Utilizator:Crokis/Teste

Nazca

Agenti de uscare

In general, substantele organice aflate in stare lichida sau solida sunt insolubile in apa deoarece acestia nu sunt la fel de polari ca apa. Datorita polaritatii, compusii organici pot dizolva o anumita cantitate de apa ce varieaza de la solvent la solvent. O substanta cu cat este mai polara, cu atat absoarbe mai usor apa. De fiecare data cand un compus organic intra in contact cu apa, o cantitate mica de substanta se va dizolva in aceasta si de asemenea, o cantitate de apa se va gasi in compusul respectiv. Se considera ca apa este un compus greu de indepartat din compusi deoarece acestia fie formeaza legaturi puternice cu moleculele de apa (de ex:alcooli), fie compusul este volatil in stare de vapori.. In cazul unui compus organic aflat in stare solida, apa poate fi usor indepartata prin simpla expunere la presiunea atmosferica sau la o presiunea redusa. Uneori, se poate utiliza un cuptor cu temperatura scazuta pentru a facilita uscarea. In cazul majoritatii substantelor lichide, presiunea vaporilor este ridicata si acest lucru impiedica utilizarea uneia dintre metodele anterioare pentru a indeparta apa din compozitia lor. Cand un compus organic aflat in stare lichida a fost expus apei, un agent de uscare este frecvent utilizat. Acesta este de obicei o sare insolubila si anorganica care absoarpe rapid apa, devenind astfel hidratata. Cei mai utilizati agenti de uscare in laboratorul de chimie organica sunt: clorura de calciu (CaCl2), sulfatul de sodiu (Na2SO4), sulfatul de calciu (CaSO4) si sulfatul de magneziu (MgSO4), aflate in stare anhidra..Toti cei patru compusi formeaza rapid hidratati, conform ecuatiei:

Eficienta lor este caracterizata de intensitate, capacitate si viteza, parametri ce variaza de la un solvent la altul Tabel cu unii dintre cei mai utilizati agenti de uscare in laboratoarele de chimie organica Agent de uscare Capacitate* Viteza Aplicatii Clorura de calciu, CaCl2 Mare Medie Hidrocarbonati Sulfatul de calciu, CaSO4 Mica Mare Uz general Sulfatul de magneziu, MgSO4 Mare Mare A nu se utiliza pentru compusii foarte sensibili la acizi Carbonatul de potasiu, K2CO3 Medie Medie A nu se folosi pentru compusii acizilor Sulfatul de sodium, Na2SO4 Mare Mica Uz general

• Capacitate= cantitatea de apa (exprimata in grame) absorbita de agentul de uscare.

