Sari la conținut

Valea Seacă, Satu Mare

48°4′50″N 23°9′53″E (Valea Seacă, Satu Mare) / 48.08056°N 23.16472°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Valea Seacă
—  sat  —
Valea Seacă se află în România
Valea Seacă
Valea Seacă
Valea Seacă (România)
Poziția geografică
Coordonate: 48°4′50″N 23°9′53″E ({{PAGENAME}}) / 48.08056°N 23.16472°E

Țară România
Județ Satu Mare
ComunăTarna Mare

SIRUTA139036
Atestare1378

Altitudine149 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total1.108 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal447312

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Valea Seacă (în maghiară Avaspatak) este un sat în comuna Tarna Mare din județul Satu Mare, Transilvania, România. Este situat pe DJ109M.

Biserica de lemn din Valea Seacă, surprinsă într-o rară fotografie înaintea demolării.

Numele satului este menționat pentru prima dată într-un document din 1378, cu numele Zarazpatak. Valea Seacă a mai fost menționată ca Zarazpatak în 1425, villa volachalis Zarraspathaka în 1454, Pathak în 1459.[1]

În 1808 satul apare cu numele Szárazpatak, Suchypotok, Valleszaka. Satul a aparținut familiei nobiliare Perényi. La Valea Seacă exista o biserică din lemn, demolată probabil la sfârșitul secolului XIX. Pe locul acesteia, s-a construit în 1898 actuala biserică.[2]

Confrom primului recensământ etnic făcut de Regatul Ungariei din 1880, în sat locuiau 575 de persoane, 561 erau români, 8 ucraineni, 4 maghiari și 2 din alte etnii.[3] După Tratatul Trianon din 1920 Valea Seacă este anexată de România, iar în 1930 dintre cei 1.048 de locuitori, 970 s-au declarat români, 66 evrei, 8 ruși și 4 țigani.[4]

La recensământul din 2002, toți cei 1.129 locuitori s-au declarat români.[3]

  1. ^ Coriolan Suciu (). „Dicționar istoric al localităților din Transilvania (literele O-Z)” (PDF). Accesat în . 
  2. ^ Valea Seaca :: Biserica Nasterea Maicii Domnului
  3. ^ a b Varga E. Árpád. „Szatmár megye településeinek etnikai (anyanyelvi/nemzetiségi) adatai” (PDF) (în maghiară). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ „Recensământul din 1930”. Accesat în .