Utilizator:G. Christian/Articole în lucru 2

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Transferul Crimeii în 1954[modificare | modificare sursă]

Transferul Crimeei în 1954 a fost o acțiune administrativă a Sovietului Suprem care transfera administrarea peninsulei Crimeea de la Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă către RSS Ucraineană.

Decretul[modificare | modificare sursă]

Decretul Prezidiului Sovietului Supreme „Despre transferul Oblastului Crimeean”. 9 March 1954.

Pe 19 februarie 1954 Prezidiul Sovietului Supream al Uniunii Sovietice a emis un decret de transferare a Oblastului Crimeea de la RSFS Rusă către RSS Ucraineană. Conform Constituției Sovietice (articolul 18), granițele unei republici din cadrul Uniunii Sovietice nu pot fi retrasate fără acordul republicii în cauză. Transferul a fost aprobat de Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice; însă, conform articolului 33 al Constituției, Prezidiul nu deținea această autoritate. Schimbările Constituției (articolele 22 și 23) au fost realizate câteva zile mai târziu de la emiterea decretului pentru a-l legitimiza.[1][2]

Decretul a fost anunțat pe prima pagină a ziarului Pravda pe 27 februarie 1954. Textul integral al decretului a fost:[3] The full text of the decree was:[4]

„Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS privind transferarea provinciei Crimeea de la RSFS Rusă către RSS Ucraineană

Luând în considerare caracterul unitar al economiei, aproprierea teritorială și legăturile apropriate ale economiei și culturii provinciei Crimeea și a RSS Ucraineană, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS decretează:

Pentru a aproba prezentare comună a Prezidiului Sovietului Suprem al RSFS Rusă și a Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Ucraineană cu privire la transferul de provinciei Crimeea de la RSFS rusă la RSS Ucraineană.”

Urmări[modificare | modificare sursă]

Transferul a crescut populația rusă din Ucraina cu aproape un milion de oameni. Politicienii proeminenți ruși, cum ar fi Alexander Rutskoy, au considerat transferul ca fiind controversat.[5] Controversele în legătură cu legalitatea transferului au rămas un punct sensibil în relațiile dintre Ucraina și Rusia în primii ani după destrămarea Uniunii Sovietice. Cu toate acestea, în tratatul dintre Federația Rusă și Ucraina din 1997, Rusia a recunoscut hotarelor Ucrainei și a acceptat suveranitatea Ucrainei asupra Crimeei.[6]

În ianuarie 1992, Sovietul Suprem al Rusiei a pus la îndoială constituționalitatea transferului, acuzându-l pe Nikita Hrușciov de trădare împotriva poporului rus și a spus că transferul a fost nelegitim.[7] Alexander Rutskoy, fostul vice-președinte al Rusiei, a afirmat că a fost un lucru harebrained scheme, pentru care Hrușciov a rămas celebru spunând că cei care au semnat documentul trebuie să fi suferit de insolație sau mahmureală.[8]

Era confuzie cu privire la statutul Sevastopolului și dacă acesta a fost parte a transferului deoarece avea un grad de autonomie față de Crimeea și nu a ratificat în mod oficial transferul.[9] Deși mai târziu a fost menționat ca pe teritoriu ucrainean în Constituția Sovietică și în Acordurile Belavezha dintre Ucraina și Rusia.[9]

În 1994, un naționalist rus a preluat conducerea în Crimeea, cu promisiunea de a returna Crimeea Rusiei, deși aceste planuri au fost ulterior abandonate.[10]

