Săgeata neagră (film din 1985)
| Săgeata neagră | |
 Afișul românesc al filmului | |
| Rating |  |
|---|---|
| Titlu original | Чёрная стрела |
| Gen | film de aventuri film bazat pe un roman[*]  |
| Regizor | Serghei Tarasov[*] |
| Scenarist | Serghei Tarasov[*] |
| Bazat pe | Săgeata neagră[*] |
| Studio | Mosfilm |
| Distribuție | Galina Beleaeva[*] Igor Ieduardovici Șavlak[*] Leonid Kulaghin[*] Smirnov, Iuri Nikolaevici[*] Iana Andreevna Druz[*] Algimantas Ionovici Masiulis[*] Boris Petrovici Himicev[*] Boris Hmelnițki[*] Șveiț, Hari Arvidovici[*] Dmitri Orlovski[*] Vladimir Anatolievici Fiodorov[*] |
| Premiera | |
| Durata | 85 min. |
| Țara |  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Limba originală | limba rusă |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Săgeata neagră (în rusă Чёрная стрела, transliterat: Ciornaia strela) este un film sovietic pe ecran lat din 1985, care a adaptat romanul omonim (The Black Arrow: A Tale of the Two Roses), publicat în 1883 de scriitorul britanic Robert Louis Stevenson.[1][2]
Acțiunea filmului are loc în Anglia medievală din a doua jumătate a secolului al XV-lea, în contextul Războiului celor Două Roze pentru tronul Angliei.[3] Acest film s-a bucurat de o popularitate considerabilă în rândul cinefililor sovietici, fiind vizionat de 29,8 milioane de spectatori[3] sau, după altă sursă, de 29,9 milioane de spectatori.[4]
Rezumat
[modificare | modificare sursă]
Anglia este devastată în a doua jumătate a secolului al XV-lea de un război civil sângeros între susținătorii Casei de Lancaster și cei ai Casei de York, război care a devenit cunoscut în istorie sub numele de Războiul celor Două Roze.[1] Victoriile alternează între cele două tabere, iar vicleanul baron Daniel Brackley își schimbă periodic stăpânul, sprijinindu-l pe cel care i se pare că va câștiga războiul.[1]
Tânărul nobil englez Dick Shelton, pupilul lui Sir Daniel Brackley, începe să bănuiască că moartea tatălui său nu a fost întâmplătoare:[1] o săgeată neagră, trasă de mâna lui „John-care-se-răzbună-pe-toți” („John Amend-All”), conține un bilet în care afirmă că ucigașii bătrânului Shelton vor fi pedepsiți. Cu toate acestea, încercările lui Dick de a afla adevărul despre moartea tatălui său se confruntă cu tăcerea și minciunile celor implicați. În acest timp, tânărul se îndrăgostește de lady Joanna Sedley, ceea ce periclitează planurile egoiste ale lui Sir Daniel cu privire la căsătoria fetei aflată sub protecția sa.[1] Văzând că Dick încearcă să afle adevărul prin toate mijloacele, baronul Brackley hotărăște să scape de el[1] și poruncește închiderea tânărului incomod într-o cameră a castelului „din care toate dispar”.
