Vizualizare sursă pentru „Stećci”

{{Infocaseta Patrimoniu UNESCO}}
[[Fișier:Bosniangraves_bosniska_gravar_februari_2007_stecak_stecci3.jpg|thumb|right|upright|Stecițe în necropola Radimlja din Herțegovina {{Ill-wd|Q949388}}]]
Un '''{{Lang|sh|stećak|italic=nu}}''' (cu alfabet chirilic {{lang|sr|Стећак}}, pronunțat {{IPA-sh|stetɕak|}}; plural: '''{{Lang|sh|Stećci|italic=nu}}''', {{Lang|sr|Стећци}}, pronunțat {{IPA-sh|stetɕtsi|}}) este o [[piatră funerară]] [[Evul Mediu|medievală]] în formă de sarcofag, lespede, [[stâlp funerar]] sau [[stelă]], care se poate afla în [[Bosnia]], [[Herțegovina]] și în regiunile vecine din [[Croația]], [[Muntenegru]] și [[Serbia]]. Aproximativ {{Formatnum|60000}} de „stecițe” (prin [[epiteză]]) au fost repertoriate în teritoriul statului modern [[Bosnia și Herțegovina]] și încă {{Formatnum|10000}} în Croația (4.400), Muntenegru (3.500) și Serbia (2.100). În general ele sunt grupate în 3300 de foste cimitire (necropole), unele fiind însă izolate, sau aflându-se câte două, trei. Necropolele nu corespund neapărat cu localitățile medievale, nici cu cele actuale. Peste 90% dintre stecițe sunt într-o stare avansată de degradare.<ref name="Unesco">{{cite web|language=en|url=http://www.unesco.org/new/en/venice/about-this-office/single-view/news/joint_nomination_for_inclusion_of_stecci_medieval_tombstones_in_the_world_heritage_list#.Vv3BqvmLTIU|archive-url=https://web.archive.org/web/20160414002411/http://www.unesco.org/new/en/venice/about-this-office/single-view/news/joint_nomination_for_inclusion_of_stecci_medieval_tombstones_in_the_world_heritage_list|title=Joint Nomination for Inclusion of Stećci - Medieval Tombstones in the World Heritage List|publisher=[[UNESCO]]|date=14 April 2014|archive-date=14 April 2016}}</ref><ref name="DW">{{cite news|last=Musli|first=Emir|title=Čiji su naši stećci?|url=http://www.dw.com/bs/%C4%8Diji-su-na%C5%A1i-ste%C4%87ci/a-18078579|date=23 November 2014|publisher=[[Deutsche Welle]]|language=bs|access-date=1 April 2016}}</ref>

Apărută pe la jumătatea secolului al XII-lea, cu prima fază de expansiune în secolul al XIII-lea, construcția acestor pietre funerare a ajuns la apogeu în secolele al XIV-lea și al XV-lea, înainte de a înceta în timpul {{Ill-wd|Q13416014|3=stăpânirii otomane}} în primii ani ai secolului al XVI-lea.<ref name="Unesco"/> Această tradiție este atestată deopotrivă în rândul populațiilor creștine locale, iar  [[Epitaf|epitafele]] de pe ele sunt scrise mai ales în [[limba slavonă]] și în alfabetul dispărut {{Ill-wd|Q894350|3=chirilic bosniac}}, dar și în scrierile [[Alfabetul glagolitic|glagolitică]] și {{Ill-wd|Q41670|3=latină}}. Afilierea religioasă ([[Biserica Catolică|catolică]], [[Bogomilism|bogomilă]] sau [[Biserica Ortodoxă|ortodoxă]]<ref name="WM">{{cite web|last=Walasek|first=Helen|title=Marian Wenzel 18 December 1932 - 6 January 2002|url=http://www.bosnia.org.uk/bosrep/report_format.cfm?articleid=874&reportid=153|publisher=Bosnian Institute|year=2002|accessdate=2018-05-25|archive-date=2016-03-04|archive-url=https://web.archive.org/web/20160304051846/http://www.bosnia.org.uk/bosrep/report_format.cfm?articleid=874&reportid=153|dead-url=yes}}</ref>) și etnică ([[Biserica Bosniacă|slavo-bosniacă]] sau {{Ill-wd|Q13090930|3=vlaho-bosniacă}}{{sfn|Lovrenović|2013|p=52, 72, 176, 307}}) a comunităților care au generat practica este încă discutată, existând posibilitatea ca „moda” stecițelor să fi depășit limitele comunităților.{{sfn|Trako|2011|p=71–72, 73–74}} Una dintre cele mai mari colecții de stecițe se numește {{Ill-wd|Q949388}}, și se află la vest de {{Ill-wd|Q1026587}} în Bosnia și Herțegovina.<ref name="DW"/> 

O parte dintre pietrele funerare {{Lang|sh|stecițe}} a fost înscrisă în [[Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO|patrimoniul mondial UNESCO]] în 2016. Situl protejat cuprinde o selecție de 4.000 de {{Lang|sh|steciuri}} din 28 necropole, din care 22 în Bosnia și Herțegovina, două în Croația, trei în Muntenegru, și trei în Serbia.<ref name="Unesco2016"/>
[[Fișier:Vlach counties Middle-Ages Herzeg. & Zeta.jpg|thumb|right|upright|Cătunele [[vlahi]]lor medievali din Herțegovina și Zeta, printre probabilii autori ai stecițelor.]]

== Etimologia ==
Cuvântul {{Lang|sh|stećak}} este o [[Contragere|formă contractată]] a cuvântului mai vechi *''stojećak'', derivat din verbul [[Limbi slave de sud|sud-slav]] {{Lang|sh|stajati}} (în traducere, „a sta în picioare”).{{sfn|Kužić|1999|p=176}} Se traduce literal prin „lucru drept, care stă în picioare”.{{sfn|Buturovic|2016|p=114}} În Herțegovina li se mai spune și {{Lang|sh|mašeti}} / {{Lang|sh|mašete}} (care poate provenie fie din italienescul {{Lang|it|massetto}} care înseamnă „piatră mare”, fie din turcescul {{Lang|tr|meşhet}}/{{Lang|sh|mešhed}} care înseamnă „piatră de mormânt a unui erou căzut”. Problema derivării din ''meșhet'' este că stecițele fiind atribuite de către musulmani creștinilor {{Ill-wd|Q1587978|3=necredincioși}}, termenul {{lang|sh|mašet}} poate fi derivat și din turcescul {{lang|tr|maşatlik}} care înseamnă „cimitir nemusulman”, termenul {{lang|sh|mašet}} fiind pentru masculin, iar {{lang|sh|mašeta}} pentru feminin, specific musulmanilor.{{sfn|Trako|2011|p=72}}|group=lower-alpha}}), în Bosnia centrală și apuseană ca {{Lang|sh|mramori / mramorje / mramorovi}} (marmură), în timp ce în Serbia și Muntenegru li se spune și {{Lang|sh|usađenik}} (implantare). Inscripțiile de pe stecițe sunt denumite ''bilig'' (marcă), ''kamen bilig'' (marcă de piatră), ''kâm'' / ''kami'' / ''kamen'' (piatră), ''hram'' (altar), ''zlamen'' (semn),  (casă), ''raka'' (groapă), ''greb/grob'' (mormânt).{{sfn|Trako|2011|p=72}}{{sfn|Buturovic|2016|p=114}}{{sfn|Lovrenović|2013|p=59–60}}<ref name="UnescoBiH">{{cite web|url=http://whc.unesco.org/en/tentativelists/5607|archive-url=https://web.archive.org/web/20160820104920/http://whc.unesco.org/en/tentativelists/5607/|title=Stećaks - Mediaeval Tombstones (Bosnia and Herzegovina)|date=18 April 2011|archive-date=20 august 2016|publisher=UNESCO|access-date=1 April 2016}}</ref> În lecționarul din 1495 ele sunt denumite ''kamy'' (pietre).{{sfn|Kužić|2001|p=272}}{{sfn|Bulog|2007|p=390}}

Deși sub denumirea de {{Lang|sh|stećak}} sunt reunite pietrele funerare monolitice așezate vertical (adică, formele {{Lang|sh|sanduk}} și {{Lang|sh|sljemenjak}}), în secolul al XX-lea cuvântul {{Lang|sh|stećak}}, {{Lang|sh|stećci}} a fost acceptat ca termen general în lucrările științifice, incluzând și lespezile orizontale ({{Lang|sh|ploče}}).{{sfn|Kužić|1999|p=176}}{{sfn|Mužić|2009|p=322}} Sensul inițial al cuvântului {{Lang|sh|stećak}} însuși este incert și pare a fi o creație modernă, neputând fi găsit în documente mai vechi decât o notă a lui {{Ill-wd|Q697783}} din 1851,{{sfn|Kužić|2001|p=269}} dicționarul lui [[Vuk Stefanović Karadžić|Vuk Karadžić]] din 1852 (în prima ediție din 1812 termenul nu apărea), deși el se contrazice, deoarece localnicii din [[Comuna Zagvozd, Split-Dalmația|Zagvozd]] le spuneau {{Lang|sh|starovirsko}} („de vechea credință”),{{sfn|Kužić|2001|p=268}} dicționarul lui {{Ill-wd|Q890654}} din 1860 și mai recente{{sfn|Kužić|2001|p=270}}, iar dicționarele academice îl menționează doar începând cu 1956/58.{{sfn|Kužić|2001|p=267}} Se crede că termenul a fost folosit mai ales în {{Ill-wd|Q1278925|3=Herțegovina de Est}} și în zonele {{Ill-wd|Q599110|3=Stari Vlah}} din Serbia.{{sfn|Kužić|2001|p=268}} Până la începutul secolului al XX-lea, terminologia era diversă, unii specialiști avansând termeni generali ca {{Lang|sh|nadgrobni biljezi}} (pietre de mormânt) sau {{Lang|sh|mramorje}} (marmure).{{sfn|Kužić|1999|p=176}}

