Utilizator:CristianChirita/teste

Surse suvorov — 342 Prinz Friedrich Josias von Coburg Saalfeld, Herzog zu Sachsen, K.K. und des heil. röm. Reiches Feldmarschall by Witzleben, August von, 1808-1880 https://archive.org/details/prinzfriedrichjo01witz/page/n12/mode/2up

Suworow, unstreitig der glänzendste General, den die russische Kriegsgeschichte aufzuweisen hat, nimmt unser interesse hier um so mehr in Anspruch, als er im Verlauf der Kriegsereignisse der treue Waffengefharte des Prinzen von Coburg wurde und für denselben eine innige Freundschaft fasste, welche bis zu seinem Tode umverändert bliech, wie die zahlreichen Briefe Suworows, die sich in der Urschrift in unsern Händen befinden, bezeugen,

Suvorov, indiscutabil cel mai strălucit general din istoria războiului rus, ne preia interesul aici cu atât mai mult, deoarece în cursul evenimentelor de război a devenit armamentul loial al prințului de Coburg și pentru care a avut o prietenie intimă care a durat până la Moartea s-a schimbat, după cum atestă numeroasele scrisori ale lui Suvorov, care sunt în original în mâinile noastre

Propunere includere harta

Surse istorice:

FIȘA UNEI LOCALITĂȚI DISPĂRUTE: JUPALNICUL ALEXANDRU BOTU ALEXANDRU CATERIN BOTU

Totuși, pentru a nu-și lăsa flancul stâng descoperit la atacurile turcilor din Bender și Ismail, rușii se întoarceră spre Barlad și cuceriră Falciu, unde puseră tunuri și șarjara cu avangarda până la Cahul și Ismail. De la Movila Răbâii, putea interveni și Generalul Repnin. Coburg, între timp, se cioci cu trupele lui Hasan la Salcea, după care iși instala tabara la Milcov, la o mila de Focșani, unde sosi și Suvarov. Aici avu loc o întalnirea efectiva între cei doi comandanți și se evidenție faptul că Suvarov, era hotarât să accepte lupta cu turcii, deși raportul de forte era net favorabil acestora (3 la 1, zicea Coburg!), chiar dacă ar fi fost să atace singur, asta ca urmare a ezitarilor austriacului.De data asta, chiar Marele Vizir se hotari să atace, motiv pentru care Suvarov, încrucișând cu austriecii direcțiile de atac, prelund el pe flacul drept al frontului comun, trecu râul Râmnic langa Târgu Cucului (v. Fig. 36) și ii gasi de turci bine organizați și apărați. Dinspre Râmnic iși făcu apariția Mavrogheni cu 2000 de călareți. Suvarov iși concentra efectivele sub un deal de lângă satul Caiata, la o mila de Târgul Cucului. Dinspre Bogza și Crângul mieilor începură năvălirile furioase ale călărimii otomane. Rușii rezistară și avansară eroic, dovedindu-se un adversar redutabil, ceea ce nu părea să fie și austriecii, motiv pentru care Marele Vizir hotărî să se concentreze asupra flancului în care acționau aceștia. Coburg, aproape copleșit de virulența și de succesivitatea asalturilor turcești, simți momentul critic și ceru sprijinul lui Suvarov. Acesta puse artileria să țină la respect trupele otomane din fața și se deplasa cu forțe în sprijinul aliatului său, cu consemnul să atace simultan pe turci, pentru a-i opri și respinge. Turci simțiră forța extraordinară a atacului și încercară să se replieze și să-și consolideze o linie de apărare, dar cavaleria aliata izbucni pur și simplu peste tranșeele inamice și a bagă spaima în ieniceri, măcelărindu-i. Suvarov, care tot timpul fusese în bătaia focului, le făcu cu satisfacție semn soldaților săi să împungă pe turci în ochi și în piept. Aceștia, îngroziți o luară la fugă și victoria era asigurată. Între Crângul Mieilor și Râul Slanic au fost măcelăriți mai mulți turci fugind decât cei uciși în luptă. La 22 septembrie Suvarov și Coburg câștigară marea batalie de la Râmnik (zic rușii), Mărtinești (zic austriecii)-v.Fig.37. După trei zile, Suvarov se despărți de Coburg și se retrăse spre Barlad, de unde-după o perioadă de inactivitate se hotărî să se ducă în sprijinul lui Potemkin la Bender. Mai multe detalii, unele picante despre campania lui Suvarov, înobilat Conte de Râmnic, se găsesc la adresa: http://history.scps.ru/suvorov/pt11.htm. FIȘA UNEI LOCALITĂȚI DISPĂRUTE: JUPALNICUL ALEXANDRU BOTU ALEXANDRU CATERIN BOTU

