Se caută un paznic
| Se caută un paznic | |
 Afișul filmului | |
| Regizor | Gheorghe Vodă |
|---|---|
| Scenarist | Vlad Ioviță |
| Bazat pe | „Ivan Turbincă” de Ion Creangă |
| Studio | Moldova-Film |
| Director de imagine | Pavel Bălan |
| Muzica | Eugen Doga |
| Scenografie | Vasile Covrig |
| Distribuție | Mihai Volontir Ion Șcurea |
| Premiera | 1967 |
| Țara | RSS Moldovenească |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Se caută un paznic este un film sovieto-moldovenesc[1] din 1967 regizat de Gheorghe Vodă după un basm dramatic de Vlad Ioviță bazat pe povestea „Ivan Turbincă” scrisă de Ion Creangă și publicată la 1 aprilie 1878.[2][3]
A fost produs de studioul cinematografic Moldova-Film și are o durată de aprox. 70 de minute. Filmările principale au fost realizate în regiunea Cernăuți din nordul Bucovinei, fiind folosiți ca figuranți mai mulți țărani români autentici, neasimilați de regimul sovietic. Potrivit mărturiilor publicate în cartea Eugen Doga: Muzica este prima și ultima mea iubire (2012), compozitorul transnistrean Eugen Doga a înțeles acolo că moldovenii și românii au aceeași cultură: limbă, tradiții, folclor, port și dans popular, fapt ce i-a marcat creația viitoare.[4]
Prezentare[modificare | modificare sursă]
Dumnezeu și cu Sfântul Petru caută paznic pentru porțile Raiului și coboară pe Pământ ca să găsească persoana potrivită. Filmul prezintă peripețiile lui Ivan Turbincă ca paznic al porților Raiului.
Distribuție[modificare | modificare sursă]
._(8509863250).jpg)
- Ion Ungureanu — Sfântul Petru
- Mihai Volontir — Ivan Turbincă
- Ion Șcurea — Dumnezeu
- Nina Vodă — Moartea
- Mihail Curagău — Michiduță
- Maria Chibzii — Îngerița
- Anatol Rusu — mutul
- Ilie Todorov — Scaraoțchi
În alte roluri au jucat M. Apostolov, Trifon Gruzin, M. Badicheanu, V. Constantin, V. Cucu, D. Margine, G. Sainciuc, A. Naghit, V. Savca, G. Rotăraș, Grigore Grigoriu, I. Gore.
Primire[modificare | modificare sursă]
Filmul a obținut Premiul special al juriului pentru cea mai bună comedie și Premiul special al juriului pentru cea mai bună ecranizare la Festivalul regional de filme din Riga (ediția VIII-a, 1968),[5] fiind însă interzis de autoritățile comuniste începând din 1968 din cauza substratului său religios și putând fi vizionat din nou abia după prăbușirea regimului sovietic.[4]
Structurat în jurul prozei experimentale omonime a lui Ioviță,[6] Se caută un paznic a beneficiat de o atenție specială datorită coloanei sonore realizate de compozitorul Eugen Doga. Criticul de film moldovean Ana-Maria Plămădeală consideră că muzica se află în armonie cu „simbioza comică și filozofică” a filmului,[1] iar muzica și filmul au creat o satiră discretă a presiunilor sovietice asupra populației locale: „Stilul sintetic al structurii melodice îi ajută pe tinerii cineaști să transfere ideile lui Creangă într-o lume de opresiune totalitară, subliniind aspirația eternă a unei națiuni bântuite de atrocitățile istoriei spre emancipare spirituală”.[1] Un verdict similar a fost atribuit textului original al lui Ioviță de către criticul literar Viorica Stamati-Zaharia, care a detectat posibile ironii îndreptate înspre liniile directoare ale realismului socialist.[6]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c Ana-Maria Plămădeală, „Spațiul fascinant în care muzica se întîlnește cu filmul”, în revista Sud-Est Cultural, nr. 4, 2002.
- ^ „Se caută un paznic”, cinema.art.md
- ^ Călin Stănculescu, Cartea și filmul, Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2011, p. 52.
- ^ a b Luminița Dumbrăveanu, „Debutul compozitorului Eugen Doga în muzica de film: „Se caută un paznic" (Moldova-Film, 1967)”, FlacăraTV.md, accesat în
- ^ Doina Sîrbu, „Actorul Mihai Volontir, sărbătorit de studenții basarabeni”, în Opinia Studențească, Iași, 13 martie 2014.
- ^ a b Aliona Grati, „Un hectar de umbră pentru Sahara”, în Contrafort, nr. 11-12 (133-134), noiembrie-decembrie 2005.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
| ||||||||||||||||||||||