Scăpând din castelul unde era închis, Dick ajunge în tabăra haiducilor din Pădurea Verde, unde află că baronul Brackley este într-adevăr vinovat de moartea bătrânului Shelton.[1] Tânărul luptă apoi sub stindardul ducelui Richard de Gloucester, viitorul rege Richard al III-lea (1483-1485),[3] și, pentru curajul arătat în luptă, este făcut cavaler de conducătorul Casei de York.[1]
În acest timp, baronul Brackley pregătește nunta Joannei Sedley cu lordul Gray, un nobil apropiat Casei de Lancaster.[1] Aflând aceasta, Dick pornește în grabă către conacul lordului pentru a opri nunta și a-și elibera iubita și aproape că reușește, dar este nevoit să arunce armele după ce baronul prinde fata și amenință că va ucide.[1] Sir Daniel este lovit apoi de o săgeată neagră trasă de Ellis Deckworth, conducătorul haiducilor din Pădurea Verde, care jurase mai demult că va răzbuna moartea lui Harry Shelton.[1]
Distribuție
[modificare | modificare sursă]- Galina Beleaeva — lady Joanna Sedley / John Matcham[1][5][6]
- Igor Șavlak — Richard (Dick) Shelton[1][5][6]
- Leonid Kulaghin — Sir Daniel Brackley, baron, tutorele lui Dick[1][5][6]
- Iuri Smirnov — Sir Oliver Oates, preot[1][5][6]
- Alghimantas Masiulis — Bennet Hatch, mâna dreaptă a lui Sir Daniel (voce dublată de Nikolai Grabbe)[1][5][6]
- Boris Himicev — Ellis Duckworth („John Amend-All”), conducătorul haiducilor din Pădurea Verde[1][5][6]
- Aleksandr Filippenko — ducele Richard de Gloucester, viitorul rege al Angliei[1][5][6]
- Serghei Tarasov — Nicholas Appleyard, omul lui Sir Daniel (voce dublată de Oleg Mokșanțev)[1][5][6]
- Iana Druz — Alicia Risingham, servitoarea lui lady Joanna[1][5]
- Vladimir Fedorov — piticul, spionul lui Sir Daniel[1][5]
- Andrei Iurenev — Seldon, omul lui Sir Daniel[1][5]
- Hari Șveiț — micul țintaș, omul de încredere al ducelui de Gloucester[1][5]
- Boris Hmelnițki — lordul Gray[5][6]
- Dmitri Orlovski — Carter, omul lui Sir Daniel[1][5]
- Mihail Rozanov — arcașul crud, omul lui Sir Daniel[1][5]
- Vladimir Maksimov — haiduc din Pădurea Verde[1][5]
- Vladimir Litvinov — haiduc din Pădurea Verde[1][5]
- Vladimir Razumovski — haiduc din Pădurea Verde[1][5]
- Aleksandr Kudinov — haiduc din Pădurea Verde[1][5]
- Nikolai Dupak — hangiul[1][5]
Producție
[modificare | modificare sursă]Filmul a fost produs de compania sovietică Mosfilm și a fost regizat de Serghei Tarasov după propriul scenariu care a adaptat romanul cu același nume (The Black Arrow: A Tale of the Two Roses), publicat în 1883 de scriitorul britanic Robert Louis Stevenson.[1][2] Serghei Tarasov realizase anterior un alt film de aventuri cu acțiunea petrecută în Anglia medievală: Săgețile lui Robin Hood (în rusă Стрелы Робин Гуда, 1977).[7]
Mai multe personaje și evenimente din cartea lui Stevenson au fost eliminate din film, de exemplu, încercarea eșuată de a o salva pe Joanna Sedley de pe nava Good Hope, căpitanul Arblester este eliminat ca personaj, conflictul lui Dick Shelton cu ducele cu privire la Hatch etc. Ducele de Gloucester (viitorul rege Richard al III-lea) este reprezentat în film ca un bărbat adult, deși în roman (și în realitate) este destul de tânăr, chiar mai tânăr decât Shelton.
Majoritatea filmărilor au fost realizate în Estonia, în orașul Tallinn și în împrejurimile acestuia. Câteva porțiuni ale orașului medieval Tallinn (Turnul Margaretei, o parte din zidul cetății și Turnul Fecioarei, Biserica „Sf. Nicolae” și Turnul Kiek in de Kök) sunt văzute de mai multe ori în film. Scenele de la mare au fost filmate în apropierea orașului Tallinn. Râul și cascada prin care Richard o poartă pe Joanna la începutul filmului se află în satul Keila-Joa. Unele scene au fost filmate în Cetatea Hotin din Ucraina.[8] Decorurile filmului au fost proiectate de scenograful Aleksandr Kuznețov.[1]
Filmările au fost realizate de operatorul Mihail Ardabievski, iar muzica a fost compusă de Igor Kantiukov[1][2] și interpretată de Orchestra Simfonică de Stat a Cinematografiei(en)[traduceți] sub conducerea dirijorului Iuri Serebriakov.[1] Sunetul filmului este stereofonic pe șase piste magnetice.[6] Lungimea peliculei era inițial de 3.112 metri, dar, în urma tăieturilor, a ajuns la 2.482 de metri.[1]
Considerând că probele de filmare au fost nereușite și că nu va fi ales să joace în film, actorul Igor Șavlak s-a tuns chilug, fiind nevoit să poarte o perucă. Într-una dintre scenele filmului este cântată o melodie pe versurile menestrelului german Walter von der Vogelweide din secolul al XIII-lea „Желаний и томлений дни…”, care devin în traducerea lui Wilhelm Lewick: „Хвала и мужу, и жене, Когда они живут в любви…”.
