendate într-un gel mucoprotein. Nucleul discului acționează ca un amortizor, absorbind impactul activităților organismului și păstrând cele două vertebre separate. Este rămășița notocordului.[2]

Referințe

  1. ^ Urban, Jill PG; Roberts, Sally (). „Degeneration of the intervertebral disc”. Arthritis Res Ther. 5 (3): 120–30. doi:10.1186/ar629. ISSN 1478-6354. PMC 165040Accesibil gratuit. PMID 12723977. 
  2. ^ McCann, Matthew; Owen J. Tamplin; Janet Rossant; Cheryle A. Séguin (). „Tracing notochord-derived cells using a Noto-cre mouse: implications for intervertebral disc development”. Disease Models & Mechanisms. 5 (1): 73–82. doi:10.1242/dmm.008128. PMC 3255545Accesibil gratuit. PMID 22028328.