Suflu cardiac sistolic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Suflul cardiac sistolic nu este o afecțiune, ci un semn clinic pus în evidență în urma auscultației cordului. Se prezintă ca un sunet anormal, perceput la auscultația inimii, cu stetoscopul, produs între zgomotele normale ale inimii (sistola cardiacă).[1] El poate fi descris prin mai multe caracteristici, precum durata, sediul, iradierea, tonalitatea, dar cea mai importantă dintre toate este intensitatea lui.[2]

Suflul sistolic poate fi prezent de la naștere sau poate apărea pe parcursul vieții, odată cu debutul unei boli cardiace dobândite, cum ar fi bolile valvulare.[1]

Suflurile cardiace sistolice apar ca urmare a turbulenței crescute asociată cu:

  • flux mărit sau accelerat printr-o valvă semilunară normală sau într-un vas mare dilatat;
  • flux printr-o valvă semilunară cu structură anormală sau printr-un traiect ventricular îngustat;
  • flux printr-o valvă atrioventriculară incompetentă;
  • flux prin septul interventricular.

Note[modificare | modificare sursă]