Clorura de calciu (n=6): este un agent de uscare efficient pentru multi solventi. Acesta se poate combina cu alcooli, fenoli, amine, amide, cetone si cu anumite aldehide si esteri. Nu trebuie folosit in solutiile ce contin acest tip de compusi decat daca se doreste si indepartarea lor din solutie. Se pot obtine si impuritati cum ar fi Ca(OH)2 sau CaCl(OH) cand este uitilizat impreuna cu compusii ce au in structura lor radicalii hidroxi-, amino- si carbonil. De asemenea, poate forma un aduct (amestec cristalin în care o substanță este înglobată în altă substanță) cu acesti compusi. Este adesea folosit in tuburile de uscare, deoarece poate fi gasit si sub forma granulara. Sulfatul de calciu (n=0.5):. pentru a putea usca o solutie, trebuie adaugata o cantitate mare din aceasta substanta Desi are o capacitate scazuta, actioneaza foarte rapid. Este folosit ca agent de uscare in exicatoare si pentru a usca aerul in care se desfasoara o reactie sensibila la apa. Sulfatul de magneziu (n=7): are o capacitate ridicata, usuca complet si este rapid. Se gaseste sub forma de pudra si trebuie filtrat dupa utilizare.Este utilizat mai ales in cazul eterului dietilic si nu este recomandat pentru acetatul de etil. Carbonatul de potasiu: se poate combina cu acizi si fenoli. Nu trebuie folosit pentru a usca solutiile ce contin acizi decat daca se doreste si indepartarea acestora Sulfatul de sodiu (n=10): este cel mai utilizat agent de uscare. Are aceeasi capacitate ca sulfatul de magneziu, dar nu actioneaza la fel de rapid si nu indeparteaza complet apa din solutii. Granulele de sulfat de sodium reactioneaza mai greu, acesta putand fi usor indepartat din lichide prin decantare (fara a mai fi nevoie de filtrare). Absoarbe si alti compusi polari (de ex:alcoolii). In cazul celor mai utilizati agenti de uscare, cum ar fi sulfatul de sodiu sau de magneziu, cristalele lor formeaza “bulgari” in reactie cu apa. . Dupa o scurta perioada, acestia pot fi usor indepartati prin filtrare sau decantare,. Astfel apa din solutie este indepartata aproape total... Acesti agenti de uscare se adauga in solutie folosind o spatula. Apoi aceasta se agita si apoi se lasa sa se limpezeasca. Daca solutia este uscata, atunci in ea ar trebui sa se observe cristale de sulfat de sodiu sau de magneziu. Altfel, se mai adauga o cantitate mica de agent de uscare si se repeta procesul. Cand solutia devine uscata, agentul de uscare se indeparteaza prin filtrare. Important! Una dintre principalele probleme este accea ca agentii de uscare nu absorb doar apa, ci si alti compusi polari. Trebuie astfel evitata adaugarea in exces a unui agent de uscare pentru a nu face posibila absorbirea compusului organic, mai ales daca acesta este polar. Desi apa are o afinitate ridicata in randul agentilor de uscare, adaugarea lor in exces duce deseori la rezultarea unei cantitati mai mici de produs. Cum stiu ca am adaugat o cantitate suficienta de agent de uscare? Inainte de adaugarea agentului de uscare, stratul organic trebuie separat pe cat posibil de cel apos. Nu este relevanta adaugarea agentului de uscare daca solutia are la suprafata stratul organic, iar dedesubt se afla cel apos. De asemenea, trebuie verificat daca stratul organic nu contine o cantitate semnificativa de apa. Uscarea unui compus organic este un proces ce necesita un anume timp pentru a deveni complet. Pentru a proceda cat mai corect, se poate adauga la inceput o cantitate mica de agent de uscare. Apoi amestecul se agita si se lasa la limpezit. Daca solutia este transparenta si daca mai plutesc cristale de agent de uscare, atunci aceasta este uscata in mod rezonabil. In caz contrar, amestecul se mai lasa sa se linisteasca si apoi se reexamineaza. Daca solutia nu este clara, se mai adauga o cantitate mica de agent de uscare si se repeta procedura de mai sus Cum stiu cand in solutie nu mai exista apa? In prima faza, amestecul este putin “laptos” din cauza picaturilor mici de apa. De cele mai multe ori, solutia devine limpede atunci cand este uscata. De asemenea, daca agentul de uscare nu mai pluteste in solutie cand aceasta este agitata, acest lucru inseamna ca solutia este lipsita de apa. Ce fac atunci cand solutia este uscata? Din moment ce procesul este reversibil la temperaturi ridicate, agentul de uscare trebuie separat de solutie. Acest lucru se poate realiza cu ajutorul unei piepete Pasteur in cazul in care este folosita o cantitate mica de solvent (<5 mL). Pentru cantitati mai mari, se poate utilize decantarea sau filtrarea. Apoi solventul poate fi indepartat sau se poate distila lichidul. Delicvescenta si eflorescenta

O solutie este delicvescenta cand formeaza o solutie sau o faza lichida in aer liber. Conditia esentiala este ca presiunea vaporilor solutiei saturate a hidratatului superior la temperature normala sa fie mai mica decat presiunea partiala a vaporilor de apa din atmosfera. Apa va fi absorbita de substanta, care ulterior se va lichefia trepta pana ce va ajunge la stadiul de solutie saturate; vaporii de apa vor continua sa fie absorbiti de aceasta pana cand se va forma o solutie nesaturata ce va avea presiunea vaporilor egala cu presiunea partiala a vaporilor de apa din aer. Pentru ca presiunea vaporilor solutiei saturate sa fie suficient de scazuta, substanta trebuie sa fie extreme de solubila in apa.(Clorura de calciu, clorura de zinc, hidroxidul de potasiu, etc.). Doar acest tip de substante sunt delicvescente. Ex: Clorura de calciu, hidroxidul de potasiu, hidroxidul de sodium O sare hidratata este eflorescenta cand pierde cantitatea de apa si se transforma intr-o pudra atunci cand este expusa in aer liber. Eflorescenta va aparea cand presiunea vaporilor sistemului este mai mare decat presiunea vaporilor din atmosfera. Ex:Carbonatul de sodium, sulfatul de sodium, fosfatul acid de sodiu Delicvescenta si eflorescenra au proprietati relative, deoarece acestea depend de existenta propriu-zisa a vaporilor de apa in atmosfera, care variaza considerabil in functie de loc si timp.