Termenul {{Lang|sh|stećak}} este mai puțin frecvent în dialectele regionale și nu are valoare [[Etiologie|etiologică]]{{sfn|Buturovic|2016|p=114}}. Are o [[semantică]] incorectă și contradictorie, deoarece derivă din verbul „a sta în picioare”, deși cele de tip „cufăr” (sarcofag) la care se referă predominant sunt în poziție orizontală, doar subtipul în formă de [[stâlp funerar]] sau cruce stă vertical; acest subtip vertical reprezintă mai puțin de 5% din numărul total de stecițe; în inscripțiile originare de pe ele sunt cel mai adesea numite {{Lang|sh|kami}} („pietre”), de unde unii specialiști au avansat termenul de {{Lang|sh|kamik}} (pl. {{Lang|sh|kamici}}) pentru toate formele de piatră, în timp ce {{Lang|sh|stećak}} urma să le desemnbeze doar pe cele verticale.{{sfn|Kužić|2001|p=271–273}} Termenul {{Lang|sh|kamik}} este mai apropiat de sensul originar și uneori este folosit în loc de {{Lang|sh|stećak}} în literatura de specialitate.{{sfn|Lovrenović|2013|p=60}}

Denumirile populare pentru zonele și cimitirele cu {{Lang|sh|stecițe|italic=nu}} denotă respect și admirație pentru dimensiunile, vârsta și reprezentările lor: {{Lang|sh|Divsko groblje|italic=nu}} (cimitirul uriașilor), {{Lang|sh|Mašete|italic=nu}} (pietre mari), {{Lang|sh|Mramori/Mramorje|italic=nu}} ([blocuri de] marmură), {{Lang|sh|Grčko groblje|italic=nu}} (cimitirul grecesc), {{Lang|sh|Tursko groblje|italic=nu}} (cimitirul turcesc), {{Lang|sh|Kaursko groblje|italic=nu}} (cimitirul [[ghiaur]]).{{sfn|Lovrenović|2013|p=59}}<ref name="Unesco2016"/>

== Caracteristici ==

=== Definiție ===
[[Fișier:Radimlja_pobliz_Stolce,_nejvetsi_nekropole_stecku_v_BaH1.jpg|miniatura|250x250px|{{Lang|sh|Steciu|italic=nu}} la necropola din {{Ill-wd|Q949388}}.]]
Stecițele sunt caracteristice teritoriului de astăzi al [[Herțegovina|Herțegovinei]], [[Bosnia (regiune)|Bosniei]] centrale, [[Podrinje]] și [[Dalmația|Dalmației]] (mai ales la sud de râul [[Râul Cetina|Cetina]]), și unor mici părți din [[Muntenegru]], [[Kosovo]] și vestul [[Serbia|Serbiei]], {{Ill-wd|Q975995|3=Posavinei}} și nord-vestului Bosniei.{{sfn|Cebotarev|1996|p=321}}

Pietrele {{Lang|sh|steciurilor|italic=nu}} sunt descrise ca monumente funerare de piatră, monolite, orizontale și verticale, de formă prismatică cu sprafață plată sau în formă de acoperiș,, cu sau fără piedestal.{{sfn|Milošević|1991|p=6, 61}}{{sfn|Cebotarev|1996|p=321}} Clasificarea comună a fost stabilită în 1952 de Dmitrij Sergejevski, care le-a împărțit în orizontale și verticale.{{sfn|Lovrenović|2013|p=62}} Până acum, sistematizarea {{Lang|sh|steciurilor|italic=nu}} nu este terminată, potrivit lui {{Ill-wd|Q8082742}} există șapte tipuri de formă: lespede, cufăr, cufăr cu piedestal, cu acoperiș, cu acoperiș și piedestal, stâlp, cruce,{{sfn|Kužić|2001|p=271–273}} în timp ce potrivit lui Lovrenović există nouă tipuri în {{Ill-wd|Q949388}}: lespede, lespede cu piedestal, cufăr, cufăr piedestal, cufăr înalt, cufăr înalt cu piedestal, sarcofag (cum ar fi cele cu acoperiș), sarcofag cu piedestal, cruciform.{{sfn|Lovrenović|2013|p=62}}

În Bosnia și Herțegovina, potrivit UNESCO, au fost identificate „aproximativ 40.000 de cufere, 13.000 de lespezi, 5.500 de pietre funerare cu acoperiș, 2.500 de stâlpi/obeliscuri, 300 de cruci și aproximativ 300 de pietre funerare de formă nedeterminată. Dintre acestea, peste 5.000 au decorațiuni sculptate”.<ref name="UnescoBiH"/>

Cronologia stabilită de {{Ill-wd|Q13085344}} consideră că ele s-au dezvoltat din [[Piatră funerară|pietrele funerare]]  plate, cele mai vechi datând din 1220 (probabil mai întâi, cândva prin mijlocul secolului al XII-lea<ref name="Unesco"/>), cele monumentale apârând prin 1360, cele cu reprezentări vizuale pe la 1435–1477, și producția lor s-a încheiat prin 1505.{{sfn|Milošević|1991|p=6}}{{sfn|Cebotarev|1996|p=322}} Alții consideră însă că ea a durat până la sfârșitul secolului al XVI-leacu rare exemple ce au continuat până în secolul al XVIII-lea.{{sfn|Purgarić-Kužić|1995|p=244}} {{Lang|sh|Stecița|italic=nu}} în formă de cufăr (''sanduk'') și cu acoperiș ({{Lang|sh|sljemenjak}}) nu apare înainte de mijlocul sau sfârșitul secolului al XIV-lea (1353–1477{{sfn|Lovrenović|2013|p=176}}), în vreme ce celelalte două forme de bază{{Mdash}} stâlp vertical (''stup'') și cruce ({{Lang|sh|krstača / križina}}){{Mdash}} pe la jumătatea secolului al XV-lea. În formele ulterioare verticale se poate vedea influența {{Lang|sh|nišan}}-ului{{Mdash}} pietrele verticale monolitice de la mormintele musulmane (turcești), apărute pe la sfârșitul secolului al XIV-lea în teritoriile cucerite din Macedonia și Serbia.{{sfn|Cebotarev|1996|p=321}}{{sfn|Lovrenović|2013|p=69–71}} Această formă predomină în Serbia și în Bosnia Răsăriteană.{{sfn|Purgarić-Kužić|1995|p=244}}

Etapa lor inițială de dezvoltare, care a cuprins plăcile sau lespezile culcate simple, nu este specifică regiunii, dar este de largă de origine vest-mediteraneană, și, ca atare, termenul {{Lang|sh|stećak}} (care presupune formele de cufăr sau cu acoperiș) este impropriu pentru toate formele. Înmormântarea sub lespede era specifică lumii vest-mediteraneene în secolele al XIV-lea–al XV-lea, dar a prezentat o metodă specială de producție și de ornamentație în Balcani, personalizare în funcție de competențele pietrarilor și de microclimat.{{sfn|Milošević|1991|p=6–7}}{{sfn|Mužić|2009|p=326}} Monumentele datate arată că au fost inițial făcute de/pentru nobilimea feudală, în timp ce mai târziu, această tradiție a fost îmbrățișată și adoptat de către {{Ill-wd|Q13090930|3=vlahii}} indigeni care au fost aproape exclusiv creatorii lor după mijlocul secolului al XVI-lea.{{sfn|Lovrenović|2013|p=72, 176}}{{sfn|Buturovic|2016|p=118}}

=== Decorațiuni ===
O parte din {{Lang|sh|stecițe|italic=nu}} (384{{sfn|Trako|2011|p=73}}) poartă inscripții, majoritatea în alfabetul dispărut {{Ill-wd|Q894350|3=chirilic bosniac}}, unele în scriere [[Alfabetul glagolitic|glagolitică]] și {{Ill-wd|Q41670|3=latină}}. Limba are unele expresii arhaice, cu caracteristici [[Limba sârbocroată|ikaviene]], și spre sfârșit prin reflexul [[Iat]] ijekavian.{{sfn|Purgarić-Kužić|1995|p=248}} Inscripțiile pot fi împărțite în: fraze religioase, descrieri ale moorții eroice, informații despre cel decedat, informații despre rudele decedatului și circumstanțele decesului, numele personal (cândva cu nume de ucenic-meșter), învățături morale (sau religioase).{{sfn|Lovrenović|2013|p=371}} Ultimele sunt mărturii îndrăznețe de înțelepciune și de mortalitate, exprimă frica de moarte, și mai multă anxietate decât pace.{{sfn|Buturovic|2016|p=121}}

