Storytelling

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Storytellingul semnifică activitatea umană de împărtășire a experienței prin relatarea unor evenimente, uneori prin simplă improvizație, iar alteori într-un cadru formal, cum ar fi teatrul sau literatura. Orice activitate umană are propriile ei povești prin care își relevă devenirea și sensurile. Ca proces interactiv, storytellingul funcționează prin relația tripartită dintre poveste, povestitor și ascultător[1], experiența povestitorului fiind transmisă ascultătorului concomitent în trei planuri: cauzal, emoțional și moral[2].

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Claudiu Coman, Codrina Csesznek, „Storytelling, Intre drum si destinatie”, Editura C.H. Beck, 2020
  • Hannah Harvey, „The Art of Storytelling: From Parents to Professionals”, The Teaching Company, Chantilly VA 2013
  • John Truby, „The Anatomy of Story”, Farrar Straus and Giroux 2007
  • Ronald Tobias, „Theme & Strategy (The Elements of Fiction Writing)”, Writer's Digest Books 1989
  • Sînică Vrânceanu, Radu Bogdan Ghelu, „Storytelling - Metoda Povestitorul”, Editura Panta Rhei, Bacău 2021

Vezi și[modificare | modificare sursă]