O substanta higroscopica este acea substanta care are proprietatea de a absorbi umiditatea din atmosfera. Totii compusii delicvescenti sunt higroscopici, dar exista substante higroscopice care absorb vapori de apa fara a fi delicvescente. Majoritatea substantelor uscate, mai ales pulberile fine, sunt foarte putin higroscopice. Oxidul de cupru si varul nestins sunt cele mai cunoscute substante higroscopice. Termenul se foloseste nu doar pentru substantele solide, ci si in cazul lichidelor, cum ar fi: Acidul sulfuric concentrate, alcoolii etilici, “apa grea” (oxidul de deuteriu), metilul absolut.

Alexa

Andra Niculae: Calificari-Etapa Bucuresti: MAn I feel like a woman- Shania twain- fara tema- salvata de juriu Andra Niculae: salvata de juriu in semifinala Andra Niculae: semifinala: Breakaway- Kelly Clarkson- fara tema- Calificata in finala Andra Niculae: Finala 1: Waterloo- Abba- Eurovision - calificata Andra Niculae: Finala 2- Irreplaceable- Beyonce- Anii 2000-2007- calificata Andra Niculae: Finala 3- Its Raining men- The Weather Girls- Disco- Calificata Andra Niculae: Finala 4- How do I live- Leann Rimes- Piesa la alegere- calificata Andra Niculae: Finala 5- Marioara de la Gorj- Maria Tanase- Melodii Romanesti- calificata Andra Niculae: finala 6- No me ensenaste- Thalia- Latino- calificata Andra Niculae: finala 7- Cabaret- Liza Minelli- Musical- Calificata Andra Niculae: Finala 8- You're the one that i want- Olivia Newton john& John Travolta- Duet cu un artist- Calificat Andra Niculae: Finala 9- Get the party started- Pink-calificata Andra Niculae: la alegere Andra Niculae: a fost asta Andra Niculae: Finala 10 Andra Niculae: Anastacia- Paid my dues Andra Niculae: Sandi Thom- I wish I was a punkrocker Andra Niculae: No doubt- Don't speak Andra Niculae: piese la alegere Andra Niculae: eliminata

