Vizualizare sursă pentru „Tribut”


'''Tributul''' (din  [[limba latină]] ''tributum'') reprezintă o obligație în bani sau bunuri plătită de o entitate politică sau statală unei alteia în semn de respect sau, așa cum s-a întâmplat de-a lungul istoriei, ca o recunoaștere supunerii sau ca dovadă a loialității. O serie de stat cunoscute ca [[suzeranitate| „suzerane”]]  primeau tributul de la regiunile pe care le cuceriseră sau pe care  le amenințau cu ocupația militară. În cazul [[alianță militară|alianțelor]] se obișnuia ca aliații mai puțin puternici din punct de vedere militar să plătească celor mai puternici un tribut ca dovadă a loialității sau pentru finanțarea proiectele militare comune. 

Termenul mai este folosit și în cazul unor [[taxă|taxe]] religioase folosite pentru întreținerea [[templu|templelor]] sau a unor situri considerate sacre. 

În [[antichitate]], [[Atena antică|Atena]] primea tribut de la orașele [[Confederația de la Delos|Confederației de la Delos]]. [[Asiria|Imperiile Asirian]], [[Imperiul Babilonian|Babilonian]] sau [[Imperiul Roman|Roman]] primeau tribut de la provinciile sau regatele pe care le supuseseră. [[Imperiul Chinez]] a primit tribut de la o serie de state precum [[Japonia]], [[Coreea]], [[Vietnam]], [[Cambodgia]], [[Borneo]] sau [[Indonezia]]<ref name="Lockard 2007">{{cite book|url=http://books.google.com/?id=yJPlCpzOY_QC&pg=PA315&dq=tribute#v=onepage&q=tribute&f=false|page=315|title=Societies, Networks, and Transitions: A Global History: To 1500|first= Craig A. |last=Lockard |publisher= Cengage Learning|year= 2007 |isbn=0618386122}}</ref>. 

==Tributul în China Antică ==
[[China Antică]] a dezvoltat un sistem al tributurilor, prin care asigura controlul administrativ și comercial asupra vecinilor. Plata tributului de către aceștia din urmă era în conformitate cu [[filozofie|filozofia]] [[confucianism|confucianistă]] și era văzută de chinezi asemenea obligațiilor care decurgeau din relațiile dintre părinți și copii, în care fii își dedicau o parte a posesiunilor pentru întreținerea celor în vârstă. Alături de plata tributului, în China se practica și căsătoria politică, între reprezentanții puterii suzerane și cei ai tributarilor

China a primit de asemenea tribut din partea unor state aflate sub influența filozofiei confucianiste, cărora le oferea în schimb produse chinezești și recunoaștere suveranității. De-a lungul întregii istorii antice, o serie de state au plătit tribut Chinei: [[Japonia]], [[Coreea]], [[Vietnam]], [[Cambodgia]], [[Borneo]] sau [[Indonezia]]<ref name="Lockard 2007"/> . 


În conformitate cu însemnările din [[Istoria fostei dinastii Han]], mai multe triburi [[japonez]]e (așa numita națiune  [[Wa (Japonia)|Wa]]) intraseră deja în relații cu China în primul secol al erei noastre<ref>後漢書, ''會稽海外有東鯷人 分爲二十餘國''</ref>. Japonia a încetat să mai plătească tribut Chinei în timpul [[perioada Heian|perioadei Heian]] (794 – 1185), fără însă ca prin aceasta să-și pericliteze schimburile comerciale cu fosta putere suzerană. Deși Japonia a redevenit sub suzeranitatea Chinei în timpul [[Perioada Muromachi|perioadei Muromachi]], (1336 – 1573), nu a reluat și plata tributului<ref>{{cite book|url=http://books.google.com/?id=97LTcTx8N98C&pg=PA40&dq=Japan+Wei+tribute&q=Japan%20Wei%20tribute |work=The Chinese Tribute System and Japan |title=The foundations of Japan's modernization: a comparison with China's path towards modernization |pages=40–41 |author=Yoda, Yoshiie |coauthors=|Radtke, Kurt Werner |publisher=Brill Publishers |year=1996 |isbn=9004099999 |quote=King Na was awarded the seal of the Monarch of the Kingdom of Wa during the Chinese Han Dynasty, and Queen Himiko, who had sent a tribute mission to the Wei Dynasty (third century), was followed by the five kings of Wa who also offered to the Wei. This evidence points to the fact that at this period Japan was inside the Chinese tribute system. Japanese missions to the Sui (581-604) and Tang Dynasties were recognized by the Chinese as bearers of imperial tribute;however in the middle of ninth century - the early Heian period - Japan rescinded the sending missions to the Tang Empire.}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.chinajapan.org/articles/15/mizuno15.108-144.pdf |work= |title=China in Tokugawa Foreign Relations: The Tokugawa Bakufu's Perception of and Attitudes toward Ming-Qing China |pages=109 |author=Mizuno Norihito |publisher=Ohio State University |year=2003 |quote=It was not that Japan, as China’s neighbor, had had nothing to do with or been indifferent to hierarchical international relations when seeking relationships with China or the constituents of the Chinese world order. It had sporadically paid tribute to Chinese dynasties in ancient and medieval times but had usually not been a regular vassal state of China. It had obviously been one of the countries most reluctant to participate in the Sinocentric world order. Japan did not identify itself as a vassal state of China during most of its history, no matter how China saw it.}}</ref> 