OPERAȚIUNILOR MILITARE DIN TIMPUL RĂZBOIULUI RUSO - AUSTRO - TURC DIN 1 787 - 1 792 Ionuț Iliescu

În marșul spre Focșani, rușii erau așezați pe trei linii. Prima dintre ele era alcătuită din două batalioane de grenadieri, două batalioane de muschetari, două batal ioane de vânători și alte două de grenadieri. În linia a doua se aflau nouă escadroane de cavalerie, iar în a treia - de cazaci și arnăuți 9. La rândul ei, armata austriacă era așezată tot pe trei linii. Linia 1 era alcătuită din cele trei divizii ale lui. Levenehr și cea condusă de generalul Barca. Linia a doua era alcătuită din divizia condusă de Barca, cea condusă de Pellegrini și cele trei divizii ale generalului Schroder. Linia a treia era compusă din cele două divizii ale lui Barca și infanteriștii secui. Armata austriacă - mai numeroasă decât a rușilor - a fost împărțită în două. Aripa stângă era comandată de baronul Levenehr, care-i avea în subordine pe generalii von Coloredo, Kovenhiiller, Pellegrini, două divizii de cavalerie și patru divizii de husari și arnăuți. Aripa dreaptă era condusă de feldmareșalu l Splenij care avea în subordine pe generalii Carol de Toscana. Schroder, Kaiser și Mitrowski, două divizii de secui, șase de husari și arnăuți 10 . În momentul în care turcii dau al doilea atac asupra aripii drepte a austriecilor, generalul Splenij. având în subordine unitățile conduse de Kaiser, unități de husari și de secui, izbutește să-i pună pe turci pe fugă. După ce trec râul Putna, turcii atacă și aripa stângă a rușilor, fiind însă respinși. Rușii și austriecii înaintează spre Focșani, ajungând în fața unei păduri numite de austrieci Igman Wald. A ici s-a dat un nou atac al turcilor, soldat și acesta cu un eșec. Ajungând în fața Focșaniului, rușii și austriecii organizează ordinea de bătaie pe cinci rânduri. Primele două rânduri erau ocupate de infanterie, iar celelalte trei de cavalerie. În afara unităților deja menționate, un rol important I-au avut grenadierii, vânătorii și artileriștii conduși de Einhorn și muschetarii conduși de Kaunitz, de carabinierii conduși de M itrowski, fără a putea omite cele două polcuri de cazaci 1 1 În Focșani se aflau 20 .000 de turci conduși de seraskierul Mehmed Pașa, grupați în unități de artilerie și cavalerie. Aripa dreaptă a turcilor era întărită cu șanțuri și tunuri în fața Mănăstirii Sf. Samuel (Proorocul Samoil). În aripa stângă se afla cavaleria, infanteria ocupând poziția centrală. · Trupele rusa - austriece au bombardat aripa stângă a turcilor, aflată în zona satelor Olten i, Pățești și Florești. Atacul s-a dat cu cinci divizii austriece și două 􀺉mități de ruși. Turcii au fost siliți să se retragă, Mănăstirea Sf. Samuel fiind bombardată și cucerită de austrieci. Acum moare colonelul baron van Anesberg. Turcii au pierdut 1500 soldați, alți 96 fiind luați prizonieri. Rușii și austriecii au capturat 1O tunuri și 16 steaguri. Pe drumulRâmnicului s-au mai luat 100 căruțe încărcate cu provizii, corturi, bagaje, ghiulele și iarbă de pușcă. La 22 septembrie 1 789, rușii conduși de Suvorov i-au învins din nou pe turci la Vadul Râmnicului (Piăinești). Zdrobirea turcilor a însemnat pentru Suvorov ridicarea la gradul de generalissim și acordarea titlului de .. conle de Râmnic " ( .. Rimni{ki graf"). Un rol important I-au avut voluntarii români, fiind remarcați căpitanii Ion Udre și Pavel Vizirean și praporcicii Hudache Popescu și M ihalache Arsenie. Comandantul lor , maiorul Skobelevski a fost citat de mai multe ori pe Ordinul de zi. din 31 de steaguri, capturate după înfrângerea turcilor, cinci dintre ele au fost luate din mâinile dușmanului de românii amintiți mai sus Turcii - conduși de seraskierul Mustafa - aveau trupele masate pe aliniamentul Brăila - Focșani. Trupele rusești au făcut joncțiunea cu cele austriece la Focșani, pornind atacul pe direcția Râmnicu Sărat - Brăila. Inamicul - căruia i se adăugase și un corp de oștire de 2.000 ostași comandați de colonelul Lăcustă - au părăsit aliniamentul Focșani, dar au rezistat în sectorul aflat de-a lungul Râmnei, unde aveau instalat un dispozitiv de artilerie.