Cele mai remarcabile caracteristici ale motivelor decorative se împart în șase grupe, care se completează reciproc: simboluri sociale, simboluri religioase, imagini de {{Ill-wd|Q1076115|3=kolo}} postume, figuri, ornamente clare, și motive neclasificate (cea mai mare parte simbolice, geometrice, sau deteriorate).{{sfn|Lovrenović|2013|p=369}} Multe dintre ele rămân enigmatice până azi; [[Spiral|spirale]], arcade, {{Ill-wd|Q1277215|3=rozete}}, frunze de [[viță de vie]] și struguri, [[Crin|crini]], stele (de multe ori cu șase colțuri) și {{Ill-wd|Q5488888|3=semiluni}} se numără printre imaginile care apar. Figurile includ procesiuni de [[Cerb|cerbiăprioare]], [[Cal|cai]], dans kolo, [[vânătoare]], turnee cavalerești, și, cel mai faimos, imaginea unui [[Bărbat|om]] cu mâna dreaptă ridicată, probabil, într-un gest de {{Ill-wd|Q1813294|3=credință}}.{{sfn|Cebotarev|1996|p=322}}{{sfn|Lovrenović|2014|p=73–122}}

O serie de reprezentări vizuale nu pot fi interpretate simplist ca scene reale de viață, dar o explicație simbolică este încă în curs de evaluare de către specialiști.{{sfn|Purgarić-Kužić|1995|p=251}} Scuturile de pe pietrele funerare, de obicei cu bară orizontală, semilună și stea, nu pot fi steme, nici crinul stilizat nu este folosit în sens heraldic. Pe un {{Lang|sh|steciu|italic=nu}} este figurat un leu legat și deasupra lui un balaur înaripat. În 1979, istoricul Hadžijahić consemna că călăreții nu țin [[Frâu|frâie]] în mâini, ci (dacă nu vânează) stau cu mâinile ridicate spre cer, cu o posibilă semnificație religioasă.{{sfn|Mužić|2009|p=328}} În 1985, Maja Miletić nota caracterul simbolic și religios al scenelor de pe {{Lang|sh|steciu|italic=nu}}.{{sfn|Mužić|2009|p=329}} Toate „scenele de viață sunt considerate parte a ceremonialului.{{sfn|Mužić|2009|p=334}} Mai mulți specialiști cred că motivele și tradiția cultului indigen postum{{sfn|Lovrenović|2013|p=61}} demonstrează continuitatea vechiului simbolism balcanic precreștin din vremurile {{Ill-wd|Q3211873|3=preistorice}} și cel al triburilor [[Iliri|ilire]] romanizate ({{Ill-wd|Q13090930|3=vlahi}}).{{sfn|Mužić|2009|p=329–335}} {{Ill-wd|Q548049}} nota că desenele cu un cal singur cu un șarpe, sau cu cerbcapri cu pasăre, simbolizează sufletul decedatului în drum spre lumea cealaltă, similare celor de pe {{Ill-wd|Q1266928|3=Iapide}}.{{sfn|Mužić|2009|p=332–333}} Zeul ilir ''[[Religia dacilor|Medaurus]]'' e înfățișat călărind un cal și ținând o lance.{{sfn|Mužić|2009|p=333}}
[[Fișier:Radimlje,_bogumil_nekropolisz_sírkő_7.JPG|miniatura|200x200px|Motivul sacral al căprioarelor este considerat a fi de origine [[Religia dacilor|paleo-balcanică]] și precreștină.]]
Dintre toate animalele, cel mai bine reprezentat este căprioara, și cea mai mare parte se găsește pe {{Lang|sh|stecițe|italic=nu}} din Herțegovina.{{sfn|Mužić|2009|p=332}} Conform lui [[Dragoslav Srejović]], răspândirea creștinismului nu a provocat dispariția imediată a vechilor credințe, în special în cerbul totemic.{{sfn|Mužić|2009|p=331}} Wenzel considera că acesta ducea sufletul în [[Listă de lumi subterane|lumea de dincolo]].{{sfn|Purgarić-Kužić|1995|p=251}} Istoricul {{Ill-wd|Q8082742}} a sintetizat reprezentările de cerbi: uneori însoțit de o pasăre (de multe ori pe spate sau pe coarne), cruce sau crin, frecvent sunt prezentate șiruri de cerbi sau căprioare, precum și cu un arc și săgeată, câine și vânător(i) cu suliță sau sabie (de multe ori pe cal). Cerbul apare în scene de vânătoare, precum și în unele procesiuni kolo conduse de un om călare pe cerb.{{sfn|Mužić|2009|p=328–329}} Există scene în care cerbii se apropie liniștiți de vânător, sau cu cerbi cu dimensiuni enorme și coarne puține.{{sfn|Mužić|2009|p=329}} Cele mai multe dintre reprezentările de „vânătoare de cerbi” sunt cu fața spre [[vest]], semnificație simbolică pentru moarte și lumea cealaltă. Din numeroasele scene de vânătoare, în numai una un cerb este rănit (pe un {{Lang|sh|steciu|italic=nu}} cu unele anomalii), cu un sens neînțeles. În arta [[Arta romană|romană]] și {{Ill-wd|Q745593|3=parto}}-{{Ill-wd|Q835478|3=sasanidă}}, animalele vânate sunt rănite mortal, și cerbul este doar unul din multele, dar pe {{Lang|sh|steciță|italic=nu}} este singurul animal vânat.{{sfn|Mužić|2009|p=336}}
[[Fișier:Stećci,_Risovac,_Bosnia_and_Herzegoivna_II.JPG|stanga|miniatura|200x200px|Două {{Lang|sh|stecițe|italic=nu}} cu motive de {{Ill-wd|Q1076115|3=kolo}}.]]
Motivul procesiunilor de tip hora sau ''kolo'' (în total 132{{sfn|Lovrenović|2014|p=91}}) împreună cu un cerb, și direcția dansului, deși nu întotdeauna ușor de identificat, arată un dans al morții, nu unul de bucurie. Din urnele din {{Ill-wd|Q1266928}}, până în prezent, femeile din Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, fac un dans funerar către vest{{sfn|Purgarić-Kužić|1995|p=251}} spre apus. În estul Bosniei și în Herțegovina, așa-numitele {{Lang|sh|Ljeljenovo kolo}},{{refn|Vezi {{Ill-wd|Q12635607}} din Croația cu săbii și flori, dansat similar de [[Evoluția demografică a românilor din Serbia|vlahii]] de la est de [[Belgrad]] în ziua de [[Rusalii]].{{sfn|Mužić|2009|p=334}} Relația etimologică și culturală între ''jelen'' (cerb), ''Ljelja'' și ''Ljeljo'' care sunt copiii lui [[Perun]], și floarea ''ljiljan'' (crin) denumită și ''perunika'' rămâne de confirmat.{{sfn|Mužić|2009|p=335}} {{Ill-wd|Q3888272}} observa că utilizarea numelui ''Ljeljen'' pentru dealuri în toponimia Herțegovinei și Bosniei Răsăritene este frecventă.{{sfn|Mužić|2009|p=331–332}}|group=lower-alpha}} {{Lang|sh|ljeljen}} fiind numele local pentru {{Lang|sh|jelen}} (cerb), se dansează făcând o poartă din mâini ridicate, conducătorul dansului încercând să-i tragă pe toți dansatorii prin poartă până când se încurcă, după care, jucând în direcția opusă, până când se descurcă. Originea sa este în ritualul mortuar de ghidare a sufletului spre o altă lume și sensul este reînnoirea vieții.{{sfn|Mužić|2009|p=334}}. La românii din satul Homolie, din Timoc, Marian Wenzel a remarcat un dans funerar foarte asemanator cu scenele de pe unele piatre funerare. {{sfn|Ciobanu|2018|p=8}}

{{multiple image
| width = 120
| footer = [[Steaua și semiluna|Semiluna și steaua]] sunt un motiv foarte frecvent pe {{lang|sh|italic=no|steciță}}.
| image1 = Stećak u Baljvinama.jpg
| image2 = Krupac – Stećci (03).jpg
}}

