United Press International

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
United Press International
TipCompanie privată  Modificați la Wikidata
Fondată  Modificați la Wikidata
Fondator(i)E. W. Scripps[*]  Modificați la Wikidata
ȚaraStatele Unite ale Americii  Modificați la Wikidata
SediuWashington
Industriejurnalism  Modificați la Wikidata
Prezență online
site web oficial

United Press International (UPI) este o agenție de știri internațională ale cărei informații, fotografii, filme și înregistrări audio au furnizat materiale de știri pentru mii de ziare, reviste, posturi de radio și de televiziune pe parcursul aproape întregului secol al XX-lea. La apogeul ei, agenția avea peste 6.000 de abonați din rândul mass-mediei. Odată cu prima dintre numeroasele sale vânzări și reduceri de personal din 1982 și cu vânzarea în 1999 a listei de clienți către agenția rivală, Associated Press, UPI s-a concentrat pe o nișă a pieței de informații.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Sala de știri a United Press din New York, 1933

Denumită oficial United Press Associations în documentele juridice și fiscale, dar cunoscută publicului și clienților ca United Press sau UP, agenția de știri a fost înființată în 1907 prin unirea a trei agenții de știri mai mici de către editorul de ziar din Midwest E. W. Scripps.[1][2][3] Ea a fost condusă de Hugh Baillie (1890-1966) din 1935 până în 1955. La momentul pensionării lui Baillie, UP avea 2.900 de clienți în Statele Unite ale Americii și 1.500 de clienți în străinătate.[4]

În 1958 compania a fost redenumită United Press International, după ce a absorbit agenția de știri International News Service (INS) in May.[5][6] Agenția Up (apoi UPI) a fost una dintre cele mai mari companii de colectare de informații din lume, concurând pe piața internă timp de aproximativ 90 de ani cu Associated Press și pe plan internațional cu AP, Reuters și Agence France-Presse.

La apogeu, UPI avea mai mult de 2.000 de angajați cu normă întreagă și 200 de birouri de știri în 92 de țări; știrile erau furnizate pentru mai mult de 6.000 de abonați din mass-media. Odată cu creșterea popularității știrilor de televiziune, afacerile UPI au început să scadă ca urmare a faptului că ziarele de după-amiază, principalii săi clienți, au intrat în declin. Declinul agenției de știri s-a accelerat după vânzarea UPI în 1982 către Scripps Company.[7]

E. W. Scripps Company a controlat agenția United Press până în momentul absorbției agenției concurente mai mici a lui William Randolph Hearst, INS, în 1958, pentru a forma UPI. Cu Hearst Corporation ca partener minoritar, UPI a continuat să fie administrată de compania Scripps până în 1982.[1][2][3]