Muzica salsa

Salsa înseamnă sos în limba spaniolă și poartă conotații legate de condimentele folosite frecvent în bucătăria latină și caraibeană. Mai recent, salsa a căpătat și o semnificație muzicală, atât în limba engleză cât și în limba spaniolă. În acest sens, cuvântul salsa a fost descris ca un cuvânt "cu asocieri puternice, dar fără definiții absolute, o etichetă care cuprinde un curcubeu de ritmuri și stiluri latine, primind o altă culoare în fiecare loc din lumea vorbitoare de limbă spaniolă". Domeniul muzical acoperit de salsa este foarte discutabil. Imigranții cubanezi, dominicani și portoricani din New York utilizau acest termen într-un mod similar cu swing sau soul, referindu-se la calitățile emoționale și la autenticitatea culturală a acestor stiluri în comunitățile africane sau americane. În această utilizare, salsa are conotațiile unei experiențe muzicale frenetice, aprinse și neîmblânzite care reflectă și se trage din elemente ale culturii latine, indiferent de stilul specific. Numerosi compozitori si istorici au plasat in diverse perioade ale secolului XX prima utilizare a acestui termen. Sue Steward a declarat că salsa a fost folosită in muzică ca "un strigat de apreciere pentru o interpretare solo picanta sau stralucitoare". Ea il citeaza pe DJ-ul venezuelez de radio Phidias Danilo Escalona ca fiind primul ce a utilzat cuvantul cu acest sens; Max Salazar a considerat ca originea termenului dateaza de la inceputul anilor 1930, cand Ignacio Piñeiro a compus Échale Salsita, un cantec dance ce protesteaza impotriva mancarii fara gust. Desi Salazar descrie aceasta piesa ca fiind prima in acest stil, definindu-l ca "muzica latino dansabila", insa Ed Morales a considerat ca aceasta inregistrare a reprezentat dorinta lui Piñeiro ca membrii formatiei sale sa interpreteze intr-un tempo mai rapid. Morales a pretins ca ulterior, solistul Beny Moré a strigat salsa intr-un concert "pentru a releva inflacararea unui moment muzical, pentru a exprima un slogan nationalist cultural [si pentru a sarbatori] "infierbantarea" sau "picanteriile" culturilor latino-americane". Termenul salsa nu este acceptat in totalitate, existand si obiectii legate de faptul ca termenul are un inteles vag si care te poate duce in eroare; de exemplu, stilul muzical al unor interpreti ca Tito Puente a evoluat cu cateva decade inainte ca salsa sa foe recunoscut ca gen, fapt ce l-a determinat pe Puente sa afirme ca "singura salsa pe care o cunosc eu este imbuteliata. Eu cant muzica cubaneza". Deoarece salsa inglobeaza mai multe stiluri, unii observatori au recunoscut ca termenul este folosit ca o strategie de marketing pentru a categorisi muzica intr-un mod accesibil si celor nespecialisti. Un timp, autoritatile cubaneze au declarat oficial ca termenul era un eufemism pentru muzica autentica din Cuba furata de catre americanii imperialisti, insa aceasta teorie a fost abandonata de presa locala imediat. Unii specialisti considera ca salsa are un inteles precis si concret. Peter Manuel defineste termenul ca "un concept modern utilizat ca strategie de marketing si o voce culturala a unei noi generatii", reprezentativ pentru "cristalizarea unei identitati latine in New York la inceputul anilor 1960". Manuel recunoaste de asemenea dihotomia culturala si comerciala a cuvantului, notand ca termenul cuprinde numeroase stiluri de latino-pop ce a servit la dezvoltarea solidaritatii latino, acesta notand si ca "reciclarea muzicii cubaneze sub o eticheta artificiala si obscurantista este un alt exemplu al exploatarii Nord-Americane a produselor provenite din lumea a treia; pentru populatia latino, salsa umple golul dintre "traditie si modernitate, saracia tarii natale si dominatia Statelor Unite, viata de strada si iesirile in club si intre cultura rurala si corporatiile mediatice". Cantaretul Rubén Blades a declarat ca salsa este, in principiu, "un concept", fiind opusul unui stil sau al unui ritm bine definit. Unii muzicieni pun la indoaiala faptul ca termenul are vreo semnificatie, Machito considerand ca el a cantat salsa mai mult sau mai putin timp de patruzeci de ani inainte ca stilul sa fie inventat, iar Tito Puente a mentionat ca "eu fac muzica, nu gatesc" (referindu-se la sensul initial al cuvantului). Celia Cruz a afirmat ca "salsa este un alt nume pentru muzica cubaneza. Este mambo, chachachá, rumba, son... toate ritmurile columbiene adunate sub o singura titulatura". Compozitorul Peter Manuel considera ca salsa descrie un stil specific muzicii de la mijlocului anilor 1970 "cand un grup de muzicieni cu origini latin-americane, stabiliti in New York, au inceput sa modernizeze/reinventeze aranjamentele instrumentale de amploare, cunoscute in muzica anilor 40-50 prin intermediul genului mambo" si ca termenul a fost "popularizat" la sfarsitul anilor 1960 de un post de radio din Venezuela si de Jerry Masucci de la Fania Records. In contrast, Ed Morales a declarat ca salsa a fost folosit pentru prima data ca un stil specific de catre editorul si graficianul Izzy Sanabria. Moralesa amentionat de asemenea o utilizare timpurie a termenului de catre Johnny Pacheco, un interpret dominican care a lansat in 1962 un album numit Salsa Na' Ma, titlul fiind tradus de Morales ca "are nevoie de putin salsa sau de condimente".