Distribuție regională mare, dar limitată la nivelul unui cimitir (de regulă, una pe cimitir) sau poziția notabilă a unor {{Lang|sh|stecițe|italic=nu}} în formă de cruce ({{Lang|sh|križine}}), și ornarea aproape exclusivă cu luna și stelele, ar putea indica identificarea afilierii religioase (păgâne) a cimitirului. Simbolismul lunii și stelei (Soarele), adesea găsite pe ele, ar putea fi urmărite la o combinație de credințe păgâne și creștine; {{sfn|Lovrenović|2014|p=80–81}} steaua în șase colțuri reprezentând [[Venus]] (în mitologia slavă numită "Danica") împreună cu Luna ar putea reprezenta „cununia astrală”,{{sfn|Purgarić-Kužić|1995|p=250}} sau chiar {{Ill-wd|Q219903|3=mitraismul}} , care stabilea în vechea credință {{Ill-wd|Q272300|3=mazdakistă}} că trupul mortului merge pe Lună și sufletul la Soare,{{sfn|Milošević|1991|p=42}} în timp ce unii au considerat-o a fi o legătură între simbolurile astrale și poziția corpurilor cerești la data decesului defunctului.{{sfn|Lovrenović|2014|p=81}}

=== Școli ===
Ele erau sculptate de {{Lang|sh|kovač / klesar}} (pietrar, zidar, meșter; în sens latin de ''faber'', „maistru” {{sfn|Lovrenović|2013|p=369}}), în timp ce inscripțiile, probabil ca șablon, erau pregătite de {{Lang|sh|dijak / pisar}} (ucenici, scribi). Până acum sunt cunoscute 33 de nume de meșteri, printre care cel mai notabil este Grubač, datorită calității muncii lui și pentru că își lucra propriile inscripții. El a făcut patru {{Lang|sh|stecițe|italic=nu}} în Boljuni și patru în Opličići lângă {{Ill-wd|Q1026587}}.{{sfn|Lovrenović|2014|p=86}} Cel mai notabil scrib fost Semorad care a lucrat și el tot pe la Stolac. Se crede că pietrarii învățau meserie în Dalmația și Ragusa, și de la ei învățau cei din împrejurimi.{{sfn|Purgarić-Kužić|1995|p=247}}

{{Lang|sh|Stecițele|italic=nu}} erau în mare parte sculptate din blocuri imense, cele mai multe din [[calcar]]. Vecinătatea unei cariere era cel mai important criteriu pentru locația cimitirului. Unele dintre ele cântăresc peste 29 de [[Tonă|tone]], și se presupune că au fost trase de cai sau duse în care cu boi, iar cele mai grele cu o combinație de sănii și bilete plate. Ele erau plasate direct deasupra gropii, de multe ori în direcția cardinală vest-est, prin urmare, deci, ca și decedatul. Aparent, direcția era legată de [[calea Soarelui]] și era important ca morții să privească la răsăritul Soarelui.{{sfn|Purgarić-Kužić|1995|p=245}}

{{Lang|sh|Stecițele|italic=nu}} din Bosnia și Herțegovina pot fi împărțite pe două școli de pietrărie: herțegovineană (sarcofage cu arcade, scene figurative, o multitudine de motive) și est-bosniacă (sarcofage, în formă de cabane, motive florale).{{sfn|Mužić|2009|p=327, 336}} Poziția de lider o ocupă școlile din Herțegovina, cu centrul în jurul {{Ill-wd|Q1026587|3=Stolacului}}, în zona [[Trebinje]] și {{Ill-wd|Q861772|3=Bileca}}, {{Ill-wd|Q168991}} și {{Ill-wd|Q194503}}. Al patrulea atelier de lucru a fost în zona [[Konjic]], și un al cincilea la [[Široki Brijeg|Lištica]]. Centrul pietrarilor din vestul Bosniei era între [[Kupres]] și [[Tomislavgrad]], în Bosnia Centrală pe la [[Travnik]], în timp ce în estul Bosniei erau patru ateliere de lucru, unul între {{Ill-wd|Q1018024}}, [[Olovo]] și {{Ill-wd|Q583396|3=Ilijas}}, al doilea pe la [[Zvornik]], al treilea în {{Ill-wd|Q3266069}}, și al patrulea în zona [[Rogatica]].{{sfn|Lovrenović|2013|p=372}}
[[Fișier:Stećak_ploča.JPG|thumb|right|{{Lang|sh|Steciu|italic=nu}}-lespede la Cista Velika.]]
În Croația se presupune că au fost două ateliere, unul în Cista Velika, și al doilea în Čepikuće.{{sfn|Purgarić-Kužić|1995|p=247}} Caracteristica locală a {{Lang|sh|steciuri|italic=nu}}lor din teritoriul din jurul râului  [[Râul Cetina|Cetina]] din [[Croația]] este că erau rareori ornate, doar 8–10% au decor simplu.{{sfn|Milošević|1991|p=40}}{{sfn|Milošević|2013|p=91}} Cei de pe valea superioară a Cetinei sunt mai mici și, prin tipul și stilul lor, amintesc de cele din Knin și [[Livno]], în timp ce cele din Cetina mijlocie sunt mai monumentale.{{sfn|Milošević|1991|p=61}} {{Lang|sh|Steciuri|italic=nu}} plate au fost găsite în satul Bitelić, decorate cu ornamente geometrice identice, neîntâlnite nici în [[Dalmația]], nici în Bosnia și Herțegovina, cu toate acestea, prin natura ornamentelor și tratamentul suprafeței ele sunt considerate a fi posibil în legătură cu mai multe monumente de lângă Biserica Sf. Petru din [[Nikšić]], [[Muntenegru]].{{sfn|Milošević|1991|p=40}}{{sfn|Cebotarev|1996|p=323}}

În Muntenegru, un centru ar fi existat în jurul orașului Nikšić, și un al doilea în [[Pljevlja]]. Potrivit lui Bešlagić, în Serbia se pare că nu existau centre speciale, dar au venit pietrari din Bosnia și Herțegovina.{{sfn|Purgarić-Kužić|1995|p=247}}

== Origine ==
Există teorii diferite privind apartenența lor cultural-artistică, religioasă și etnică.{{sfn|Milošević|1991|p=7}}{{sfn|Trako|2011|p=71–72, 73–74}}. Marian Wenzel, un important cercetător al monumentelor funerare din Bosnia, a scris că monumentele funerare au fost ridicate între secolele al XI-lea și al XVI-lea, de către vlahii care trăiau în număr mare în Bosnia {{sfn|Wenzel|1962|p=102-143}}. Au fost cercetate și inscripțiile rare, care s-au dovedit a fi scrise de către vlahi<ref>Esad Kurtović, Vlachs and Stećak Tombstones, „Reflections on Life and Society in the Western Balkans. Studies in the History of Bosnia and Herzegovina“, Journal of the Faculty of Philosophy (History, History of Art, Archeology), Volume 7, Number 2, Special issue, Sarajevo 2020, 59-71</ref> Conform unei alte ipoteze, reprezentată mai ales de Bešlagić, {{Lang|sh|steciurile|italic=nu}} sunt un fenomen cultural-artistic medieval specific Bosniei și Herțegovinei.{{sfn|Zorić|1984|p=208}} Unii specialiști, ca {{Ill-wd|Q12636981}} (1978), au examinat un context mult mai larg, și au evaluat legătura lor cu tradiția [[Megalit|megalitică]] din regiune și din Eurasia din perioada preistorică și contemporană.{{sfn|Zorić|1984|p=207–211}} Alții consideră că forma de ''cufăr'' ar putea fi inspirată de [[Romanic|casele romanești]] și [[Arhitectură gotică|gotice]] din orașele de coastă, iar forma cu ''acoperiș'' de [[Sarcofag|sarcofagele]] medievale creștine sau de casele de lemn bosniace locale.{{sfn|Purgarić-Kužić|1995|p=244}} S-a stabilit faptul că ele sunt în principal legate de zonele montane care au fost abandonate pentru o bună bucată de timp în urma migrațiilor generate de noile evenimente sociale și de {{Ill-wd|Q13416014|3=ocupația otomană}}.{{sfn|Lovrenović|2013|p=42–43}}
=== Religia ===
De la jumătatea secolului al XIX-lea, mai ales după teza lui [[Arthur Evans]] din 1875,{{sfn|Trako|2011|p=75}}{{sfn|Lovrenović|2013|p=33, 367}} mulți specialiști, între care {{Ill-wd|Q2672471|3=Alexander Soloviev}}, Kosta Hörmann și {{Ill-wd|Q2555291}} au susținut la început că ele sunt legate de originea [[Biserica Bosniacă|Bisericii Bosniace]], adică a [[Bogomilism|bogomililor]] sau a altor grupări {{Ill-wd|Q5310255|3=dualiste}}.{{sfn|Milošević|1991|p=7}}{{sfn|Cebotarev|1996|p=322}} Alții au susținut că biserica a fost de fapt înființată de [[Franciscan|călugări franciscani]] din [[Biserica Catolică]].{{sfn|Fine|2007|p=}} Benac observa însă că {{lang|sh|stecițele|italic=no}} nu au fost construite în [[Țaratul Bulgar|Primul Țarat Bulgar]], și că în Bosnia Centrală concentrația de centre ale [[Regatul Bosniei|Regatului Bosniac]] și ale Bisericii Bosniace este mai mică, și tot acolo sunt mai multe {{lang|sh|italic=no|stecițe}} modeste, dar și mai vechi.{{sfn|Mužić|2009|p=327}} Relația exclusivă între {{lang|sh|italic=no|stecițe}} și bogomili a fost propagată de la sfârșitul secolului al XIX-lea din rațiuni politice și ideologice, așa cum au făcut {{Ill-wd|Q371464}} și autoritățile austro-ungare care au promovat identitatea panbosniacă și postotomană pentru că din 1878 teritoriul era sub administrație austro-ungară,{{sfn|Purgarić-Kužić|1995|p=242}}<ref name="Textbook">{{cite book |author1=Ronelle Alexander |author2=Ellen Elias-Bursac |title=Bosnian, Croatian, Serbian, a Textbook: With Exercises and Basic Grammar |date=2010 |url={{Google books|BziI02At36UC|plainurl=y}} |publisher=University of Wisconsin Pres |page=270 |isbn=9780299236540 | language=en}}</ref> și nu științifice.{{sfn|Kužić|2001|p=273}} Deși în 1899, Kosta Hörmann, primul director al {{Ill-wd|Q568938|3=Muzeului Național al Bosniei și Herțegovinei}}, deja contesta această idee, ea a rămas teoria predominantă în istoriografia internațională timp de aproape un secol.{{sfn|Lovrenović|2013|p=35, 367}}

