Teoria îmburghezirii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Teoria îmburghezirii este o teorie politico-socială conform căreia, datorită afluenței economice, în societatea post-industrială solidaritatea de clasă a clasei muncitoare este în regres și ea aspiră la un mod de viață similar micii burghezii (în sensul de "clasele de mijloc"), în cele din urmă fiind absorbită de ea.[1]

Opusul ei este teoria proletarizării.

Teoria a fost dezbătută și discutată pe larg la începutul anilor 1960 în special în Marea Britanie și în Statele Unite ale Americii, ca urmare a două cărți pe această temă: The Affluent Worker in The Class Structure de John H. Goldthorpe (1963) și Must Labour Lose? de Mark Alexander Abrams și Richard Rose (1960).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • R. Kriegler, ‘Some Notes Towards Researching the Embourgeoisement Thesis in Australia’, Australia and New Zealand Journal of Sociology, Vol. 13, 1977 p. 224–30
  • American Sociological Association, Contemporary Sociology, p. 44 & 86
  • Mark Alexander Abrams, Richard Rose, Must Labour Lose?, Penguin, Harmondsworth, Middlesex, 1960
  • Hurst, Charles E. (2007). Social Inequality; Forms, Causes, and Consequences, 6th Edition, Pearson.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Tony Bilton et al., Introductory Sociology, 3rd edition. London, Macmillan, 1996, p. 658