Vizualizare sursă pentru „SU-100”

{{Infocaseta Armă
| nume               = SU-100
| imagine            = [[Fișier:Парк Победы в Саратове 40.jpg|300px]]
| legendă            = Autotun SU-100 (Model 1969) expus în orașul [[Saratov]], [[Rusia]].
| origine            = {{URS}} 
| tip                = [[Vânător de tancuri]] 
<!-- Tipul armei -->
| e_vehicul         = da
<!-- Istoricul operațional -->
| în_uz              = 1944 - prezent (unele țări)
| folosit_de         = vezi ''[[#Utilizatori|Utilizatori]]''
| războaie           = vezi ''[[#Utilizare|Utilizare]]''
<!-- Istoria producției -->
| proiectant         = Uralmaș
| anul_de_proiectare = 1944
| producător         = Uralmaș (URSS) <br /> ZTS [[Martin, Slovacia|Martin]] ([[Cehoslovacia]])
| bucăți_construite  = aproximativ 4457  
<!-- Date generale -->
| greutate           = 31,6 [[Tonă|tone]]
| lungime            = 9,45 [[Metru|m]] (cu tun) <br /> 6,10 m (șasiu)
| lățime             = 3 m
| înălțime           = 2,25 m
| echipaj            = 4
<!-- Specificații vehicule/rachete -->
| blindaj            = 20 - 75 [[Milimetru|mm]]
| armament_principal   = 1 × tun 100 mm D-10S <br /> 34 de lovituri
| motor              = V-2-34, [[diesel]], 12 cilindri, <br /> 500 [[cal putere|CP]] 
| puterea_specifică  = 16,4 CP/t
| suspensie          = tip Christie 
| garda_la_sol       = 40 cm
| rezervor           = 770 [[litru|l]] (400 l intern)
| autonomie          = 320 [[Kilometru|km]] pe drumuri <br /> 180 km pe teren accidentat
| viteză             = 50 [[km/h]] 
}}
'''SU-100''' a fost un [[vânător de tancuri]] proiectat și folosit de [[Uniunea Sovietică]] spre sfârșitul celui de-[[al Doilea Război Mondial]]. O îmbunătățire a modelului [[SU-85]], autotunul SU-100 folosea 72% dintre componentele tancului [[T-34]], fiind însă înarmat cu puternicul tun D-10S de calibrul 100&nbsp;mm folosit mai târziu de tancurile din seria [[T-54/55]]. Din cauza armamentului puternic, SU-100 a avut o perioadă de exploatare îndelungată, în unele țări fiind în dotare și în 2010.

==Proiectare==
[[Fișier:SU-85.jpg|thumb|left|SU-85, predecesorul modelului SU-100]]

La sfârșitul anului 1943, conducerea [[Armata Roșie|Armatei Roșii]] a decis dezvoltarea unui nou vânător de tancuri, capabil să distrugă cele mai grele tancuri germane. Modelul [[SU-85]], înarmat cu [[tun|tunul]] [[D-5T]] de 85&nbsp;mm, urma să-și piardă utilitatea atunci când tancul [[T-34/85]], înarmat tot cu un tun de calibrul 85&nbsp;mm [[ZiS-S-53]], ar fi intrat în producție. Inginerii ruși, sub conducerea lui [[Lev Izrailevici Gorlițki]], au avut la dispoziție o perioadă foarte scurtă de timp la începutul anului 1944 pentru a realiza un prototip. Vânătorul de tancuri urma să fie înarmat cu un de calibrul 100&nbsp;mm, bazat pe tunul naval B-34. Câteva variante ale tunului de 100&nbsp;mm au fost testate, însă modelul [[D-10|D-10S]] realizat de F.F. Petrov s-a dovedit a fi cel mai potrivit. Primul prototip, denumit "Obiect 138", a fost realizat în luna martie a anului 1944. Vânătorul de tancuri urma să intre în producție în luna aprilie, însă conducerea armatei a cerut să fie evaluată și o variantă înarmată cu tunul de 100&nbsp;mm S-34. În urma testelor din luna iunie a anului 1944, s-a dovedit că varianta inițială, denumită SU-100 (abreviere de la "'''S'''amochodnaja '''U'''stanovka": ''afetul autopropulsat'', numeralul era calibrul tunului) înarmată cu tunul D-10S era superioară variantei SU-100-2 înarmată cu tunul S-34. Producția în masă a început în luna septembrie a anului 1944 la fabrica Uralmaș din [[Sverdlovsk]]. Din cauza procesului de fabricație complex al tunului D-10 și a muniției Br-412 de calibrul 100&nbsp;mm, a fost demarată producția modelului SU-85M, până la remedierea problemelor. Din luna decembrie a anului 1944 însă, toate problemele legate de fabricație au fost rezolvate, iar producția autotunului SU-85 a fost sistată în favoarea succesorului SU-100.