După ce președintele ucrainean Victor Ianukovici a fost demis de Euromaidan în 2014, provinciile Sevastopol și Crimeea au fost anexate de Federația Rusă în urma unui referendum în care 96% din populatia din Crimeea au votat cu „Da”, iar peninsula Crimeea a devenit parte a Rusiei. Această mișcare a fost denunțat de către noul guvern ucrainean, luate în considerare de către Comisia de la Veneția, un organism consultativ al Consiliului Europei în domeniul dreptului constituțional, argumentând că referendumul a fost ilegal conform Constituției ucrainene, în timp ce autoritățile din Crimeea se justifică spunând că precedentul Kosovo a făcut în conformitate cu normele internaționale începute în 2010.[11] Anexarea a fost condamnată de către majoritatea membrilor ONU și organismelor supranaționale.[12][13][14][15]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "The Gift of Crimea". www.macalester.edu. Accesat în . 
  2. ^ Ignatius, David (), „Historical claim shows why Crimea matters to Russia”, PunditFact by Tampa Bay Times' PolitiFact.com 
  3. ^ Siegelbaum, Lewis, „1954: The Gift of Crimea”, SovietHistory.org, accesat în  
  4. ^ Calamur, Krishnadev (). „Crimea: A Gift To Ukraine Becomes A Political Flash Point”. NPR. Accesat în . 
  5. ^ Vladimir P. Lukin, "Our Security Predicament", Foreign Policy, No. 88 (Autumn, 1992), pp. 57–75
  6. ^ Subtelny, Orest, Ukraine: A History (University of Toronto Press) 2000, ISBN 0-8020-8390-0, 600
  7. ^ USSR's Nikita Khrushchev gave Russia’s Crimea away to Ukraine in only 15 minutes, Pravda.ru, 19 February 2009
  8. ^ Page 5, Crimea: Dynamics, Challenges and Prospects, edited by Maria Drohobycky
  9. ^ a b Forget Kiev. The Real Fight Will Be for Crimea, Andrei Malgin, Moscow Times, February 25, 2014
  10. ^ Russia vs. Ukraine: A Case of the Crimean Jitters, CELESTINE BOHLEN, New York Times, March 23, 1994
  11. ^ Crimean parliament declares independent ahead of secession referendum. Published 11 March 2014. Edited 13 March 2014. Retrieved 10 February 2016.
  12. ^ „Ukraine Crisis: World Leaders React to Unfolding Disaster in Crimea”. International Business Times. . Accesat în . 
  13. ^ „Sanctions threat grows as Ukraine tensions rise”. Mainichi Shimbun. . Accesat în . 
  14. ^ „Russian official accuses US of fueling Ukraine crisis”. PressTV. Accesat în . 
  15. ^ Published time: January 30, 2014 08:40 (). „US, EU meddling in Ukraine battle — RT Op-Edge”. Rt.com. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Podul strâmtorii Kerci[modificare | modificare sursă]

Podul strâmtorii Kerci (rusă Керченский мост [kérchenskiy] sau rusă Крымский мост [krímskiy]) este un pod aflat sub construcție de către Federația Rusă care traversează strâmtoarea Kerci pentru a lega peninsula Kerci din Crimeea și peninsula Taman din Krasnodar Krai.

În ianuarie 2015, contractul pentru construcția podului a fost acordată SGM Group a lui Arkady Rotenberg. Construcția a început în mai 2015, iar data finalizării a fost stabilită pe 18 decembrie 2018.

Al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Ideea acestui pod a fost prima dată întrezărită de Albert Speer la începutul anului 1943. A sperat că podul va ajuta invazia germană din Caucaz. Din ianuarie până în octombrie 1943 retragerea Grupului de Armate A din Caucaz s-a realizat peste strâmtoarea Kerci. Pentru a sprijini retragerea germană Organizația Todt (OT) a construit un funicular peste Strâmtoarea Kerci, cu o capacitate zilnică de 1.000 de tone. Pe 7 martie 1943 Hitler a ordonat construirea în șase luni a unui pod peste strâmtoarea Kerci. În aprilie 1943, VT a început construcția podului peste strâmtoarea Kerci. Pe 1 septembrie 1943, atacurile sovietice s-au concentrat pe capul de pod, în consecință retragerea a fost grăbită. În acest moment, doar o treime din noul pod a fost finalizată. Ca urmare a retragerii germane, Wehrmacht-ul a distrus părțile de pod finalizate.

În vara anului 1944, Armata Roșie a construit după eliberarea Crimeii un pod de 4,5 km din materiale lăsate în urmă de Wermacht. A fost distrus în șase luni de gheața plutitoare.

Construirea[modificare | modificare sursă]

Construcția podului a început în luna mai a anului 2015. Proiectul este estimat la costul de 228 de miliarde de ruble (4.36 miliarde de dolari). Proiectul va include construirea a două banzii de cale ferată și a patru benzi de autostrada. Podul este programat să fie deschis până în decembrie 2018 pentru testare și să fie pe deplin operațională până în iunie 2019. Trei poduri temporare vor fi construit până în 2016. Începând cu octombrie 2015, primele poduri temporare au fost construite pentru a leaga insula Tuzla și peninsula Taman. Aproximativ 200 de bombe din Al Doilea Război Mondial au fost găsite în zona. Pe 19 februarie 2016, proiectul de pod a fost aprobat oficial de către comisiile de expertiză a statului rus.