În conformitate cu una dintre cronicele coreene, ''[[Samguk Sagi]]'' (삼국사기, 三國史記), regii [[Goguryeo]] au trimis un ambasador la curtea împăratului Guangwu din  [[dinastia Han]] în anul 32. În urma acestei misiuni diplomatice, împăratul chinez i-a recunoscut titlul de rege conducătorului coreean.<ref>≪삼국사기≫에 의하면 32년(고구려 대무신왕 15)에 후한으로 사신을 보내어 조공을 바치니 후한의 광무제(光武帝)가 왕호를 회복시켜주었다는 기록이 있다</ref>. Relațiile de vasalitate dintre China și Coreea au fost stabilite în timpul [[Cele trei regate ale Coreei|perioadei „celor trei regate coreene”]].<ref name="Pratt, Rutt & Hoare 1999">{{cite book|url=http://books.google.com/?id=vj8ShHzUxrYC&pg=PA482&dq=tribute+korea+china#v=onepage&q=tribute%20korea%20china&f=false|title=Korea: a historical and cultural dictionary|first1= Keith L. |last1=Pratt|first2= Richard|last2= Rutt|first3= James|last3= Hoare |publisher=Routledge|year= 1999 |isbn= 0700704639|page=482}}</ref><ref>Kwak, Tae-Hwan ''et al.'' (2003). {{Google books|yIVXMjmKqHkC|''The Korean peace process and the four powers,'' p. 99.|page=99}}; excerpt, "Korea's tributary relations with China began as early as the fifth century, were regularized during the Goryeo dynasty (918-1392), and became fully institutionalized during the Yi dynasty (1392-1910)."</ref>. Aceste relații au continuat până [[Primul Război Chino-Japonez|la înfrângerea Chinei]] în războiul cu Japonia din 1894-1895.<ref name="Pratt, Rutt & Hoare 1999"/><ref>Kwak, {{Google books|yIVXMjmKqHkC|p. 100.|page=100}}; excerpt, "The tributary relations between China and Korea came to an end when China was defeated in the Sino-Japanese war of 1894-1895. In fact, the present North Korea is more or less serving as a tribute of China in the modern times;"</ref><ref>Lane, Roger. (2008). {{Google books|IvqVxwpDK2UC|''Encyclopedia Small Silver Coins,'' p. 331.|page=331}}</ref>. 

În tradiția chineză este o diferență clară între „tribut” și „dar” („gong”貢). [[împărat al Chinei|Împărații Chinei]], în ciuda faptului că au fost obligați în anumite momente ale istoriei să plătească sume de bani sau să ofere bunuri unor puteri care amenință granițele statului (așa cum a fost cazul împăraților [[dinastia Han|dinastiilor Han]] sau [[dinastia Song|Song]], care au mituit triburile nomade [[mongoli|mongole]]), acestea erau etichetate ca „daruri”. A existat un singur caz când un stat chinez a plătit tribut și anume [[dinastia Song]] a fost obligată să plătească tribut [[dinastia Jin,  1115–1234|dinastiei Jin]], ai cărei lideri se considerau moștenitorii de drept al titlului de „Împărat al Cerurilor”. 

==Tributul islamic==
{{Vedeți și|Jizia}}
[[Shariah|Legea islamică]] stabilea  '''jizya''' sau '''jizyah''' (în limbile [[limba arabă]]: جزية, [[limba turcă otomană|turcă otomană]]; ''cizye'', ambele derivate din [[limba persană|cuvântul persan]]  '''gaziyat''')<ref>Dehkhoda Persian Dictionary</ref>, o [[taxă]] [[per capita]] cerută de la cetățenii ne[[musulman]]i, o taxa suplimentară impusă populației de altă religie decât [[islam]]ul, din interiorul granițelor statului islamic (''[[califat]]ului''). Jizya este un impozit tip "''[[capitație]]''" (funcție de numărul de persoane și nu funcție de avere sau dimensiunea proprietății funciare, în contrast cu alt impozit musulman, anume ''[[haraci]]ul'' (kharaj (arabă), harac (turca otomană))<ref>{{cite book
| author = Hugh N. Kennedy
| title = The Prophet and the Age of the Caliphates
| publisher = Longman
| year = 2004
| pages = 68
}}</ref><ref name="autogenerated1">Shahid Alam, Articulating Group Differences: A Variety of Autocentrisms, Journal of Science and Society, 2003</ref><ref name="autogenerated2">Ali (1990), pg. 507</ref>. 
Din punctul de vedere al monarhilor musulmani, jizya era dovada de necontestat a acceptării de către nemusulmani a supunerii față de stat și legile sale, care la rândul lui își aroga dreptul moștenire a statelor sau regiunilor pe care le luaseră în stăpânire. În schimbul tributului, nemusulmanii aveau permisiunea să-și practice liber credința, să se bucure de autonomie administrativă limitată, de protecția autorităților musulmane împotriva agresiunii externe și să fie scutiți de serviciul militar obligatoriu și de plata ''[[zakat]]''ului (taxa obligatorie plătită de cetățenii musulmani)<ref name=Esposito>John Louis Esposito,  ''Islam the Straight Path'', Oxford University Press, Jan 15, 1998, p. 34.</ref><ref>Lewis (1984), pp. 10, 20</ref><ref>Ali, Abdullah Yusuf (1991). The Holy Quran. Medina: King Fahd Holy Qur-an Printing Complex, pg. 507</ref>. 

