Tofiq Bahramov
| Tofiq Bahramov | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Ağdam, Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană, URSS[1] |
| Decedat | (68 de ani) Bakı, Azerbaidjan |
| Înmormântat | II Fəxri Xiyaban[*] |
| Cetățenie |  Azerbaidjan Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Ocupație | fotbalist arbitru de fotbal arbitru asistent |
| Activitate | |
| Alma mater | Baku city secondary school number 6[*] |
| Premii | Ordinul Steagul Roșu al Muncii () |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Tofiq Bahramov (în azeră Tofiq Bəhramov; în rusă Тофик Бахрамов; n. , Ağdam, Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană, URSS – d. , Bakı, Azerbaidjan),[2] cunoscut în Anglia sub porecla „tușierul rus”,[3][4][5] a fost un fotbalist și arbitru de fotbal din Azerbaidjan.
Este cunoscut drept tușierul care a ajutat la validarea unui gol controversat pentru Anglia în meciul din Finala Campionatului Mondial din 1966 împotriva Germaniei de Vest. Din postura de arbitru principal, el a anulat eronat o reușită a Elveției în meciul cu Spania din grupele aceleași competiții.
După moartea sa în 1993, stadionul național din Azerbaidjan a fost redenumit Tofiq Bahramov în onoarea sa.
Cariera[modificare | modificare sursă]
Bahramov și-a început cariera în fotbal ca jucător al echipei Spartak, după care s-a transferat la Neftci Baku în 1943, dar o accidentare gravă la picior l-a împiedicat să-și continue cariera de fotbalist și s-a reprofilat, devenind arbitru.[6] El a fost ales pe lista FIFA în 1964. La Campionatul Mondial din 1966 a fost arbitru de tușă în meciul de deschidere[7] și în finală, fiind arbitru principal în a doua rundă de meciuri din Grupa B. La Campionatul Mondial din 1970 a oficiat la trei meciuri, printre care și semifinala competiției.[8] În 1972, el a arbitrat prima manșă a finalei Cupei UEFA disputată între cluburile engleze Wolverhampton Wanderers și Tottenham Hotspur.[9] După ce s-a retras din activitatea de arbitru în 1975, a lucrat ca secretar general al Federației de Fotbal din Azerbaidjan.[10]
„Golul de pe Wembley”[modificare | modificare sursă]
În Finala Campionatului Mondial din 1966, la scorul la 2–2 și după 11 minute de la începerea reprizelor de prelungiri, englezul Geoff Hurst a tras un șut puternic pe poartă. Mingea a lovit transversala și a căzut pe linia porții germane, fiind respinsă cu capul în corner de Weber. Arbitrul Gottfried Dienst nu era convins dacă poate valida golul, astfel că s-a uitat înspre Bahramov, care i-a semnalizat faptul că ar fi fost un gol valabil. În cele din urmă, Dienst a validat reușita Angliei, care avea să câștige meciul cu 4-2.
În memoriile scrise de Bahramov, el specifică faptul că a crezut că mingea nu a ricoșat din bara transversală, ci din plasă, astfel că mișcările ulterioare ale mingii erau nesemnificative și invizibile pentru el. Bahramov iubea să arbitreze și iubea jocul de fotbal în general, descriind meciurile ca fiind,
dueluri...pline de răsturnări neprevăzute și de adevărate miracole. Și cine nu vrea să fie magician, chiar și pentru 90 de minute?
Un studiu din 1996 de Ian Reid și Andrew Zisserman (Universitatea din Oxford) au ajuns la concluzia că mingea a fost la cel puțin 6 cm departe de a se valida golul. Pe 4 ianuarie 2016, în cadrul unei dezbateri telivizate de Sky Sports s-a ajuns la concluzia că mingea ar fi trecut linia porții.[11]
A fost căsătorit și a avut un fiu, Bahram, și o fiică Gulnara. Tofiq Bahramov a vizitat 52 de țări.[12]
In memoriam[modificare | modificare sursă]
.jpg)
Stadionul național din Baku a primit numele Tofiq Bahramov în onoarea sa. Acesta a fost redenumit în 1993, la scurt timp după obținerea independenței de către Azerbaijan și de la moartea lui Bahramov, purtând în trecut numele liderului sovietic Vladimir Lenin.[13]
Când Anglia a fost extrasă în aceeași grupă ca și Azerbaidjanul în calificările pentru Campionatul Mondial din 2006, o ceremonie a avut în memoria lui, la care au participat Geoff Hurst, Michel Platini și Sepp Blatter. O statuie de-a sa a fost dezvelită la ceremonie și a devenit primul arbitru care a dat numele unui stadion.[14][15] În cadrul aceleiași vizite, fiul lui Bahram Bahramov s-a întâlnit cu reprezentanți ai fanilor englezi și și-a exprimat recunoștința pentru faptul că celebrul „tușier rus” din 1966 și-a recăpătat adevărata naționalitate. „Acum, că Azerbaidjanul este independent, este corect ca el să fie amintit ca un membru al națiunii azere. Oameni ca Tofiq Bahramov se nasc doar o dată la o sută de ani.”[16]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ https://news.milli.az/sport/402432.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „(Photo of gravestone inscription): Tofiq Bəhramovun yubileyi qeyd olunub (fotolar)” (în azeră). Azerbaijan Football Association. Arhivat din original la .
- ^ The Russian linesman Arhivat în , la Wayback Machine. Top 10 Times Referees Trumped Sport by www.realclearsports.com
- ^ „Baku memorial for 1966 linesman”. BBC. .
- ^ Tofiq Bahramov, the ‘Russian linesman’ http://eastofelveden.wordpress.com
- ^ „Сын Тофика Бахрамова рассказал о своем отце (Интервью)”. Azerifootball.com (în rusă). Accesat în .
- ^ „England vs. Uruguay 11 July 1966”. Soccerway. Accesat în .
- ^ „Azerbaijan - T. Bakhramov”. Soccerway. Accesat în .
- ^ „1971/72 UEFA Cup”. UEFA. Accesat în .
- ^ Tofiq Bəhramovun xatirəsi əziz tutulur
- ^ Ian Reid și Andrew Zisserman: Goal-directed video metrology. În Proceedings of the 4th European Conference on Computer Vision, LNCS 1065, Cambridge 1996, Volume II, p. 647–658, Lecture Notes in Computer Science, DOI 10.1007/3-540-61123-1, available online here[nefuncțională] or here Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ „Tofiq Bəhramov - "Qızıl Fit" sahibi”. azens.az. azens.az. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Tofiq Bahramov - the story of football's most famous linesman, Joe Wright, goal.com, 29 ianuarie 2015
- ^ „Abidəsi olan ilk hakim”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Tofiq Bəhramovun anadan olmasından 78 il keçir[nefuncțională]
- ^ Azerbaijan v England article by Chris Hunt published in Football First newspaper, 17 October 2004