De pe la jumătatea secolului al XX-lea, mai mulți specialiști, ca {{Ill-wd|Q13085344}},{{sfn|Lovrenović|2013|p=368}} la un moment dat principala autoritate la nivel mondial în materie de artă și artifacte ale Bosniei și Herțegovinei medievale,<ref>{{cite news |url=https://www.theguardian.com/society/2002/mar/05/arts.guardianobituaries |work=The Guardian |location=London |title=Marian Wenzel | date=5 martie 2002 |accessdate=24 mai 2010 |first=Anthea |last=Brook |language=en}}</ref> a tras concluzia că pietrele funerare-{{lang|sh|italic=no|stecițe}} sunt o tradiție comună în rândul credincioșilor catolici, ortodocși și bosniaci deopotrivă.{{sfn|Lovrenović|2013|p=38–43}}<ref name="WM"/> Concluzia lui Wenzel a sprijinit și afirmațiile altor istorici cum că ele reflectă un fenomen cultural regional și nu aparține unei anumite credințe religioase.<ref name="Textbook"/><ref>{{cite book |last=Fine |first=John V. A. |author-link=John Van Antwerp Fine, Jr. |title=The Late Medieval Balkans: A Critical Survey from the Late Twelfth Century to the Ottoman Conquest |year=1991 |publisher=University of Michigan Press |isbn=0-472-08149-7 |page=486|language=en}}</ref> La un moment dat, inscripțiile/motivele dezvăluie afilierea confesională a necropolei/decedatului la una din cele trei organizații ecleziastice din Bosnia și [[Zahumlia]] medievale.{{sfn|Purgarić-Kužić|1995|p=253}}{{sfn|Lovrenović|2013|p=373}} Această interconfesionalitate a {{lang|sh|italic=no|steciuri}}lor este una dintre cele mai remarcabile trăsături ale lor, și indică gradul mare de [[Creștinare|creștinare]] al comunității bosniace medievale.{{sfn|Lovrenović|2013|p=373}} Nu se consideră însă că sunt suficiente baze pentru o eticheta drept una exclusiv creștină.{{sfn|Trako|2011|p=80}}

{{Ill-wd|Q86683}} a căutat origini ale motivelor simbolice în vechile concepte spirituale și religioase mediteraneene. Đuro Basler vedea în expresia artistică unele paralele cu arta [[Romanic|romanescă]] târzie, și în motivele simbolice trei componente: precreștin, creștin și [[Maniheism|maniheist]] (bogomil).{{sfn|Milošević|1991|p=7}}

Bešlagić a susținut că cei care le-au ridicat și le-au decorat nu erau întru totul creștinați deoarece practicau vechiul obicei de a atașa obiecte în mormintele celor morți, și că s-au găsit multe artifacte din metal, textile, ceramică și piele, monezi, cercei de argint, argint aurit și aur în mormintele de sub {{lang|sh|italic=no|steciu}}.{{sfn|Mužić|2009|p=338}} Obiceiuri cum ar fi plasarea monedelor în gura decedatului ({{Ill-wd|Q4216404|3=prinosul lui Charon}}),{{sfn|Purgarić-Kužić|1995|p=245}} și plasarea de vase de băut lângă morminte și la capul decedatului, provin din vremuri antice.{{sfn|Mužić|2009|p=338}} Gropile erau folosite mai ales pentru o singură înhumare, dar uneori și pentru două sau mai multe. Bešlagić consideră că a existat un obicei precreștin de reînhumare în care oasele erau spălate și reîngropate, pe baza inscripției de pe un {{lang|sh|italic=no|stećak}} din Muntenegru.{{sfn|Purgarić-Kužić|1995|p=245–246}}

=== Originea etnică ===
Identitatea etnică a {{lang|sh|italic=no|steciuri}}lor nu a fost încă clarificată pe deplin. Până acum, teoria cea mai răspândită, dar încă nu total acceptată,{{sfn|Mužić|2009|p=327}} le pune în legătură cu comunitățile autohtone de {{Ill-wd|Q13090930|3=vlahi}} din Balcani.{{sfn|Cebotarev|1996|p=322}}{{sfn|Kurtović|2013|p=2}} Adversarii acestei teorii consideră că numărul lor era prea mic, că erau profani și izolați, și susțin că [[vlahi]]i nu le-au construit după căderea [[Imperiul Roman de Apus|Imperiului roman de Apus]], și că simbolurile mitologice sunt legate mai ales de credințele păgâne ale vechilor slavi și nu de ale vlahilor.{{sfn|Purgarić-Kužić|1995|p=252}}

Bešlagić și alții le-au pus în legătură cu formarea Regatului Bosniac și, mai ales, cu bogomilii, dar lacunele acestei teorii stau în faptul că existența Regatului Bosniac a fost prea scurtă pentru a schimba tradiția populară, că [[Biserica Bosniacă]] a apărut mai târziu și că a luat sfârșit înaintea {{lang|sh|italic=no|steciuri}}lor, că aria ei de influență nu poate explica prezența acestor pietre în zona litorală sau în zonele sârbești, că alți bogomili nu le-au construit, că multe necropole se află în preajma ruinelor unor biserici contemporane, că unele {{lang|sh|italic=no|steciuri}} au fost încastrate în zidurile unor biserici sau geamii,{{sfn|Lovrenović|2013|p=48}} și că bogomilii nu respectau simbolul [[Cruce creștină|crucii]], care însă pe {{lang|sh|italic=no|steciu}} este foarte comun.{{sfn|Purgarić-Kužić|1995|p=252}}

Alți specialiști au propus teorii neconvingătoare sau care au fost respinse; {{Ill-wd|Q3888272}} (1918) susținea pe baze ideologice originea croată a Bosniei medievale,{{sfn|Lovrenović|2013|p=37–38}} după care {{Ill-wd|Q5290979}} le-a considerat o parte a ritualului funerar al croaților păgâni din {{Ill-wd|Q1272302|3=Croația Roșie}}, Ante Škobalj a susținut și el teoria croată,{{sfn|Purgarić-Kužić|1995|p=252}} Vaso Glušac a susținut tot pe baze ideologice o origine ortodox-sârbă atât pentru Biserica Bosniacă, cât și pentru {{lang|sh|italic=no|stecițe}},{{sfn|Lovrenović|2013|p=37}} în timp ce Vladislav Skarić considera că ele reprezintă „casa eternă” a vechilor slavi, și că inițial ele au fost construite din lemn.{{sfn|Milošević|1991|p=7}} {{Ill-wd|Q617598}} arăta că „vechii slavi nu foloseau monolite sau blocuri mari de piatră pentru a-și face case, darmite pentru pietre de mormânt. Cu atât mai puțin la scris și decorațiuni”.{{sfn|Mužić|2009|p=332}}
====Vlahi====
[[File:Bosnia Bogomil Tombstone 1901.jpg|thumb|{{lang|sh|italic=no|Steciță}} spartă fotografiată de [[Hugo Charlemont]], 1901.]]
Teoria [[vlahi]]lor autohtoni a fost avansată de Bogumil Hrabak (1956) și Marian Wenzel (1962), și mai recent a fost susținută de cercetările arheologice și antropologice ale rămășițelor de schelete din mormintele de sub {{lang|sh|italic=no|steciu}}.{{sfn|Milošević|1991|p=8}} Ea este însă una mult mai veche, fiind propusă pentru prima oară de [[Arthur Evans]] în lucrarea sa {{lang|en|Antiquarian Researches in Illyricum}} (1883). În timp ce făcea cercetări cu {{Ill-wd|Q114416}} la mormintele cu {{lang|sh|italic=no|stecițe}} din apropiere de [[Konavle]], el a găsit că un număr mare de cranii nu erau de origine slavă, ci erau mai similare cu vechile triburi ilirice și de [[Arbanasi (grup etnic)|arbanasi]], remarcând și că memorialele din [[Dubrovnik]] consemnau prezența [[vlahi]]lor în acele părți până în secolul al XV-lea.{{sfn|Mužić|2009|p=322}}

