Vandenhoeck & Ruprecht

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Vandenhoeck & Ruprecht
Fondată în   Modificați la Wikidata
Fondator(i) Abraham Vandenhoeck[*]  Modificați la Wikidata
Sediu Göttingen, Germania Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial
Facebook
Twitter
Clădirea editurii din Göttingen

Vandenhoeck & Ruprecht (V&R) este o editură cu sediul în Göttingen, care publică, în principal, lucrări științifice.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Editura a fost înființată pe 13 februarie 1735 de către Abraham Vandenhoeck - în strânsă legătură cu deschiderea Universității Georg-August din Göttingen. După moartea lui Abraham Vandenhoeck în 1750, văduva lui, Anna Vandenhoeck (1698-1787), a continuat activitatea editorială împreună cu Carl Friedrich Günther Ruprecht (1730-1816), care intrase în editură în 1748 ca ucenic.

Anna Vandenhoeck a murit în 1787, iar C. F. G. Ruprecht a moștenit compania, împreună cu datoriile financiare. A condus editura până la moartea sa, în 1816. Conducerea editurii a fost preluată apoi de fiul său, Carl August Adolf Ruprecht (1791-1861), și de ginerele său, Justus Friedrich Danckwert (1779-1841).[1] Începând din 1929 compania a fost condusă de Günther Ruprecht. Managementul companiei a rămas de șapte generații în mâinile familiei Ruprecht, care rămâne unicul acționar.

În 1935 Academia de Științe din Göttingen a transferat editurii Vandenhoeck & Ruprecht dreptul de tipărire a publicațiilor lor.  Jurnalele și buletinele de informații ale Academiei au fost publicate până în 2007; Göttingischen Gelehrten Anzeigen, cea mai veche revistă științifică din zona germană, va continua să fie publicată.

În perioada național-socialistă directorul editurii, Günther Ruprecht, a publicat la V&R revista Junge Kirche, organul de presă al Bisericii Mărturisitoare. În 1941 revista Junge Kirche a fost interzisă; începând din 1942 toate editurile au fost forțate să folosească rațional hârtia. Acest lucru a însemnat că, pentru restul celui de-al doilea război mondial, editura a trebuit să se limiteze la publicarea cărților de filologie și științe naturale, precum și a manualelor școlare. În perioada postbelică, V&R a fost din nou o editură universitară cu o gamă variată. La începutul anului 2003, Vandenhoeck & Ruprecht a înființat compania V&R Unipress, sucursala editurii, pentru cerințele speciale ale editării unor lucrări științifice foarte specializate.

La data de 4 iulie 2011, arhiva completă a editurii a fost predată Bibliotecii de Stat din Berlin.[2]

Vandenhoeck & Ruprecht a preluat la începutul anului 2007 compania Böhlau Verlag. Marca Böhlau trebui să fie păstrată.[3][4][5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Verlagsgeschichte Vandenhoeck & Ruprecht, zuletzt abgerufen am 7. August 2014.
  2. ^ Vandenhoeck & Ruprecht: Verlagsarchiv geht nach Berlin. Auf: boersenblatt.net 24. Juni 2011.
  3. ^ Frankfurter Allgemeine Zeitung, Nr. 220 vom 20. September 2016, S. 11
  4. ^ orf.at - Böhlau geht an deutsche Verlagsgruppe. Artikel vom 19. September 2016, abgerufen am 19. September 2016.
  5. ^ derStandard.at - Verlagsgruppe Vandenhoeck & Ruprecht übernimmt Böhlau Verlag. Artikel vom 19. September 2016, abgerufen am 19. September 2016.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Wilhelm Ruprecht: Väter und Söhne: zwei Jahrhunderte Buchhändler in einer deutschen Universitätsstadt. Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen 1935, ISBN 978-3-525-36019-4 (Katalog der Deutschen Nationalbibliothek).
  • Vandenhoeck & Ruprecht (Hrsg.): 225 Jahre Vandenhoeck & Ruprecht in Göttingen – 13. Februar 1960. Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen 1960 (Katalog der Deutschen Nationalbibliothek).
  • Vandenhoeck & Ruprecht (Hrsg.): Vandenhoeck & Ruprecht in Göttingen: 1735–1985. Vandenhoeck & Ruprecht, 1985 (Katalog der Deutschen Nationalbibliothek – 17 Seiten).
  • Vandenhoeck & Ruprecht (Hrsg.): Vandenhoeck & Ruprecht 1735–1985. Jubiläumskalender: für das Jahr 1985 mit Kupferstichen aus Büchern des 18. Jahrhunderts. Vandenhoeck & Ruprecht, 1985 (Katalog der Deutschen Nationalbibliothek).
  • de Franz MengesRuprecht. In: Neue Deutsche Biographie (NDB). Band 22. Duncker & Humblot, Berlin 2005, p. 292–294. (full text online)

Legături externe[modificare | modificare sursă]