Vânătorul de tancuri SU-100 era similar, dar nu identic, cu modelul SU-85. Autotunul folosea 72% dintre componentele tancului T-34, 7,5% dintre componentele autotunului SU-85, 4% dintre componentele autotunului [[SU-122]] și doar 16,5% dintre componente erau noi. Spre deosebire de SU-85, modelul SU-100 avea un [[blindaj]] frontal mărit de la 45 la 75 de milimetri, o cupolă de observație pentru comandant și două ventilatoare pentru evacuarea noxelor din camera de luptă. Tunul D-10S era capabil să perforeze un blindaj cu o grosime de 125&nbsp;mm de la o distanță de 2000 de metri. Acest lucru însemna că orice tanc german putea fi distrus de la distanța de un kilometru. SU-100 nu era dotat cu [[Mitralieră|mitraliere]] pentru protecție împotriva [[infanterie]]i, fiind folosit strict ca vânător de tancuri.

==Producție==

Datele privind producția vânătorului de tancuri SU-100 diferă în funcție de surse. Între luna septembrie a anului 1944 și luna martie a anului 1946 au fost construite 3037 de autotunuri SU-100 la fabrica Uralmaș. După rezolvarea problemelor tehnice inițiale, rata de producție pe timp de război era de aproximativ 200 de autotunuri pe lună. Alte date indică faptul că în 1947 a mai fost construită o altă serie, deși producția după câțiva ani a unei serii limitate pare improbabilă. Rapoartele spionajului [[SUA]] indică o rată de producție de aproximativ 1000 de autotunuri pe lună între anii 1948-1956, deși acest lucru este contrazis de datele fabricilor din [[URSS]]. SU-100 a fost construit și în [[Cehoslovacia]] sub licență între anii 1951-1956. La fabrica [[Stalin]] din [[Martin, Slovacia|Martin]] au fost fabricați 1420 de vânători de tancuri de acest tip.

==Utilizare==
[[Fișier:T-34 and a Soviet SD-100 assault gun, Svidnik.jpg|thumb|right|Autotunul SU-100 și tancul T-34/85 expuse într-un muzeu din [[Svidnik]], [[Slovacia]].]]

Primii vânători de tancuri SU-100 au fost testați pe front în luna septembrie a anului 1944. Prima operațiune importantă în care au fost folosite formațiuni de [[artilerie]] autopropulsată dotate cu SU-100 a fost [[Bătălia de la Budapesta]] din luna ianuarie a anului 1945. Autotunul a mai fost folosit apoi în Ofensiva din Prusia de Est și în [[Operațiunea Frühlingserwachen]]. Ultima mare operațiune în care au fost folosiți vânătorii de tancuri SU-100 a fost [[Bătălia Berlinului]].

După război, autotunurile SU-100 au fost folosite de Armata Roșie în timpul [[Revoluția ungară din 1956|Revoluției ungare din 1956]] și în timpul [[Primăvara de la Praga|invadării Cehoslovaciei din 1968]]. Vânătorii de tancuri SU-100 au fost modernizați la începutul anilor 1960, în mod similar tancurilor T-34/85. Autotunurile au fost în rezerva armatei sovietice până la începutul anilor 1980. Un contingent de autotunuri SU-100 a fost folosit și la începutul [[Războiul Afgano-Sovietic|conflictului din Afganistan]], între anii 1979-1980.

Autotunurile SU-100 au fost folosite și în [[Criza Suezului]], [[Războiul de Șase Zile]] și [[Războiul de Iom Kipur]]. Cuba a folosit vânătorii de tancuri SU-100 în timpul [[Invazia din Golful Porcilor|Invaziei din Golful Porcilor]], iar Angola i-a folosit în timpul războiului civil. SU-100 a fost folosit și în timpul [[Războiul din Vietnam|Războiului din Vietnam]].

