Sindicatul IT Timișoara

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sindicatul IT Timișoara

Florentin Iancu la o conferință UNI Global Union pentru muncitorii în domeniul IT care fac parte dintr-un sindicat.
LocațieRomânia
PreședinteFlorentin Iancu

Sindicatul IT Timișoara (SITT) este primul sindicat din România pentru persoanele care lucrează în sectorul IT și în externalizare. Reprezintă 3.000 de lucrători la patru firme diferite: Nokia, Wipro, Accenture și Atos.[1]

Istorie[modificare | modificare sursă]

SITT a fost înființat în 2009, când un membru francez al European Works Council de la Alcatel-Lucent (Nokia) a notificat lucrătorii români despre planurile companiei de a externaliza o treime din toate locurile de muncă către filiala din România a Wipro. SITT a organizat greve, a angajat o echipă de avocați (un gest rar în România) și a semnat un contract colectiv cu Alcatel-Lucent pe 22 decembrie 2009, cu câteva zile înainte de finalizarea externalizării. SITT continuă să reprezinte lucrătorii atât de la Alcatel-Lucent, cât și de la Wipro, adoptând o abordare geografică în loc de o abordare tipică între firme și întreprinderi a organizării muncii.[1] În 2011, România și-a schimbat codul muncii, ridicând pragul pentru companii de recunoaștere a sindicatelor la 50% dintre lucrători. În 2012, SITT a câștigat reprezentarea lucrătorilor la Accenture.[2] În 2017, lucrătorii Atos au câștigat recunoașterea legală de către SITT.[1]

Afiliere[modificare | modificare sursă]

SITT este afiliat Confederației Naționale Sindicale Cartel Alfa și federației sindicale globale UNI Global Union.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Donna, Baines; Ian, Cunningham (). Working in the Context of Austerity: Challenges and Struggles (în engleză). Policy Press. ISBN 978-1-5292-0869-6. 
  2. ^ Trif, Aurora; Stoiciu, Victoria (), Bernaciak, Magdalena; Kahancová, Marta, ed., „Turning crisis into opportunity: innovation within the Romanian trade union movement” (PDF), Innovative union practices in Central-Eastern Europe (în engleză), Europe: European Trade Union Movement, pp. 161–177, ISBN 978-2-87452-449-3, accesat în  

Legături externe[modificare | modificare sursă]