Touchpad

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Trackpad-ul unui notebook de tip Apple MacBook Pro

Touchpad (sau trackpad) este un dispozitiv de indicare ce dispune de un senzor tactil, o suprafață specialü care poate transforma mișcarea și poziția degetelor unui utilizator într-o poziție relativă a cursorului / indicatorului pe ecran (monitor).

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Acest dispozitiv se folosește pe post de mouse, atunci când la locul de lucru nu este loc și pentru un mouse. Touchpad-ul se întâlnește, de obicei, la laptopuri. Touchpad-urile sunt aproape de tastatură și, necesită doar o mișcare foarte ușoara a degetelor pe suprafața acestuia, totuși, fiind posibilă mișcarea accidentală a acestuia in timp ce tastați. Funcționalitățile touchpad-ului sunt disponibile pentru laptopuri, sau pentru calculatoare tip desktop, care dispun de o tastatura cu touchpad incorporat. Deasemenea, touchpad-urile sunt prezente într-o forma mult mai restrânsă și la anumite tipuri de telefoane

Laptop-urile de azi dispun de un touchpad multitouch care în unele cazuri răspund la comanda a 5 degete simultan, oferind mai multe opțiuni cum ar fi aducerea meniului contextual atingând cu două degete, tragând pentru derularea unor pagini, ori gesturi de zoom in/out. Psion's MC 200/400/600/WORD Seria,[5] introdusă în 1989 a venit cu un nou dispozitiv de intrare, asemănător touchpad-ului, care, deși este mai strâns seamănă cu o tabletă grafică, cursorul fiind poziționat dând click pe un anumit punct de pe acesta.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Până în 1982 computerele Apollo au fost dotate cu un touchpad poziționat in partea dreaptă a tastaturii. Un touchpad-ul a fost dezvoltat pentru prima dată de Psion's MC 200/400/600/WORD Seria în 1989 au introdus pentru prima dată touchpad-urile pe scară largă.

Touchpad+urile au inceput să fie introduse la laptopuri incepând cu anul 1981.

Teoria operării[modificare | modificare sursă]

În abordarea matrice, o serie de conductori sunt aranjați într-o matrice de linii paralele in două straturi, separate de un izolator de trecere și reciproc în unghi drept pentru a forma o rețea . Un semnal de înaltă frecvență se aplică în mod succesiv între perechi în această matrice grila bidimensional.Curentul care trece între noduri este proporțională cu capacitatea. Atunci când un teren virtual, cum ar fi un deget, este plasat peste unul dintre intersecțiile dintre stratul conductiv o parte din câmpul electric la acest punct la sol, rezultând într-o schimbare în capacitatea aparentă de la acea locație. Această metodă a primit brevetul US 5305017 atribuit lui George Gerpheide în aprilie 1994.


Producători[modificare | modificare sursă]