Scara Rockwell (duritate)

Scara Rockwell este o scară de duritate utilizată în marcarea durității materialelor metalice și este bazată pe identificarea durității de material. Este folosită de preferință pentru materiale foarte dure, a căror duritate este D > 200 pe scara Brinell.

Principiu și istorie

Testele de identificare a durității Rockwell se fac prin determinarea adâncimii unei penetrații făcute cu o anumită forță în probe materiale metalice de corpuri penetrante profilate (sferă, con) dure, raportate la profunzimea unei penetrații (mai mici) făcute cu o forță de penetrare inițiale. Metoda a fost folosită practic pentru prima dată de americanii H.M. Rockwell și S.P. Rockwell care în 1914 au inventat o mașină de testare pe principiu diferențial.

Metoda

Scara Rockwell

O testare presupune 3 faze:

1. Aplicarea unei forțe inițiale Fi de 98 N (10 Kgf). Corpul penetrant face o penetrație (adâncitură) inițială care este luată în considerare corespunzător în formula de calcul a durității (HR, duritate Rockwell în engleză Hardness Rockwell).
2. Este aplicată o forță suplimentară Fr, semnificativ mai mare, făcându-se o adâncitură mai profundă.
3. Este relaxată forța Fr la nivelul Fi și se citește profunzimea adânciturii finale cu ajutorul unui indicator de penetrare.

Scări Rockwell

Există mai multe grupe de scări de duritate Rockwell:

• A, C, D pentru oțeluri dure
• B, E, F pentru oțeluri necălite și metale neferoase
• N, T pentru cazurile când probele materiale (eșantioanele) au dimensiuni reduse sau sunt foarte subțiri (grosime redusă)