Sari la conținut

Vânzătorul de ziare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Vânzătorul de ziare
Il signor Max

Afișul românesc al filmului
Rating
Titlu originalIl signor Max
Genfilm de comedie  Modificați la Wikidata
RegizorMario Camerini[1][2]  Modificați la Wikidata
ScenaristMario Camerini
Mario Soldati  Modificați la Wikidata
DistribuitorEnte Nazionale Industrie Cinematografiche[*][[Ente Nazionale Industrie Cinematografiche (Italian film company)|​]]  Modificați la Wikidata
Director de imagineAnchise Brizzi[*][[Anchise Brizzi (Italian cinematographer (1887-1964))|​]]  Modificați la Wikidata
MontajMario Camerini  Modificați la Wikidata
MuzicaRenzo Rossellini[*]  Modificați la Wikidata
CostumeGino Carlo Sensani[*][[Gino Carlo Sensani (Italian costume designer (1888-1947))|​]]  Modificați la Wikidata
DistribuțieVittorio De Sica[1][2]
Assia Noris[1][2]
Rubi Dalma[*][2]
Umberto Melnati[*][[Umberto Melnati (actor italian)|​]][1][2]
Virgilio Riento[*][[Virgilio Riento (actor italian)|​]][1][2]
Romolo Costa[*][[Romolo Costa (actor italian)|​]][2]
Lilia Silvi[*][[Lilia Silvi (actriță italiană)|​]][2]
Giuseppe Pierozzi[*][[Giuseppe Pierozzi (actor italian)|​]][2]
Clara Padoa[*][[Clara Padoa (actriță italiană)|​]][2]
Edda Soligo[*][[Edda Soligo (actriță italiană)|​]][2]
Vivi Gioi[*][[Vivi Gioi (actriță italiană)|​]][1][2]
Lilia Dale[*][1][2]
Mario Casaleggio[*][[Mario Casaleggio (actor italian)|​]][1][2]  Modificați la Wikidata
Premiera29 august 1937
Durata84 min.  Modificați la Wikidata
Țara Italia  Modificați la Wikidata
Locul acțiuniiItalia  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba italiană  Modificați la Wikidata
Prezență online

Vânzătorul de ziare (în italiană Il signor Max) este un film de comedie italian din 1937, regizat de Mario Camerini și cu Vittorio De Sica și Assia Noris în rolurile principale.[3]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Gianni este un vânzător de ziare tânăr și sărac din Roma. Cu toate acestea, în timpul vacanțelor, el pretinde a fi contele Max Varaldo, un aristocrat. Odată, cu prilejul unei croaziere la Napoli, o întâlnește pe Donna Paola, o snoabă bogată, și pe servitoarea ei, Lauretta (o fată obișnuită și timidă). După ce încearcă să stabilească o relație cu Donna Paola, Gianni, dezamăgit, decide să renunțe la alter ego-ul său Max și o cere în căsătorie pe Lauretta. Cu toate acestea, ea crede acum că el este conte. Au loc o serie de încurcături umoristice înainte ca situația să fie clarificată.

  1. ^ a b c d e f g h http://www.imdb.com/title/tt0029562/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m n http://www.cinematografo.it/cinedatabase/film/il-signor-max/367/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Aprà 1979, pp. 81–82.
  • Aprà, Adriano (). The Fabulous Thirties: Italian Cinema 1929-1944. Electa International Publishing Group. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]