Scara Rockwell (duritate)

Scara Rockwell este o scară de duritate utilizată în marcarea durității materialelor metalice și este bazată pe identificarea durității materialelor. Este folosită de preferință pentru materiale foarte dure, a căror duritate este D > 200 pe scara Brinell.

Principiu și istorie

Testele de identificare a durității Rockwell se fac prin determinarea adâncimii unei penetrații făcute cu o anumită forță în probe materiale metalice de un penetrator profilat (sferă, con) dur, din diamant, raportate la profunzimea unei penetrații (mai mici) făcute cu o forță de penetrare inițială. Metoda a fost folosită practic pentru prima dată de americanii Hugh M. Rockwell și Stanley P. Rockwell care în 1914 au inventat o mașină de testare pe principiu diferențial.

Metoda

Scara Rockwell

O testare presupune 3 faze:

1. Aplicarea unei forțe inițiale Fi de 98 N (10 Kgf). Corpul penetrant face o penetrație (adâncitură) inițială care este luată în considerare corespunzător în formula de calcul a durității (HR, duritate Rockwell, în engleză: Rockwell Hardness).
2. Este aplicată o forță suplimentară Fr, semnificativ mai mare, făcându-se o adâncitură mai profundă.
3. Se îndepărtează forța Fr, păstrând forța Fi și se citește adâncimea remanentă de pătrundere a penetratorului cu ajutorul unui indicator de penetrare (comparator cu cadran).

Scări Rockwell

Există mai multe grupe de scări de duritate Rockwell:

• A, C, D pentru oțeluri dure
• B, E, F pentru oțeluri necălite și metale neferoase
• N, T pentru cazurile când probele materiale (eșantioanele) au dimensiuni reduse sau sunt foarte subțiri (grosime redusă).

Duritățile pe scările A, B, C etc. sunt marcate cu HRA, HRB, HRC, precedate de cifra care indică valoarea numerică a durității, de exemplu 62 HRC.

Vezi și

• Durometrul Shore