Stația spațială Tiangong

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Stația spațială Tiangong
Date generale
OrganizațieRepublica Populară Chineză CMSA
ProgramProgramul Tiangong
Tip misiuneStație spațială
StatusÎn dezvoltare
Lansare29 aprilie 2021 (Tianhe)
24 iulie 2022 (Wentian)
31 octombrie 2022 (Mengtian)
decembrie 2023 (Xuntian)
LansatorLongue Marche 5B
Durată viațăMinim 10 ani
Caracteristici tehnice
EchipajEchipat complet: 3–6[1]
Momentan la bord: 3
Expediție: 3
Comandant: Chen Dong
Masă100 tone
Lungime~ 55 m
Diametru~ 34 m
Sursă de energiePanouri solare
Orbită
OrbităOrbita joasă a Pământului
Altitudine340~450 kilometri
Înclinație41,5°

Tiangong (în chineză: 天宮; pinyin: Tiāngōng; literal: „Palatul Ceresc”),[2][3] oficial stația spațială Tiangong[4] (chineză: 天宫空间站; pinyin: Tiāngōng kōngjiānzhàn), este o stație spațială construită de China și operată de Agenția spațială chineză (CMSA) pe orbita joasă a Pământului, între 340 și 450 km deasupra suprafeței pământului. Fiind prima stație spațială pe termen lung a Chinei și nucleul „Al treilea pas” al Programului spațial cu echipaj din China, odată finalizat, Tiangong va avea o masă între 90 și 100 t, aproximativ o cincime din masa Stației Spațiale Internaționale și cam de dimensiunea stației spațiale rusești Mir dezafectate.

Construcția stației se bazează pe experiența dobândită de la precursorii săi, Tiangong-1 și Tiangong-2.[5][6][7] Primul modul, modulul de bază Tianhe („Armonia Cerurilor”), a fost lansat la 29 aprilie 2021,[2][3] urmat de misiuni multiple cu și fără echipaj și alte două module majore: Wentian, lansat la 24 iulie 2022 și Mengtian, lansat la 31 octombrie.[5][8]

Liderii chinezi și-au exprimat speranța că cercetările efectuate pe stație vor îmbunătăți capacitatea cercetătorilor de a efectua experimente științifice în spațiu dincolo de durata și capacitatea oferite de laboratoarele spațiale existente din China.[9]

Asamblarea stației[modificare | modificare sursă]

Tiangong este o stație spațială modulară de a treia generație (în construcție). Stațiile spațiale de prima generație, cum ar fi primele stații Salyut sau Skylab, erau dintr-o singură bucată și nu erau destinate realimentării continue. Stațiile de a doua generație Salyut 6 și 7 și Tien Kung 1 și 2 au permis reaprovizionarea în timpul șederii echipajului. Stații din a treia generație, cum ar fi Mir, Stația Spațială Internațională (ISS) sau TSS (Tiangong space station), sunt stații spațiale modulare, asamblate pe orbită din părți lansate separat, care pot crește foarte mult fiabilitatea, pot reduce costurile, pot scurta ciclul de dezvoltare și pot îndeplini cerințele diverse pentru scopul modulelor.[5]

Pe lângă modulul de bază Tianche, stația spațială Tiangong va consta și din două module de laborator și un telescop spațial care zboară separat, dar simultan. Estimarea lansărilor necesare de nave autonome și pilotate pentru întreaga fază de construcție ajunge la 10 până la 12.

Operațiunile stației sunt controlate de la Centrul de comandă și control aerospațial din Beijing

Wentian
braț robotic		panou solarChinarm
braț robotic		panou solar
panou solarpanou solarPort andocarepanou solarpanou solar
Wentian
laborator		Tianhe
modul de bază		Mengtian
laborator
panou solarTrapă EVAPort andocarePort andocarepanou solar
Trapă EVA

Prezentarea modulelor[modificare | modificare sursă]

Modulul de bază Tianhe („Armonia Cerurilor”) a fost lansat pe orbită la 29 aprilie 2021.[10] Modulul oferă suport de viață și spații de locuit pentru trei membri ai echipajului. În plus, oferă putere stației, ghidarea, navigația, controlul orientării, propulsia și sistemele de susținere a vieții stației. Tianhe este format din trei secțiuni: zona locuibilă, secțiunea de servicii și un hub de andocare.[11]

Zona de locuit conține o bucătărie și o toaletă, echipamente de control al incendiilor, echipamente de procesare și control a aerului, calculatoare, instrumente științifice și echipamente de comunicații la sol.[11] Stația are un braț robotic mai mare, astfel încât poate muta modulele ulterioare sau reaproviziona vehiculele în diferite porturi ale modulului de bază ca rezervă.[11][12] Conform celor mai recente rapoarte, capacitatea acestui „Chinarm” este similară cu „Canadarm 2”, brațul robotic dezvoltat de canadieni.[13] Energia electrică este furnizată de două panouri de energie solară orientabile, care folosesc celule fotovoltaice pentru a produce electricitate. Energia este stocată pentru a alimenta stația atunci când aceasta se deplasează în umbra Pământului. Există 4 motoare cu ioni pentru propulsie.[14]

