Utilizator:Ion Noja

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Date biografice:[modificare | modificare sursă]

poet și prozator român, membru al Uniunii Scriitorilor din România; tatăl prim-balerinei Simona Noja-Nebyla

născut la 9 martie 1942 în comuna Sânmihaiu-Almașului, jud. Sălaj, România;

absolvent al Liceului "Simion Bărnuțiu" din Zalău (1960), unde profesoara de limba română, Viorica Oțelea, îi descoperă talentul și îl îndrumă spre cariera de scriitor; absolvent al Facultății de Filologie (azi Facultatea de Litere) din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (1965);


Publicatii:[modificare | modificare sursă]

Poduri suspendate, versuri (1979) Editura Dacia, Cluj-Napoca

Umbra faraonului, versuri (1981) Editura Dacia, Cluj-Napoca

Függöhidak (Poduri suspendate) volum tradus in limba maghiară la Editura Kriterion, București: -traducător Veress Zoltan- (1983)

Geamantanul cu greieri, versuri (1985) Editura Dacia, Cluj-Napoca

Discuție în crângul de liliac, proză scurtă (1988) Editura Dacia, Cluj-Napoca

Serbare cîmpenească, roman (1989) Editura Dacia, Cluj-Napoca

Singur printre mafioți, roman polițist ( 1991) Editura Colocvii, Cluj-Napoca

Șapte la rând, roman polițist (1991) Editura Colocvii, Cluj-Napoca

Vânătoare la New York, roman polițist (1992) Editura Colocvii, Cluj-Napoca

Anamara, roman polițist (1994)

Nu am nici o dovadă, versuri (2001) Casa Cărții de Stiință, Cluj-Napoca

Manual de tristeți folositoare, cugetări (2006) publicat la Editura Colocvii, Cluj-Napoca ISBN: 973-95510-1-7

Întăinuiri la vedere, cugetari , Editura Eikon, (2015) Solarele ascunderi, versuri, Editura Eikon (2015)

Fluturi de lampă, Editura Caiete Silvane (2016)

Critici[modificare | modificare sursă]

Petru Poantă, Postfata la Poduri suspendate, 1979: "Dacă am accepta o tipologie pe cît de răspândită pe atât de falsă, Ion Noja începe să scrie cu adevărat și să publice poezii la "vîrsta" romanului. Reținut, până la timiditate, cu propria-i producție, dar în același timp serios și grav, când mi-a citit primele poeme, omul m-a surprins prin pudoare și ingenuitate, după cum poeziile m-au șocat prin "materialitatea" densă a limbajului. Aveam certitudinea descoperirii unui poet veritabil...Temperament activ, uneori de o impulsivitate benignă, inteligență "naturală", fără prejudecăți, el este dublat de o sensibilitate vie, într-o continuă alertă, când amar-ironică, ușor depresivă, când visător-nostalgică, sau discret patetică. Această mobilitate este deosebit de fertilă și va coagula într-o "retorică" febrilă, agitată. Ritmul are mișcări imprevizibile, cu planări calme și unduiri feline, "gîfîit" altădată sau biciuitor, cu urcări somptuoase și căderi bruște. Și aceasta de multe ori la nivelul aceleași poezii. Nu e doar o întîmplare, căci sub impresia de spontaneitate, poemul este de fapt o "răbufnire" organizată, o "pulsație" aproape agresivă de metafore structurate într-o idee clară. (...) nu neapărat în "idei", în "teme" trebuie căutată esența universului lui Noja, ci în exhibarea violență a figurilor.(...) Poezia este, prin urmare, anti-natură, o uriașă arhitectură de metafore expansive, devorante, iar poetul un "damnat" la o " veșnică trudă". (...) Poezia l-a luat în posesiune iar halucinația șoimului îmbătrînit, amenințat de a fi devorat de propriile-i victime trebuie înțeleasă ca o parabolă: resurectia sensibilității reprimate."