După câteva ore de lupte aprige, turcii au părăsit și această zonă, pierzând 1 2 tunuri, repliindu-se pe l inia Caiata - Bogza - Mărtinești - Crângul M ieilor. Deși au primit întăriri de la Brăila, turcii nu au putut face față atacului ruso - austriac și au trecut Dunărea pe la Brăila, neputându-i împiedica pe aliați să cucerească Gurile Dunării 1 6 • Șovăielii manifestate de prințul de Saxa - Coburg, aflat în fața unui inamic superior din punct de vedere numeric, Suvorov i-a răspuns cu energie și hotărâre. insuflând un curaj nemaipomenit trupelor sale. Tocmai de aceea, trupele marelui vizir Mehmet nu au rezistat focurilor năucitoare ale artileriei ruse. elanului dovedit de cavaleria și grenad ierii conduși de Suvorov, fără a mai ține cont și de surprinzătoarele atacuri la baionetă ale rușilor, victorioase, în ciuda disperatei rezistențe turcești 1 7 • Aceste bătălii au avut efecte dezastruoase pentru locuitorii din Ținutul Putnei și din zona Râmnicului - Sărat. Bunăoară, pe o hartă militară din acei ani, autorul austriac nu a trecut, așa cum era normal, " Focșani ", ci " Fokschan Ruine PLAIURILE VRÂNCENE : LOC DE DESFĂȘURARE A OPERAȚIUNILOR MILITARE DIN TIMPUL RĂZBOIULUI RUSO - AUSTRO - TURC DIN 1 787 - 1 792 Ionuț Iliescu

Batalia de la martinesti crangul mieilor citat din Fisa unei localitati disparute-Jupalnicul