Hrabak a fost primul specialist care a legat documentele istorice de relația lor cu persoanele menționate pe rarele inscripții de pe {{lang|sh|italic=no|steciuri}}. În 1953, el trăgea concluzia că meșterul zidar Grubač din necropola Boljun de lângă {{Ill-wd|Q1026587}} a construit {{lang|sh|italic=no|steciul}}ul lui Bogavac Tarah Bol(j)unović cel târziu în 1477, și că majoritatea monumentelor vlahilor herțegovineni, nu doar ale herțegovinenilor și nu doar ale vlahilor,{{sfn|Buturovic|2016|p=118}} pot fi datate în a doua jumătate a secolului al XV-lea.{{sfn|Mužić|2009|p=322}} Într-unul din studiile sale, Wenzel a cercetat șaisprezece {{lang|sh|italic=no|stecițe}} cu datare similară legate de persoane cunoscute de istorici. Ea a consemnat astfel posibilitatea ca, inițial, monumentele de piatră să fi fost introduse de nobilimea feudală pe la jumătatea secolului al XIV-lea, tradiție îmbrățișată de vlahi, care au introdus decorațiunile.{{sfn|Mužić|2009|p=322}}{{sfn|Buturovic|2016|p=118}} Sfârșitul producției de {{lang|sh|italic=no|stecițe}} este pusă de Wenzel pe seama invaziei otomane și a noilor condiții sociale, când trecerea vlahilor și a unor slavi la islam s-a soldat cu pierderea organizării și caracteristicilor acestei identități etnice.{{sfn|Milošević|1991|p=8}}{{sfn|Cebotarev|1996|p=322}}

{{Ill-wd|Q965622}} (1964) și {{Ill-wd|Q1255731}} (1973) au susținut că apariția {{lang|sh|italic=no|stecițe}}lor în rândul vlahilor coincide cu dezvoltarea lor socio-economică, confirmată în regiuna [[Zahumlia]] unde se află cea mai cunoscută necropolă, cea de la {{Ill-wd|Q949388}}, legată de familia vlahă Miloradović-Stjepanović care se trăgea din Hrabreni.{{sfn|Lovrenović|2013|p=72}} Posibilitățile financiare ale vlahilor de a realiza aceste monumente funerare costisitoare sunt susținute și confirmate în documentele istorice, de exemplu vlahul Ostoja Bogović din Cetina, care a plătit în 1377 de 40 de [[Lira|livre]], prețul înmormântării vlahului Priboja Papalić. La acea dată, la [[Split]] o înmormântare costa 4-8 livre, cu 40 de livre putând fi cumpărat un mormânt pentru o întreagă familie în biserica franciscană din [[Šibenik]].{{sfn|Milošević|1991|p=45}}{{sfn|Cebotarev|1996|p=323}}

Benac a concluzionat că răspândirea {{lang|sh|italic=no|steciuri}}lor în teritoriile de pe malul drept al râului Cetina în părțile {{Ill-wd|Q1158060|3=Zagorei}} dalmate, și în același timp absența lor pe malul stâng al râului (cu cimitire asociate bisericilor din Evul Mediu Timpuriu), demonstrează că aceste pietre funerare aparțineau comunităților vlahe din aceste părți.{{sfn|Cebotarev|1996|p=321}} Triunghiul format de [[Šibenik]], [[Trogir]] și [[Knin]], precum și zonele din jurul localităților [[Vrlika]] și [[Trilj]], care erau principale centre ale vlahilor, au cel mai mare număr de {{lang|sh|italic=no|steciuri}} din Dalmația.{{sfn|Milošević|2013|p=90}} În 1982, Benac consemna că cea mai mare concentrare a lor este în Herțegovina de Sud (teritoriul localităților [[Trebinje]], {{Ill-wd|Q861772}}, [[Ljubinj]] și {{Ill-wd|Q1026587}}), care aveau concentrare mare de populație vlahă. Unele din inscripțiile de pe {{lang|sh|italic=no|steciuri}} (cu antroponime) le pun într-o legătură evidentă cu liderii comunităților vlahe; Tarah Boljunović din Boljun-Stolac, Vukosav Vlaćević din {{Ill-wd|Q593419}}-Lubinje, Hrabreni și Miloradović din Radimlja-Stolac,{{sfn|Mužić|2009|p=323}} precum și alți membri de seamă ai grupurilor de vlahi cum ar fi Bobani, Pliščići, Predojevići, {{Ill-wd|Q5308165}}{{sfn|Kurtović|2015|p=316}} au ajuns să aibă asemenea monumente.{{sfn|Kurtović|2013|p=12}}

Apariția {{lang|sh|italic=no|steciului}} în zona Cetina este legată de eforturile {{Ill-wd|Q3509635|3=familiei nobiliare Nelipić}} de a readuce puterea economică și politică, după ce pierduseră [[Knin]]ul în 1345 în favoarea regelui [[Ludovic I al Ungariei|Ludovic I al Ungariei]], în schimbul regiunilor [[Sinj]] și Cetina. Ei au înflorit, cu ajutorul vlahilor, care au fost răsplătiți cu beneficii și cu dreptul de a-și păstra [[Ius valachicum|legea lor]].{{sfn|Milošević|1991|p=40}} După multe conflicte și moartea ultimului nobil Nelipić, și apoi a lui {{Ill-wd|Q1003484}}, vlahii l-au susținut pe [[Stjepan Vukčić Kosača]].{{sfn|Milošević|1991|p=52–53}} {{lang|sh|italic=no|Steciul}} cu acoperiș de ''tip dalmat'' pot fi găsite numai în regiunile Dalmației și Bosniei de Sud-Vest, dominate de {{Ill-wd|Q1311561|3=familia nobiliară Kosača}}. Era în interesul lui să colonizeze luptători vlahi bine organizați în cele mai periculoase zone ale domeniului său, pentru a se apăra de forțele lui Talovac din Cetina și de cele venețiene din {{Ill-wd|Q1669475|3=Poljica}} și de pe coastă. Acest tip dalmat se găsește, astfel, numai la vest și la sud de capitala [[Imotski]] a voievozilor Kosača, și mai târziu și la nord după {{Ill-wd|Q13416014|3=căderea Bosniei}}.{{sfn|Milošević|1991|p=54}}

Cercetările antropologice efectuate în 1982 pe schelete din 108 morminte cu {{lang|sh|italic=no|steciță}} (secolele al XIII-lea &ndash; al XIV-lea) din Raška Gora lângă [[Mostar]], precum și din {{Ill-wd|Q3040355}} lângă [[Livno]], demonstrează omogenitatea seriilor cu tip antropologic {{Ill-wd|Q2633232|3=dinaric}} pur, fără alte amestecuri, indicând o populație de origine neslavă, vlahă autohtonă.{{sfn|Mužić|2009|p=323}} Cercetarea a 11 schelete din necropola de la Pavlovac de lângă {{Ill-wd|Q3129233|3=Prača}}, adesea atribuite [[Familia Pavlović|familiei nobiliare Pavlović]], prezintă tot un tip dinaric pur, indicând originea vlahă, deși izvoarele istorice nu îi identifică pe Pavlovići drept vlahi.{{sfn|Mužić|2009|p=326}} Cercetarea antropologică din 1991 pe 40 de schelete din 28 de morminte (datate în deceniile anilor 1440-1450) de sub {{lang|sh|italic=no|steciuri}} de pe platoul Poljanice de lângă satul {{Ill-wd|Q3503580}} au demonstrat că marea majoritate a populației aparținea tipului dinaric autohton, concluzionând că ei sunt de origine neslavă.{{sfn|Cebotarev|1996|p=322}} 21 de schelete erau ale unor copii, și din 19 care aparțineau unor adulți, 13 erau de bărbați.{{sfn|Milošević|1991|p=35}} [[Carieră de piatră|Cariera]] pentru {{lang|sh|italic=no|stecițe}} a fost găsită în nord-vestul platoului.{{sfn|Milošević|1991|p=37}}

Arheologic, unele morminte medievale din zona Cetina au trăsături locale prin care zona se distinge de alte părți ale Dalmației. Acolo, înmormântările se făceau în pământ, fără arhitectură adițională de piatră. Unii specialiști leagă acest fenomen de o identitate etnică specifică, dar datorită fazei încă incipiente a cercetărilor, se consideră doar o apariție regională îngustă și locală.{{sfn|Milošević|1991|p=35}}

