Sari la conținut

Yusuf ibn 'Abd al-Rahman al-Fihri

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Yusuf ibn 'Abd al-Rahman al-Fihri
Date personale
Născut711 d.Hr. Modificați la Wikidata
Kairouan, Guvernoratul Kairouan, Tunisia Modificați la Wikidata
Decedat759 d.Hr. (48 de ani) Modificați la Wikidata
Toledo, Castilia-La Mancha, Spania Modificați la Wikidata
PărințiAbd er-Rahman Modificați la Wikidata
Ocupațieconducător militar
conducător[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Wali of Al-Ándalus[*][[Wali of Al-Ándalus |​]] Modificați la Wikidata
Domnie –
PredecesorTuwaba ibn Salama al-Gudami[*][[Tuwaba ibn Salama al-Gudami (Umayyad governor of al-Andalus from 745 to 746)|​]]
SuccesorAbd er-Rahman I

Yusuf ibn 'Abd al-Rahman al-Fihri (arabă:يوسف بن عبد الرحمن الفهري‎) a fost un guvernator din Narbonne în Septimania și guvernator al provinciei Al-Andalus din 747 și până la 756, domnind independent după colapsul dinastiei Umayyade în 750. A fost descendentul lui Uqba ibn Nafi, fondatorul orașului Kairouan.[1]

Guvernator în Narbonne

[modificare | modificare sursă]

Conform cronicii de la Mănăstirea Moissac a fost numit după bătălia de la Poitiers în funcția de guvernator în Narbonne, unde a fost la comanda operațiunilor militare. Pe parcursul a patru ani a atacat și jefuit zona Rhonului de jos, iar în 735 a capturat Arlesul.[2]

Revolta berberă

[modificare | modificare sursă]

Între 716 și 756 Al-Andalus a fost condus de guvernatorii trimiși de la Damasc sau numiți la recomandarea guvernatorilor umayyazi din Ifriqiya de care aparțineau din punct de vedere administrativ.[3] Ca mulți dintre predecesorii săi, Yusuf a luptat pentru a-i controla pe majoritatea berberilor și arabilor, de asemenea, s-a implicat în conflictele dintre triburi arabe sirieni și yemenezi.[4]

Guvernatorul al Al-Andalusiei

[modificare | modificare sursă]

După instabilitatea revoltei berbere din Al-Andalus, a fost încheiat un acord între diferitele facțiuni arabe aflate în conflict. După ce a devenit conducător, al-Fihri a efectuat un recensământ,[5] ca parte a listei plătitorilor de taxe episopului Hostegesis. Episcopul a făcut apoi vizite anuale să se asigure că taxele au fost colectate în mod corespunzător.[6]

Sosirea lui Abd al-Rahman I și căderea

[modificare | modificare sursă]

Yusuf a înăbușit o încercare de revoltă în Zaragoza (755), atunci când a condus o campanie împotriva bascilor din Pamplona în 755, dar a fost înfrânt.[7] Acesta a fost momentul ales de Abd ar-Rahman I, care cu câțiva ani înainte a fugit în Siria pentru a scăpa de Abbasizi, să debarce pe coasta de sud a Spaniei. A înaintat pentru a captura cetățile importante din sud cum ar fi Malaga și Sevilla.

După ce a eșuat în încheierea unui acord cu Abd-ar-Rahman I, Yusuf al-Fihri a fost învins în bătălia de la Musarah[8] chiar în afara Cordobei în martie 756, acesta devenind primul emir independent de Cordoba.

  1. ^ Hitti, Philip Khuri (1970). History of the Arabs from the Earliest Times to the Present. Macmillan. ISBN 978-0-333-09871-4, p. 504.
  2. ^ Collins, Roger (). The Arab Conquest of Spain 710-797. Oxford, UK / Cambridge, USA: Blackwell. p. 91. ISBN 0-631-19405-3. 
  3. ^ Abun-Nasr, Jamil M. (1987). A History of the Maghrib in the Islamic Period. Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 0-521-33767-4, p. 71.
  4. ^ Gerli, E. Michael & Armistead, Samuel G. (2003). Medieval Iberia: An Encyclopedia. Taylor & Francis. ISB 9780415939188, p. 4.
  5. ^ Wolf, Kenneth Baxter (2000). Conquerors and Chroniclers of Early Medieval Spain. Liverpool University Press, ISBN 0-85323-554-6, p. 156.
  6. ^ Imamuddin, S. M. (1981). Muslim Spain - 711-1492 A.D: A Sociological Study. Brill Academic Publishers. ISBN 90-04-06131-2, p. 58.
  7. ^ Trask, R. Larry (1996). The History of Basque. London: Routledge. ISBN 0-415-13116-2, p. 12.
  8. ^ Al-Sulami, Mishal Fahm (2004). The West and Islam: Western Liberal Democracy Versus the System of Shura. London: Routledge. ISBN 0-415-31634-0, p. 207.


Predecesor:
Abd al-Rahman ibn Katir al-Lahmi
Guvernator al Al-Andalus
747756
Succesor:
Abd ar-Rahman I l-a succedat ca emir