Ne aflam asadar,in toamna anului 1789,la mijloc de septembrie, cand, strabunii nostri plecati sa culeaga poama, sus, la Siribelea,peste Ramnic, auzira cum clopotul bisericii incepu sa bata in dunga, vestind a amenintare peste Martinesti. Dinspre Baba-Rada,de pe Carlig, ostile lui Nicolae Mavrogheni si a turcilor se apropiau in mars fortat .Ajunsi la Gura baltii,in apropiere de Malu Negru se oprira pentru a pune la cale ultimele detalii ale bataliei de maine. Caii, peste doua mii la numar, nadusiti de-atata drum nechezau dand nerabdatori din copite ,stropindu-i pe calareti. Oastea ,care numara peste 30 000 osteni turci si munteni plecase de la Bucuresti spre a infrunta armatele mult mai numeroase ale rusilor si austriecilor cantonate, undeva, in spatele Bogzei. Acolo, generalul Suvorov si printul Coburg aflara de la iscoade despre intentiile dusmanului.In miez de noapte postara trupele la marginea Crangu Mieilor. A doua zi, turcii lui Pasa Hasan si muntenii lui Mavrogheni trecura apa Ramnicului inaintand catre locul de conflict. Inspre Crang incepura navalirile furioase ale calarimii otomane dar, simtind forta extraordinara a dusmanului , incerca sa se replieze si sa-si consolideze o linie de aparare. In zadar. Cavaleria aliata navali peste transeele inamice bagand spaima in ieniceri, macelarindu-i. Dupa cum consemneaza cronica vremii, Suvorov facu semn soldatilor sai sa-i impunga pe turci in ochi si in piept. Acestia, ingroziti,o rupsera la fuga inspre Gineral, ocolira padurea Proca mica cu gandul sa se retraga peste Ramnic. N-au reusit. Au fost ajunsi din urma cam pe la podul spre Vajietoarea,de pe raul Slimnic (balta) si tocati fara mila. Turcii lui Hasan si muntenii lui Mavrogheni au pierdut in lupta de la Martinesti circa 20 000 oameni, 68 tunuri si 100 steaguri. …Oare ce-or fi facut strabunii nostri din Martinesti pe timpul acelei inclestari ? S-or fi ascuns, sarmanii de ei, dar unde , intrucat padurile erau scena de batalie. Copil fiind , in peregrinarile spre gineral am gasit, langa movila de la piramida ,(un pleonasm pe care il accept si mi-l asum de dragul locului), resturi de ghiulele,probabil de la tunurile celor doua armate combatante. Le-am aruncat, habar n-aveam pe vremea aia ca pe locurile unde noi calcam s-au petrecut evenimente cu reverberatie istorica. Tocmai de aceea consider ca o aducere la zi, chiar si incompleta, a celor petrecute pe locurile noastre natale cu secole in urma reprezinta un motiv in plus sa spunem,inca odata si la nesfarsit, ca pentru noi , Martinestiul e spatiul nostru de suflet, matca fabuloasa in care ne regasim

https://prinfocsani.net/batalia-de-la-martinesti-crangul-mieilor/

CEVA DESPRE OCUPATIUNEA AUSTRIACA IN ANII 1789 1791 DE N. IORGA MEMBRU AL ACADEMIEI ROMANE

In ce priveste caracterul national al trupelor lui Mavrogheni, izvoare contemporane socot 4.000 de Arnauti (3.000 infanterie), 2.000 de «Romani turci» (sic !) (1.500 infanterie), 2.000 de «Romani cre.- tini» (1.500 infanterie), 4.000 de Bulgari (3.000 infanterie), 4.000 de Tatari, cu 800(1) de tunuri, servite de 200 de ostasi (3). Si un cronicar contemporan, dela Ramnic, clisiarhul Episcopiei, admira aceasta oaste: «Ca Mouse capitanii cu steaguri frumoase, zugravite cu sfinti, imbracand capitanii cu capoduri domnesti, dandu-le si lefi, numind ca'pitania lui Sfeti Gheorghie si a lui Sfeti Dimitrie si a lui Sfeti Teodor Tiron, si a altor sfinti; era, si capitanii de Arnauti cu Turci amestecati» (4).