== Influența ==
Unul dintre misterele lor este că nu au fost menționate în documentele medievale locale și străine. Cronici franciscane care înregistrau multe lucruri neobișnuite, cum ar fi cimitirele turcești, nu le menționează.{{sfn|Lovrenović|2013|p=30–32}} Tradiția populară a păstrat percepții mitice pline de superstiții și povești fantastice, ceea ce presupune că a avut loc o discontinuitate a memoriei istorice între toate cele trei grupuri etnice, provocate de migrații etnice și conversii religioase în timpul dominației otomane.{{sfn|Lovrenović|2013|p=31}}

Se consideră că prima atestare a {{Lang|sh|stecițelor|italic=nu}} provine de la călătorul {{Ill-wd|Q12785679}} din 1530.{{sfn|Trako|2011|p=75}} [[Evliya Çelebi]] le-a descris în 1626 ca pietre funerare ale unor eroi necunoscuți.{{sfn|Trako|2011|p=75}} Cea mai veche mențiune de la un autor local provine de la [[Andrija Kačić Miošić|Andrija Kacic Miošić]] la mijlocul secolului al XVIII-lea.{{sfn|Lovrenović|2013|p=30}} {{Ill-wd|Q712825}} în opera lui ''Călătorii în Dalmația'' (1774) le-a consemnat în spiritul [[Romantism|romantic]] al timpului, descriind pietrele funerare din Cetina ca morminte ale unor războinici uriași.{{sfn|Milošević|1991|p=39}}{{sfn|Trako|2011|p=75}} Au atras și atenția lui {{Ill-wd|Q3920109}}, [[Ami Boué]], Otto Blau, {{Ill-wd|Q923032}} și Heinrich Sterneck.{{sfn|Lovrenović|2013|p=30}}

Din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, {{Lang|sh|stecițele|italic=nu}} sunt văzute ca simbol al Bosniei și Herțegovinei,<ref name="Textbook"/> obiecte ale revendicărilor ideologice și ale legendelor etnogenetice naționaliste sud-slave,{{sfn|Buturovic|2016|p=115}} precum și ale unor opinii divergente pe marginea interpretării lor arheologică, artistică și istorică.<ref name="Unesco2016">{{cite web|url=http://whc.unesco.org/en/decisions/6802|title=Examination of nominations of cultural properties to the World Heritage List|publisher=[[UNESCO]]|date=2016|access-date=20 March 2017}}</ref> Deși naționalismul [[Sârbi|sârbo]]-[[Croați|croat]] a încercat toate să le alipească propriei culturi, paradoxal, nici sârbo-croații, nici [[bosniaci|bosniacii]] din Bosnia și Herțegovina nu le-au reținut în conștiința lor colectivă, lăsându-le în voia elementelor și expuse distrugerii umane (care le-a înjumătățit numărul{{sfn|Lovrenović|2013|p=36}}), ceea ce sugerează că revendicările culturale se bazează mai ales pe construcții artificiale.{{sfn|Lovrenović|2013|p=28–38, 368}} Anume, ideea despre originea bogomilă a {{Lang|sh|steciuri|italic=nu}}lor se sprijinea pe teoria originii bogomile a bosniacilor musulmani, a cărei ideologizare și distorsionare a istoriei a fost criticată de mulți specialiști, Wenzel afirmând, de exemplu, că „astfel  de {{Lang|sh|steciuri|italic=nu}} au fost date în dar musulmanilor, accentuându-le dreptul de moștenire asupra pământului cu implicația că creștinii de mai târziu erau, comparativ, niște «nou-veniți»”.{{sfn|Lovrenović|2013|p=35}} [[Destrămarea Iugoslaviei]] și [[Războiul Bosniac]] (1992–1995) au condus la o reapariție a teoriei bogomile în lucrări publice care căutau o legitimitate istorico-politică, sugerând că islamizarea nu a fost cauzată doar de ocupația otomană, ci că ar fi fost un eveniment cauzat de bogomili și deci, unul care afirma diferența etnică și confesională între populația bogomilă și cele catolică și ortodoxă.{{sfn|Lovrenović|2013|p=43–46}} Ea nu a avut însă influență asupra gândirii științifice și asupra cercetării comparative.{{sfn|Lovrenović|2013|p=46–48}}

Prima prezentare publică a pietrelor funerare în Europa este atribuită diplomatului iugoslav, imigrant rus de origine poloneză, {{Ill-wd|Q2672471|3=Alexandr Soloviev}} (1890-1971). Se pare că el a scris despre ele în prospectul însoțitor de la expoziția de la Paris „Arta medievală a popoarelor din Iugoslavia” (1950).{{sfn|Trako|2011|p=75}} Prima prezentare publică regională a avut loc în 2008, la {{Ill-wd|Q6421422|3=Galeria "Klovićevi Dvori"}}, și a reprezentat un exemplu de încurajare a dialogului public între patru națiuni.{{sfn|Trako|2011|p=79}}

Au influențat diferite forme de artă și au fost temă de inspirație pentru: sculptori, pictori, poeți, regizori, scriitori și fotografi.<ref name="Unesco2016"/>

== Steciuri notabile ==
[[Fișier:Grd3.jpg|miniatura|250x250px|Inscripția de pe {{Lang|sh|stecița|italic=nu}} de la {{Ill-wd|Q5278914}} din secolul al XII-lea, considerată cea mai veche.{{sfn|Lovrenović|2013|p=62}}]]
{{Lang|sh|Steciurile|italic=nu}} sunt de obicei concentrate în grupuri: în cimitirele familiilor individuale cu câteva exemplare, în cimitire de familii multiple cu aproximativ 30 până la 50 de exemplare, în marile necropole ale [[Opština|comunelor]] rurale, ocazional, cu mai multe sute de exemplare. Exemple de necropole de familie sunt cele ale familiei {{Ill-wd|Q5915401|3=Sanković}} din satul Biskup de lângă [[Konjic]], Miloradović-Stjepanović (Hrabreni) dn {{Ill-wd|Q949388}} lângă {{Ill-wd|Q1026587}}, de [[Familia Pavlović|Pavlović]] lângă [[Sarajevo]], și al unei familii necunoscute la Donja Zgošća lângă {{Ill-wd|Q963038}}.{{sfn|Lovrenović|2013|p=372}} Astăzi, multe {{Lang|sh|stecițe|italic=nu}} sunt expuse și în grădina {{Ill-wd|Q568938|3=Muzeului Național al Bosniei și Herțegovinei}} din Sarajevo. Necropola medievală {{Ill-wd|Q295408|3=Mramorje}} din [[Serbia]] face parte din [[Lista monumentelor culturale de importanță excepțională din Serbia|monumentele culturale de importanță excepțională]] și conține un număr mare de morminte cu {{Lang|sh|stecițe|italic=nu}}.<ref name="SANU">{{CHS-SANU|Link=525|Name=Некропола стећака}}</ref>

Printre alte {{lang|sh|stecițe|italic=no}} locale sau individuale studiate mai mult se numără următoarele:

* Cel mai vechi {{lang|sh|italic=no|steciu}} cunoscut este considerat cel al lui {{Ill-wd|Q5278914}}, un [[Jupân|''null'']] din [[Trebinje]] din secolul al XII-lea.{{sfn|Trako|2011|p=74}}{{sfn|Lovrenović|2013|p=63}}
* Cea mai veche {{lang|sh|italic=no|steciță}} cu inscripție este considerată cea a Marijei, soția preotului Dabiživ, cu un număr inscripționat, presupus a fi anul decesului, 1231, din Vidoštak lângă Stolac.{{sfn|Trako|2011|p=74}}
* Mormântul lui {{Ill-wd|Q2790626|3=Vlatko Vuković Kosača}} este marcat lângă satul Boljuni de lângă {{Ill-wd|Q1026587}}, în Bosnia și Herțegovina, datând de la sfârșitul secolului al XIV-lea. Inscripția de pe mormânt a fost scrisă în {{Ill-wd|Q894350|3=alfabetul chirilic bosniac}} cu {{Ill-wd|Q148893|3=accent ikavian}}.<ref>{{cite web|last=Šimić|first=Marinka|title=Jezik Boljunskih Natpisa|url=http://www.post.ba/download/boljuni.pdf|publisher=Staroslavenski institut|accessdate=2018-06-19|archive-date=2012-02-22|archive-url=https://web.archive.org/web/20120222102405/http://www.post.ba/download/boljuni.pdf|dead-url=yes}}</ref>
* Cele două {{lang|sh|italic=no|steciuri}} cu acoperiș care aparțineau lui Bogumil Jerko Kustražić și soției sale, Vladna, de la jumătatea secolului al XV-lea, din [[Cista Provo|Cista]] lângă [[Imotski]], și [[Split]]{{sfn|Milošević|1991|p=54, 62}}
* {{lang|sh|italic=no|Steciul}} lui Vlkoj Bogdanić (fiul lui Radmil) care a murit în luptă la jumătatea secolului al XV-lea, realizat de meșterul zidar Jurina, din [[Lovreć]], Croatia{{sfn|Milošević|1991|p=54, 62}}