===Utilizare în România===

România a achiziționat din Cehoslovacia aproximativ 66 de vânători de tancuri SU-100 în anul 1955. Autotunurile erau alocate divizionului antitanc al diviziilor mecanizate și bateriei antitanc din diviziile blindate. Vânătorii de tancuri au fost folosiți în timpul [[Revoluția Română din 1989|Revoluției Române din 1989]]. Un [[autotun]] este expus în prezent la [[Muzeul Militar Național]] „[[Regele Ferdinand I]]” din [[București]], iar alte două SU-100 sunt expuse la [[Arsenal Park]] din [[Orăștie]].

==Utilizatori==
[[Fișier:SU-100 operators.svg|thumb|400px|right|Harta țărilor care au folosit (roșu închis) și care încă mai folosesc (roșu deschis) autotunul SU-100.]]
[[Fișier:Czechoslovak-produced SU-100 tank destroyer Muzeul Militar Naţional.jpg|thumb|right|SU-100 de producție cehoslovacă expus la [[Muzeul Militar Național]] "[[Regele Ferdinand I]]" din [[București]].]]
Țările care au avut în dotare autotunul SU-100:

* {{flagcountry|Uniunea Sovietică}}
* {{flagcountry|Albania}}
* {{flagcountry|Bulgaria}}
* {{flagcountry|Cehia}}
* {{flagcountry|China}}
* {{flagcountry|Coreea de Nord}}
* {{flagcountry|RDG}}
* {{flagcountry|Egipt}}
* {{flagcountry|Polonia}}
* {{flagcountry|Siria}}
* {{flagcountry|Slovacia}}
* {{flagcountry|Cehoslovacia}} - predate țărilor succesoare.
* {{flagcountry|Iugoslavia}}

Țările care încă mai aveau în dotare SU-100 în anul 2010<ref>{{Citat web |url=http://armstrade.sipri.org/armstrade/page/trade_register.php |accessdate=2011-04-19 |titlu=Stockholm International Peace Research Institute |archive-date=2010-04-14 |archive-url=https://web.archive.org/web/20100414022558/http://armstrade.sipri.org/armstrade/page/trade_register.php |dead-url=yes }}</ref>:

* {{flagcountry|Algeria}} - 50 în rezervă.
* {{flagcountry|Angola}} - un număr necunoscut în dotare. 
* {{flagcountry|Cuba}} - 100 de SU-100 în dotare.
* {{flagcountry|Maroc}} - 8 în dotare.
* {{flagcountry|România}} - 25 în rezervă.
* {{flagcountry|Vietnam}} - un număr necunoscut în dotare.
* {{flagcountry|Yemen}} - 30 în dotare.

==Note==

{{listănote|2}}

==Bibliografie==
{{Commonscat|SU-100}}

*{{ro icon}} Stroea, Adrian, col. conf. univ. dr., Băjenaru, Gheorghe, lt. col, ''Artileria română în date și imagini'', Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2010, ISBN 978-606-524-080-3
*{{en icon}} Sutherland, Jonathan. ''World War II Tanks and AFV's Vital Guide''. The Crowood Press; First edition (9 aprilie 2005) ISBN 1840373814
*{{en icon}} {{citat carte | first = Steven J. | last = Zaloga | authorlink =  | coauthors = James Grandsen | year = 1984 | title = Soviet Tanks and Combat Vehicles of World War Two | pages =  | publisher = Arms and Armour Press | location = London | isbn = 0-85368-606-8 | url = }}

==Legături externe==
* [http://www.battlefield.ru/index.php?option=com_content&task=view&id=57&Itemid=50&lang=en SU-100] pe situl Battlefield.ru
* [http://www.wwiivehicles.com/ussr/tank_destroyers/su100.html SU-100] pe situl WWIIvehicles.com
* [http://www.onwar.com/tanks/ussr/fsu100.htm Date SU-100] pe situl OnWar.com

{{Vehicule blindate românești după al Doilea Război Mondial}}

[[Categorie:Vânători de tancuri]]