Modulul de laborator Wentian este primul modul de laborator lansat și primul modul care extinde modulul de bază Tianhe existent al stației. A fost lansat la 24 iulie 2022[15] și a andocat cu succes la Tianhe la 19:13 UTC în aceeași zi.[16] Secțiunea de locuit oferă taikonauților de la bordul stației 50 m3 de spațiu interior suplimentar, inclusiv 3 locuri de dormit și o nouă toaletă.[17] Posibilitățile de realizare a experimentelor științifice, axate în special pe cercetarea în știința vieții în spațiu, se extind semnificativ, atât în mediul presurizat din interiorul stației, cât și pe suprafața ei exterioară, astfel încât probele și instrumentele sunt expuse mediului cosmic, radiațiilor, vidului și vântului solar.[18]

La 30 septembrie 2022, modulul a fost detașat de portul de andocare al Tianhe după aproximativ o oră de manipulare de către brațul robotizat al stației și conectat la portul de andocare tribord după ce s-a rotit cu 90 de grade.[19] Acest lucru a eliberat portul frontal al modulului Tianhe pentru sosirea celui de-al doilea modul științific Mengtian.

Modulul de laborator Mengtian, al doilea modul de laborator, a fost lansat la 31 octombrie 2022, și este echipat cu o capacitate extinsă de experimente pe orbită.[20] Modulul este împărțit în mai multe secțiuni, inclusiv compartimentul de lucru presurizat al echipajului, secțiunea de încărcătură nepresurizată, ecluza de eliberare a încărcăturii și secțiunea modulului de control cu adaptoare de experiment extern, o antenă de comunicație și două rețele solare.[8]

Similar cu laboratorul precedent, Mengtian are, de asemenea, propriile sale brațe robotizate pentru a ajuta la activități extravehiculare.[8] Ambele laboratoare oferă un mediu presurizat pentru ca cercetătorii să efectueze experimente științifice în cădere liberă sau microgravitație care nu au putut fi efectuate pe Pământ mai mult de câteva minute. Experimentele pot fi, de asemenea, plasate în exteriorul modulelor pentru expunerea la mediul spațial, razele cosmice, vid și vântul solar.[21]

  • Modulul Tianhe

    Modulul Tianhe

  • Modulul Wentian

    Modulul Wentian

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „China's space station to host 6 astronauts by end of 2022-Xinhua”. 
  2. ^ a b Clark, Stephen (). „Assembly of Chinese space station begins with successful core module launch”. Spaceflight Now. Accesat în . 
  3. ^ a b „China launches space station core module Tianhe”. Xinhua. . The Tianhe module will act as the management and control hub of the space station Tiangong, meaning Heavenly Palace 
  4. ^ „集大众智慧于探索融中华文化于飞天”. . 最终决定沿用“天宫”作为载人空间站的整体名称，但后面不再加序号 (The final decision was to use "Tiangong" as the overall name of the manned space station, but without the serial number at the end) 
  5. ^ a b c Barbosa, Rui (). „China preparing to build Tiangong station in 2021, complete by 2022”. NASASpaceFlight.com. Accesat în . 
  6. ^ „中国载人航天工程标识及空间站、货运飞船名称正式公布” [CMSE logo and space station and cargo ship name officially announced] (în chineză). China Manned Space Engineering Office. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Ping, Wu (iunie 2016). „China Manned Space Programme: Its Achievements and Future Developments” (PDF). China Manned Space Engineering Office. Accesat în . 
  8. ^ a b c Beil, Adrian (). „China launches Mengtian science module to Tiangong space station”. NASASpaceFlight. Accesat în . 
  9. ^ ChinaPower (). „What's driving China's race to build a space station?”. Center for Strategic and International Studies. Accesat în . 
  10. ^ Barbosa, Rui C. (). „China preparing to build Tiangong station in 2021, complete by 2022”. NASASpaceFlight.com. Accesat în . 
  11. ^ a b c Ping, Wu (). „空间站工程研制进展” [Space Station Project Development Progress] (PDF). China Manned Space Engineering. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  12. ^ „China launches Tianhe module, start of ambitious two-year station construction effort”. NASASpaceFlight.com. . Accesat în . 
  13. ^ 刘明. „Robotic arm utilizes top technologies”. www.chinadaily.com.cn. Accesat în . 
  14. ^ „China's New Space Station is Powered by Ion Thrusters”. 
  15. ^ Jones, Andrew (). „Rocket to launch China's next space station module arrives at launch center”. SpaceNews. Accesat în . 
  16. ^ 杨希 (). „China's Wentian lab module docks with Tianhe core module combination”. China.org.cn. Accesat în . 
  17. ^ Michal, Václavík. „twitter kosmo michal”. Twitter. 
  18. ^ „Wentian science module docks with China's space station – Spaceflight Now”, Spaceflightnow.com, accesat în  
  19. ^ „我国成功实施问天实验舱转位 中国空间站组合体转为两舱"L"构型在轨飞行-新华网”, News.cn/tech/2022-09/30/c_1129044979.htm, accesat în  
  20. ^ Ling, Xin (). „China's space station prepares for new frontiers of science with launch of Mengtian module”. South China Morning Post. 
  21. ^ The Associated Press (). „China launches 3rd and final space station component”. ABC News. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Stația spațială Tiangong
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Stația_spațială_Tiangong&oldid=15616386