Ca o urmare, Rusii trecura inapoi la Bar lad, impotriva unui atac posibil al Turcilor on a Capudanului Hasan din Bender, din Ismail, ocupara Falciiul, unde pusera tunuri, inaintara cu avangarda pang la Cahul si Ismail; la Movila Rabaii stetea Repnin. In acelas timp, Koburg se ciocnia cu trupele lui Hasan la Salcea, dupa care-si puce tabara la Milcov, la o mils de Focsani". Dela Bar lad, Suvarov alerga sa-1 ajute, °and Vizirul insus incerca sa rasbune Infrangerea. Turcii erau atuncia pe apa Ramnicului; la patru mile de Milcov". Se hotari un mars ofensiv ; in ziusa, aliatii erau la raul Ramna. Trecura apa, ce nu era, mai mare decat pans la genuchi, si strabatura un camp plin de porumb si de buruieni ce treceau de brau" (1). Turcii fora gasiti In linii bine aparate langa un Targu-Cucului disparut (2). Din Ramnic chiar se ivira 2.000 de Arnauti calari" cu Mavroglioni. Acura, langa Bogza si Crangu-Mieilor (Bochsa, Kringumaelor) incepura navalirile furioase ale calarimii osmane. Suvarov concentra pe ai sai subt un deal langa satul Caiata, la o mils de Targu-Cucului", vechiu loc de lupta al lui Stefan-cel-Mare. Se afla Inca pe varful dealului ruinele unei cetati puternice, despre care se zice In tail ca acela care o iea, castiga lupta, si eel ce o pastreaza e Domn in Tara-Romaneasca. Ea se afla In mijlocul campiilor dela Focsani, cari se intind dela Putna la malurile Buzaului, pans la Braila si pe cari s'au dat lupte sangeroase. Se stie ca Baiezid a infrant pe Stefan Voda (!) cu 60.000 de oameni Tanga Ramnic (3). Arnautii se deosebira si aici. La Crang, de unde bateau si tunurile Turcilor, fu o framantare grozava cu «dalcaleoii» Ienicerilor. Arnautii Rusilor si ai Austriacilor foasta straja a lui Ipsilante si a lui Mavrogheni se tinura insa bine. Padurea fu lupta in sfarsit, cu strasnic macel. Apa Ramnicului, la departare de o mils, era plina de sfaramaturi si de trupurile mortilor (11/22 Septemvrie). Aceasta e lupta dela Ramnic pentru Rusi, dela «Martinesti pentru Austriaci, dupa un sat ce fusese odata pe Ramnic» (4) Cu Cazaci si Arnauti in frunte, se trecii raul a doua zi. Nu mai erau alti dusmani decal cete bune de macelarit. Prin Braila, unde state 15 zile, Marele Vizir, bolnav, trecii la Sumla. Pe cand Suvarov se Intorcea indata la Barlad, in vechea lui tabara (1), Koburg, care se indreptase spre Golesti, langa Focani, avu misiunea de a coupe. Capitala munteana. Mavrogheni se oprise numai acolo, in fuga (1) ilia champ couvert de ble de Turquie et de plantes sauvages qui s'elevoient jusqu'a la ceinture des hommes); ibid., p. 73. (2) oLe camp des Tures n'etoit pas loin du bourg de Tyrkogukuli.; ibid. (3) .Sur une montagne pres du village de Relate., a une mine de Tyrkogukuli... On trouve encore au sommet de cette montagne les ruines d'un fort considerable, dont on dit dans le pays que celui qui s'en empare gagne la bataille et que celui qui le garde est maitre de la Valachie. La veritable cause de cette opinion c'est que la montagne se trouve au centre des plaines de Torhani (sic), qui s'etendent de la Putna aux rives du Buse() jusqu'a Brahilow, et qui ont ete le theatre de combats sanglants. On sait que Bajazet dent l'hospodar Etienne avec 60.000 hommes aupres de Rymnilo; ibid., p. 78. sa.

THE HISTORY OF MODERN EUROPE 1816.

In Walachia, the Austrians and their allies were active and successful. The prince de Saxe-Cobourg, being joined by Souvoroff, advanced against the Turkish camp near Focksani. His right wing engaged and routed a numerous body of cavalry ; and the left met with similar success. The assailants of the camp were ex posed to a furious cannonade; but, the artillery not being well served, they scarcely felt it's effects, and soon forced the entrenchments by the use of the bayonet. The fortified convent of St. Samuel was afterwards at tacked. A powder-magazine within the building exploded, with the loss of many lives ; but the defence was protracted by the spirit of the commandant. The gate being forced, the confederates put the garrison to the sword. Another thirds conventofwas it's defenders stormed bywereanmassacred. Austrian battalion, About twoandthou twosand Turks were killed in this engagement. The spoils of the camp, and the stores in the convents, were valuable ; and the victory was hailed as a retrieval of the honor of the Austrian arms15. When Souvoroff had retired toward the Pruth, the grand vizir took the opportunity of entering Walachia, in the hope of crushing the prince's army. The Russian general, apprised of the danger which threatened the Austrians, hastened to rejoin them ; and he advised their commander to anticipate the enemy's intentions by an immediate attack. The Russians, whose number did not exceed seven thousand five hundred, were arranged in three lines, as were also the Austrians, whose force con sisted of twenty thousand men. The former commenced the conflict by rushing upon a body of Janisaries who were mounted en croupe behind the Spahis, and Sept. 22. who instantly leaping down, fought for an hour before they were put to flight. At the post of Tyrkogukuli, twelve thousand Turks were quickly thrown into confusion ; and, at the same time, the pasha Osman, who with five thousand Spahis had turned the left wing of the Russians, could not secure himself against a sanguinary repulse. Near Bochsa the prince encountered the vizir; but he was in frequent danger of being overpowered, and repeatedly summoned Souvoroff to his aid. The count at length opportunely reached the spot where the Auitrians were bravely combating; and, preventing the at tempts of the enemy to turn his right wing, advanced to the entrenchments in front of a wood. The allies now leaped over the fosses and parapets, stormed the post, pur sued the Turks with vigor, and killed almost every one whom they overtook1'. About eight thousand of the fugitives were drowned in the Rymna and the Buseo; and seven thousand others fell in the battle and the pursuit. The whole Turkish army exceeded eighty thousand men, the majority of whom abandoned the vizir after his defeat. The victors are said to have lost only two hundred and seven men; and even their wounded, it is affirmed, were only four hundred and ten ; but such a statement ' is not altogether credible. So great a victory filled the Austrian and Russian courts with joy. The emperor conferred on Souvoroff the dig nity of count of the Holy Roman Empire; and the cza rina sent to each of the commanders a sword enriched with diamonds.