Lansare
[modificare | modificare sursă]Săgeata neagră a fost lansat pe 12 mai 1985 în Uniunea Sovietică[1] și a avut parte de succes comercial.[4] El s-a clasat pe locul 5 în topul celor mai vizionate filme sovietice ale anului 1985,[3] cu 29,8 milioane de spectatori[3] sau, după altă sursă, 29,9 milioane de spectatori.[4] Urmarea acestui succes a fost organizarea unei operațiuni de distribuire a filmului în străinătate de către compania Sovexportfilm.[6] Au avut loc lansări în mai multe țări, printre care: Ungaria (5 februarie 1987).[9]
Filmul a fost difuzat în România încă din septembrie 1986 și a rulat în perioada următoare în unele cinematografele bucureștene precum Lumina (septembrie 1986),[10][11] Buzești (octombrie 1986),[12] Pacea (octombrie 1986),[13] Popular (octombrie 1986)[14] etc., inclusiv în unele părți ale țării până în august 1987.[15]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ah ai aj ru В. Н. Антропов ș.a., Советские художественные фильмы. Аннотированный каталог: 1984-1985, «Современные тетради», Moscova, 2001, pp. 388-389.
- ^ a b c ru „Чёрная стрела (1985) - Информация о фильме”, Кино-Театр.Ру (kino-teatr.ru), accesat în
- ^ a b c d e ru „Черная стрела - Мегаэнциклопедия Кирилла и Мефодия”. www.km.ru. Accesat în .
- ^ a b c ru Александр Викторович Федоров [Aleksandr Viktorovici Fedorov] (), Статистические данные посещаемости советских фильмов: 1950–1990 [Date statistice privind vizionarea filmelor sovietice: 1950–1990] (PDF), Moscova: ОД «Информация для всех», p. 11, accesat în
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t ru „Чёрная стрела (1985) - Актеры и роли”, Кино-Театр.Ру (kino-teatr.ru), accesat în
- ^ a b c d e f g h i j k en Robert E. Carr, R. M. Hayes, Wide Screen Movies: A History and Filmography of Wide Gauge Filmmaking, McFarland & Company, 1988, p. 288.
- ^ en Kevin J. Harty, The Reel Middle Ages: American, Western and Eastern European, Middle Eastern, and Asian Films about Medieval Europe, McFarland, Jefferson, North Carolina, 1999, p. 238.
- ^ uc Андрей Хорошевский (Andrei Horoșevskîi), 100 знаменитых символов Украины, Фолио, Harkov, 2007, p. 46.
- ^ en „Chyornaya strela (1985) - Release Info”, IMDb, accesat în
- ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul LV, nr. 13712, marți 23 septembrie 1986, p. 5.
- ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul LV, nr. 13716, sâmbătă 27 septembrie 1986, p. 4.
- ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul LV, nr. 13719, miercuri 1 octombrie 1986, p. 4.
- ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul LV, nr. 13725, miercuri 8 octombrie 1986, p. 4.
- ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul LV, nr. 13732, joi 16 octombrie 1986, p. 4.
- ^ ***, „Cinema”, în Steaua roșie, anul XXXVIII, nr. 193 (9.122), duminică 16 august 1987, p. 2.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
| |||||