Taxă parafiscală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Taxele parafiscale sunt taxe care nu apar în Codul Fiscal și sunt constituite ca urmare a unui act normativ al Guvernului.[1][2]

Acestea pot fi, spre exemplu, taxele de timbru fiscal, taxele de licențiere în diverse domenii și cele plătite pentru obținerea unor documente (de identitate, cazier judiciar sau fiscal etc), taxe de mediu, taxa de autorizare pentru servicii poștale, taxa de înscriere a agenților imobiliari sau timbrul folcloric.[1]

În anul 2012, în România existau aproximativ 250-300 de taxe parafiscale, spre deosebire de anul 2008 când numărul acestora se ridica la 500.[1]

În anul 2009, se estima că o treime din personalul bugetar din Romania era angajat în instituții de stat care se autofinanțau sau care mai erau și subvenționate.[3] Acestea se autofinanțau prin taxe și tarife parafiscale.[3]

La 15 mai 2014, Ministerul Finanțelor a publicat o listă cu 92 de taxe parafiscale care urmau să fie eliminate.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Taxele parafiscale - ce sunt si cum ne afecteaza firmele, 24 februarie 2012, Roxana Neagu, Avocatnet.ro, accesat la 19 aprilie 2016
  2. ^ Costul taxelor parafiscale, 2011-04-21, Ovidiu Neacsu, Revista 22
  3. ^ a b O taxa parafiscala la 1.000 de bugetari[nefuncțională], 18 martie 2009, Income Magazine, accesat la 19 aprilie 2016
  4. ^ Ministerul Finantelor a publicat lista celor 92 de taxe parafiscale ce vor fi eliminate: taxa de 22 pentru pasaport, taxa de indrumare pentru infiintarea unei firme, taxa pentru eliberarea datelor statistice - Finante & Banci, 15 mai 2014, Dan Popa, HotNews.ro, accesat la 19 aprilie 2016