Această taxă plătită doar de nemusulmani își găsește justificarea în '''versetul coranic 29 din surata 9''' ("al-tawba"), care descrie explicit funcția jizya. O altă sursă legală a reprezentat-o așa-numitele '''prescripții ale lui Omar''' ('Umar), prin care acest calif a schimbat, degrandându-l, statutul nadjaranienilor. Nadjaranienii erau o ''republică creștină'' (o oază importantă, întinsă pe o fâșie de 100 km, azi corespunzând aproximativ provinciei cu același nume din [[Arabia Saudită]]), unul dintre principalele focare ale creștinismului [[nestorianism|nestorian]] în [[Peninsula Arabică]]. În [[632]],  [[Mahomed]] a încheiat cu ei un tratat de protecție (''ahd ad-dhimma''), însă odată ce statul islamic a devenit un puternic imperiu, arabii musulmani au simțit nevoia să reducă drepturile nadjaranienilor, care și așa erau umilitoare, și asta s-a întâmplat prin așa-numitele ''prescripții ale lui Omar'', al cărui model va fi reprodus mai jos, pentru evaluarea exactă a naturii statutului de ''dhimmi'' și funcției de instrument de umilire a ''jizyei''.     

Regii creștini din [[Peninsula Iberică]] au tradus termenul ''jizya'' ca ''tributo'' și au aplicat taxa în toate teritoriile cucerite de către [[Imperiul Spaniol]] și [[Imperiul Portughez|cel Portughez]] în [[Lumea Nouă]].<ref>{{Cite book|title=Ceremonies of Possession in Europe's Conquest of the New World, 1492-1640|first=Patricia|last=Seed|year=1995|publisher=Cambridge University Press|isbn=0521497574|pages=80–1}}</ref>.

==Tributul în Europa Occidentală medievală ==
[[File:The Tribute Money George Hayter 1817.jpg|thumb|Banii de tribut, tablou de George Hayter, 1817]]
Triburile medievale precum [[vikingi]]i sau [[celți]]i, care obișnuiau să execute [[Raid militar|incursiuni de pradă]], erau dispuse să cruțe teritoriile vizate dacă potențialele victime erau de acord să ofere bani și bunuri în schimbul securității. 


[[Aristocrație|Nobilii feudali]] pretindeau plata unui tribut din partea [[vasal]]ilor și [[țăran]]ilor de pe moșiile lor în schimbul protecției. Taxele plătite erau mai apoi folosite pentru recrutarea și plata armatelor profesioniste în lupta cu vecinii agresivi. Acest tribut avea să evolueze în [[impozit]]ul medieval, care a coexistat alături de o taxă cerută de biserică, [[zeciuială|zeciuiala]]. 

În perioada [[Reconquista|Reconquistei spaniole]], regii spanioli au cucerit unele teritorii stăpânite până atunci de [[mauri]], pe care nu au avut capacitatea să le colonizeze cu [[creștini]] și să le apere. De aceea, ei s-au mulțumit la început să pretindă plata unui tribut, [[parias]]. 



==Note==
{{ListaNote|2}}

==Bibliografie==
* Kwak, Tae-Hwan and Seung-Ho Joo. (2003). [http://books.google.com/books?id=yIVXMjmKqHkC&printsec=frontcover&dq=The+Korean+Peace+process+and+the+Four+powers&hl=en&ei=G6SSTNK2CoK88gbZjr2pBQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CDYQ6AEwAA#v=onepage&q&f=false ''The Korean Peace process and the Four powers.''] Burlington, Vermont: Ashgate. 10-ISBN 0754636534/13-ISBN 9780754636533; [http://www.worldcat.org/title/korean-peace-process-and-the-four-powers/oclc/156055048 OCLC 156055048]
* Pratt, Keith L, Richard Rutt, James Hoare. (1999). [http://books.google.com/books?id=e7pyBEWioLsC&dq=Korea+:+a+historical+and+cultural+dictionary&hl=en&ei=5aKSTPX1GIK78galyJm-Bg&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CC8Q6AEwAA ''Korea: a Historical and Cultural Dictionary.''] Richmond: Curzon Press. 10-ISBN 0700704639/13-ISBN 9780700704637; 10-ISBN 0700704647; 13-ISBN 9780700704644; [http://www.worldcat.org/title/korea-a-historical-and-cultural-dictionary/oclc/245844259 OCLC 245844259]

==Vezi și==
* [[Bir]] de [[haraci]]

{{wiktionary|tribute}}
[[Categorie:Relații internaționale]]