În anul 2000 UPI a fost achiziționată de News World Communications, o corporație media internațională fondată în 1976 de conducătorul Bisericii Unificării Sun Myung Moon.[8][9]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Joe Alex Morris (). „Deadline Every Minute The Story of the United Press - ARCHIVE.ORG ONLINE VERSION”. 
  2. ^ a b „Scripps-Howard”. Ohio History Central. ohiohistory.com. 
  3. ^ a b „UPI History”. UPI History. United Press International. 
  4. ^ Eleonora W. Schoenebaum, ed. Political Profiles: The Truman Years (1978) pp. 16–17
  5. ^ „Merger joins UP and INS”. Milwaukee Journal. UPI. . p. 2. 
  6. ^ „UP, International News Service merged”. Bend Bulletin. (Oregon). UPI. . p. 1. 
  7. ^ Atwater, James D. (). „U.P.I.: Look Back in Sorrow (book review of Down to the Wire: UPI's Fight for Survival By Gregory Gordon and Ronald E. Cohen)”. The New York Times. Accesat în . 
  8. ^ „UPI Staff Cuts Include White House Correspondent”. Editor & Publisher. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ News World Communications no longer owns the Washington Times.CJR staff (). „Who owns what - News World Communications, Inc”. Columbia Journalism Review. GolfStyles Magazine, Middle Eastern Times, The Segye Ilbo (South Korea), The Sekai Nippo (Tokyo), Tiempos del Mundo (Online Only), The World and I. Wire Service: United Press International (UPI). 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Associated Press (). Breaking News: How the Associated Press Has Covered War, Peace, and Everything Else. Princeton Architectural Press. pp. 432. ISBN 1-56898-689-0. 
  • Baillie, Hugh (). High Tension: The Recollections of Hugh Baillie. Harper & Brothers. p. 300. ISBN 0-8369-1543-7. 
  • Bartholomew, Frank H. (). Bart, Memoirs of Frank H. Bartholomew: President, United Press, 1955–58, United Press International, 1958–62. Sonoma, Calif.: Vine Brook Press. p. 231. OCLC 39551960. 
  • Cronkite, Walter (). A Reporter's Life (ed. 1st). Knopf. p. 400. ISBN 0-394-57879-1. 
  • Daniloff, Nicholas (). Of Spies and Spokesmen: My Life As a Cold War Correspondent. University of Missouri Press. p. 440. ISBN 0-8262-1804-0. 
  • Fenby, Jonathan (). The International News Services. Schocken Books. pp. 275. ISBN 0-8052-3995-2. 
  • Gordon, Gregory & Cohen, Ronald E. (). Down to the Wire: UPI's Fight for Survival. New York: McGraw-Hill Publishing Company. pp. 429. ISBN 0-07-023804-9. OCLC 19519378. 
  • Harnett, Richard & Ferguson, Billy G. (). UNIPRESS: United Press International, Covering the 20th Century. Fulcrum Publishing. p. 384. ISBN 1-55591-481-0. 
  • Haynes, Gary (septembrie 2006). Picture This! The Inside Story and Classic Photos of UPI Newspictures. Bulfinch Press. p. 256. ISBN 0-8212-5758-7. 
  • Helms, Richard, with William Hood. A Look over My Shoulder: A Life in the Central Intelligence Agency. New York: Random House, 2003.
  • Lewis, Boyd DeWolf (). Not Always a Spectator: A Newsman's Story. Vienna, Va.: Wolf's Head Press. p. 327. OCLC 7968758. 
  • Morris, Joe Alex (). Deadline Every Minute: The Story of the United Press. Praeger. p. 356. ISBN 0-8371-0175-1. 
  • Olson, Lynn & Cloud, Stanley W. (). The Murrow Boys: Pioneers on the Front Lines of Broadcast Journalism. Mariner Books. p. 445. ISBN 0-395-87753-9. 
  • Powers, Thomas. The Man Who Kept the Secrets: Richard Helms and the CIA. New York: Alfred A. Knopf, 1979.
  • Read, Donald (1992). The Power of News. The History of Reuters 1849–1989. Oxford: Oxford University Press. .
  • Schonfeld, Reese (). Me and Ted Against the World: The Unauthorized Story of the Founding of CNN. Collins. p. 432. ISBN 0-06-019746-3. 
  • Schwarzlose, Richard (iunie 1979). The American Wire Services. Arno Press. p. 453. ISBN 0-405-11774-4. 
  • Schwarzlose, Richard (). Nation's Newsbrokers Volume 1: The Formative Years: From Pretelegraph to 1865. Northwestern University Press. p. 370. ISBN 0-8101-0818-6. 
  • Schwarzlose, Richard (). Nation's Newsbrokers Volume 2: The Rush to Institution: From 1865 to 1920. Northwestern University Press. pp. 366. ISBN 0-8101-0819-4. 
  • Scripps, E.W.; McCabe, Charles (). Damned Old Crank: A Self Portrait of E. W. Scripps Drawn From His Unpublished Writings. McCabe Press. p. 259. ISBN 1-4067-6151-6. 
  • United Press International and American Heritage Magazine () [1964]. Four Days: The Historical Record of the Death of President Kennedy. American Heritage Publishing Co. p. 143. ISBN 0-671-50046-5. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Situația actuală
Istoria companiei