Suvorov

The battle at the river Rimnik happened on September,11. Grand Visier Usuph-Pasha's army more than100 thousand in number with 80 guns waged an attack upon the Austrian Corps under Prince Coburg settled near Foksani village. Prince Coburg had only about 18 thousand men with 43 guns.

After getting known about this Suvorov with his detachment of 7 thousand men came out of Birlad and marched about 100 kilometers for two and a half days and nights. The Russian Corps came to Foksany earlier than the Turkish army.

Suvorov placed himself at the head of the Allied Russian-Austrian forces, he found out that Turks stopped and camped in four fortified places: near Tirgu-Kukuli village (about 15 thousand of van-guard troops), in the forest near Kringlu-Meylor village (about 40 thousand), near the town of Martinesti (about 45 thousand) and over the river Rimnik near the village Oday. The Russian general decided to defeat the Grand Visier's army separatedly in parts.

On September,11,1789 at daybreak the Allies after making a night march of 14 kilometers suddenly attacked the Turkish camp in Tirgu-Kukuli and captured it. The the Allies went to the forest camp in Kringlu-Meylor and assaulted it.

         Osman-Pasha sent his cavalry of many thousands on attacking Allied troops, but all its attempts were repulsed by rifle-volleys from Allied squares, and the camp in the forest was taken be storm. Suvorov's troops pursued the enemy and captured the Turkish camp near Martinesti with a swoop.

The next day the Allies took the last enemy camp over the river Rimnik. Osman-Pasha with the remainer of his troops had to escape away. The Turkish army losses in this battle were about 15 - 20 thousand men, all artillery and the huge transport.

The battle at the river Rimnik came into Military History as a brilliant example of complex troops manoeuvring on the battle-field for the purpose of defeating the superior enemy in parts. The victory was gained as Suvorov used to say "Not by number - but by skill".

For the victory at the river Rimnik General Suvorov was rewarded with the Russian Empire highest military reward - the Order of Saint Geogre of the I Class and the title "Graf Rimniksky" (Count of Rimnik). And also the Austrian Emperor gave him the title of Count of the Holy Roman Empire.

Forțe

The Suvorov detachment consisted of: infantry - from 4 grenadier, 4 musketeer (Rostov and Smolensk regiments), 2 jaeger and one light musketeer battalions, cavalry - from 12 squadrons of carabinieri of the Ryazan, Starodubovsky and Chernigov regiments under the general command of the brigadier S. D. Burnov regiments of Don Cossacks G.I. and I.E. Grekov, Arnaut team of Ivan Sobolevsky. Artillery had 30 guns. CristianChirita (discuție) http://rusgenerals.oooprog.ru/index.php?id=suvorov&page=2

Map of Battle Of Martinesti

Batlle of Ramnic with map

Relatare suvorov

https://en.broadwayblogspot.com/1680-the-enemy-apparently-increased-covering-the-circumfe.html CristianChirita (discuție) 13 februarie 2020 18:30 (EET)