== Note de completare ==
{{Reflist|group=lower-alpha}}
== Note bibliografice ==
<references />

== Bibliografie ==

{{refbegin}}
*{{cite journal |last=Zorić |first=Damir |date=1984 |title=Prinos problematici stećaka. U povodu knjige Šefik Bešlagić, Stećci – kultura i umjetnost, Sarajevo 1982. |url=http://hrcak.srce.hr/57458 |language=Serbo-Croatian |journal=Radovi |volume=17 |issue=1 |publisher=Institute of Croatian History |location=Zagreb |pages=207–211|language=hr|ref=harv}}
*{{cite book |last=Milošević |first=Ante |date=1991 |title=Stećci i Vlasi: Stećci i vlaške migracije 14. i 15. stoljeća u Dalmaciji i jugozapadnoj Bosni |trans-title=Stećci și vlahii: Stećci și migrațiile vlahilor în secolele al XIV-lea și al XV-lea în Dalmația și sud-vestul Bosniei |url=https://www.academia.edu/18880512/Ste%C4%87ci_i_Vlasi_Ste%C4%87ci_i_vla%C5%A1ke_migracije_14._i_15._stolje%C4%87a_u_Dalmaciji_i_jugozapadnoj_Bosni._Ste%C4%87aks_Standing_Tombstones_and_Migrations_of_the_Vlasi_Autochthonous_Population_in_Dalmatia_and_Southwestern_Bosnia_in_the_14th_and_15th_Centuries |language=hr |location=[[Split]] |publisher=Regionalni zavod za zaštitu spomenika kulture |isbn=|ref=harv}}
*{{cite journal |last=Purgarić-Kužić |first=Branka |date=1996 |title=Dosadašnja istraživanja o stećcima |url=http://hrcak.srce.hr/57458 |language=sh |journal=Radovi |volume=28 |issue=1 |publisher=Institute of Croatian History |location=Zagreb |pages=242–253|ref=harv}}
*{{cite journal |last=Cebotarev |first=Andrej |date=1996 |title=Review of Stećci and Vlachs: Stećci and Vlach migrations in the 14th and 15th century in Dalmatia and Southwestern Bosnia |url=http://hrcak.srce.hr/index.php?show=clanak&id_clanak_jezik=157967 |language=hr |journal=Povijesni prilozi [Historical Contributions] |volume=14 |issue=14 |location=[[Zagreb]] |publisher=Croatian Institute of History|ref=harv}}
*{{cite journal |last=Ciobanu |first=Octavian |date=2018 |title=The emergence of Vlach necropolises with petroglyphs in Western Balkans |url=http://ethnology.asm.md/wp-content/uploads/1.Octavian-CIOBANU.pdf |language=en |journal=The journal of ethnology and culturology |volume=XXIV |location=Chișinău |publisher=Institute of Cultural Heritage of Moldova |pages=5-10 |ref=harv}}
*{{cite journal |last=Kužić |first=Krešimir |date=1999 |title=A Contribution to the Knowledge of Medieval Agricultural Implements and Other Country Tools According to Their Images on Standing Tombstones of Dalmatian Hinterland |url=http://hrcak.srce.hr/index.php?show=clanak&id_clanak_jezik=159862 |language=hr, en |journal=Ethnologica Dalmatica |volume=8 |issue=1 |publisher=Ethnographic Museum Split |pages=175–185|ref=harv}}
*{{cite journal |last=Kužić |first=Krešimir |date=2001 |title=Zašto bi trebalo terminom "kamik" zamijeniti termin "stećak"? |trans-title=De ce ar trebui să înlocuim termenul de «stećak» cu termenul de “kamik” |url=http://hrcak.srce.hr/index.php?show=clanak&id_clanak_jezik=45228 |language=hr, en |journal=Hrvatska vojska |location=Zagreb |pages=259–272|ref=harv}}
*{{cite journal |last=Milošević |first=Ante |date=2004 |title=Stećci - chi li fece e quando? |trans-title=Stećci - cine le-a făcut și când? |url=https://www.academia.edu/18745442/Ste%C4%87ci_-_chi_li_fece_e_quando._Ste%C4%87ci_-_tko_ih_je_radio_i_kada |language=it |journal=Hortus Artium Medievalium |volume=10 |location=Zagreb |publisher=International Research Center for Late Antiquity and Middle Ages|ref=harv}}
*{{cite journal |last=Bulog |first=Josip |date=2007 |title=Prilog poznavanju kamika Vrgorske krajine |trans-title=Contribuție la înțelegerea kamicilor din zona Vrgorac  |url=http://hrcak.srce.hr/index.php?show=clanak&id_clanak_jezik=121231&lang=en |language=hr |journal=Povijesni prilozi [Contribuții Istorice] |volume=III |issue=34 |location=[[Zagreb]] |publisher=Croatian Institute of History |pages=389–420|ref=harv}}
*{{cite book |last=Fine |first=John V. A. |author-link=John Van Antwerp Fine, Jr. |title=The Bosnian Church: Its Place in State and Society from the Thirteenth to the Fifteenth Century: A New Interpretation|trans_title=Biserica bosniacă: locul ei în stat și societate între secolele al XIII-lea și al XV-lea: o nouă interpretare |date=2007 |location=Londra |publisher=SAQI, The Bosnian Institute |isbn=0-86356-503-4|language=en|ref=harv}}
*{{cite journal |last=Mužić |first=Ivan |date=2009 |title=Vlasi i starobalkanska pretkršćanska simbolika jelena na stećcima |url=http://hrcak.srce.hr/index.php?show=clanak&id_clanak_jezik=120876&lang=en |language=hr |journal=Starohrvatska prosvjeta |volume=III |issue=36 |location=Split |publisher=Museum of Croatian Archaeological Monuments |pages=315–349|ref=harv}}
*{{cite journal |last=Trako |first=Redžo |date=2011 |title=Stećci: Božanska igra brojki i slova |trans-title=Stećci: joc divin de numere și litere|url=http://hrcak.srce.hr/index.php?show=clanak&id_clanak_jezik=100713 |language=hr |journal=Socijalna ekologija |volume=20 |issue=1 |location=Zagreb |publisher=Croatian Sociological Society, Institute of Sociology at Faculty of Philosophy, University of Zagreb |pages=71–84|ref=harv}}
*{{cite book |last=Lovrenović |first=Dubravko |date=2013 |title=Stećci: Bosansko i humsko mramorje srednjeg vijeka |trans-title=Stećci: marmure bosniace și humice din Evul Mediu |publisher=Ljevak |language=hr |isbn=9789533035468|ref=harv}}
*{{cite journal |last=Milošević |first=Ante |date=2013 |title=O problematici stećaka iz dalmatinske perspektive |trans-title=Despre problema stećcilor din perspectivă dalmată |url=https://www.academia.edu/18350976/O_problematici_ste%C4%87aka_iz_dalmatinske_perspektive |language=hr |journal=Godišnjak |volume=42 |location=[[Sarajevo]] |publisher={{Ill-wd|Q1265720|3=Academia de Științe și Arte a Bosniei și Herțegovinei}} |pages=89–102 |issn=2232-7770|ref=harv}}
*{{cite journal |last=Kurtović |first=Esad |title=Vlasi i stećci |trans-title=Vlahii și stećci |url=https://www.academia.edu/31355647/Vlasi_i_ste%C4%87ci |year=2013 |journal=Radovi |issue=16 |publisher=Filozofski fakultet |location=Sarajevo |language=bs|ref=harv}}
*{{cite journal |last=Kurtović |first=Esad |title=Vlasi Drobnjaci i stećci (Crtica o Nikoli Raškoviću i njegovim nasljednicima) |trans-title=Vlahii drobnjaci și stećci (remarcă despre Nikola Rašković și moștenitoarea lui) |url=https://www.academia.edu/31310532/Vlasi_Drobnjaci |year=2015 |journal=Godišnjak |issue=44 |publisher={{Ill-wd|Q1265720|3=ANUBiH}} |location=Sarajevo |language=bs |pages=303–316|ref=harv}}
*{{cite book |last=Buturovic |first=Amila |date=2016 |title=Carved in Stone, Etched in Memory: Death, Tombstones and Commemoration in Bosnian Islam since c.1500 |url={{Google books|nWCrCwAAQBAJ|plainurl=y}} |publisher=Routledge |isbn= 9781317169567| language=en | trans_title=Sculptate în piatră, încrustate în memorie: moartea, pietrele funerare și comemorările în islamul bosniac de pe la 1500 încoace|ref=harv}}
*{{cite journal|last=Wenzel|first=Marian|date=1962|title=Bosnian and Herzegovinian Tombstones
– Who Made Them and Why?|journal=Sudost-Forschungen|issue=21|pages=102-143|ref=harv}}
{{refend}}

[[Categorie:Patrimoniul mondial din Bosnia și Herțegovina]]
[[Categorie:Patrimoniul mondial din Croația]]
[[Categorie:Structuri și monumente funerare]]
[[Categorie:Religia în Bosnia și Herțegovina]]