Sari la conținut

Rozália Soós

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Rozália Soós
Informații generale
Nume complet Rozália Soós
Data nașterii (77 de ani)
Locul nașterii Târgu Mureș, România
Naționalitate Română
Înălțime 1,7 m
Greutate 70 kg
Post Pivot
Informații despre echipă
Echipa actuală Retrasă din activitate
Număr 2
Cluburi de juniori
Ani Club
1959– CS Mureșul Târgu Mureș
Cluburi de seniori*
Ani Club
0000–1968 CS Mureșul Târgu Mureș
1968–1970 Universitatea Cluj
1970–1978 CS Mureșul Târgu Mureș
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1966–1978 România 188 (578)
Palmares
Campionatul Mondial
Argint Iugoslavia 1973 (echipă)
Campionatul Mondial pentru Tineret
Aur Olanda 1967
(ediție experimentală)		 (echipă)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
# Selecții și goluri la națională până la data de 8 aprilie 2012
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Rozália Soós (ortografiat uneori și Rozalia Șooș[1] sau Șoș[2], n. 1 februarie 1947, Târgu Mureș) este o fostă handbalistă română ce a jucat pentru echipa națională a României pe postul de pivot.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Rozália Soós și-a început cariera ca junioară în 1959, la Clubul Sportiv Mureșul Târgu Mureș, fiind pregătită de antrenorul Árpád Kameniczky.

Ea a făcut parte din echipa României care a cucerit medalia de aur în Olanda, la Campionatul Mondial pentru Tineret din 1967. Deoarece la acest turneu nu au participat decât echipe din Europa, Federația Internațională de Handbal a decis să îl considere doar o ediție experimentală, nu una oficială.[3] Cu cele 21 goluri marcate pentru reprezentativa României, Soós a fost declarată golgeter al competiției.[4]

Rozália Soós a fost componentă a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1971, care s-a desfășurat în Olanda,[5] precum și a echipei naționale care a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1973, desfășurat în Iugoslavia.[3] De asemenea, a făcut parte și din selecționata României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS.[6]

În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României.[6] Clasamentul pivoților a fost următorul: Doina Furcoi (47 voturi), Rozália Soós (41 de voturi).[6] În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire.[6]

Astfel, în final, Rozália Soós a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal.[3] Ea a jucat în patru din cele cinci meciuri[2] și a înscris zece goluri.[6] Cu cele zece goluri marcate pentru reprezentativa României, Soós a fost declarată golgeter al competiției.[4]

Rozália Soós fost chemată pentru prima dată în 1966 la echipa națională a României, pentru care a evoluat în total în 188 de partide, în care a înscris 578 goluri.[1]

Viața personală

[modificare | modificare sursă]

Rozália Soós este căsătorită cu un fost jucător, devenit apoi arbitru de polo pe apă, cu care are două fete, Krisztina și Kinga.

După retragerea din cariera sportivă, Soós a lucrat la Fabrica de Confecții din Târgu Mureș, la secția de desen-tehnic.[4] Actualmente este pensionară.

Palmares

[modificare | modificare sursă]
Echipa națională
  • Cea mai bună marcatoare la Campionatul Mondial pentru Tineret din 1967 (21 goluri)

Distincții

[modificare | modificare sursă]

În 1970, Rozáliei Soós i s-a conferit titlul de „Maestru al Sportului”, iar în 1998, titlul de „Maestru Emerit al Sportului” pentru medalia de argint obținută la Campionatul Mondial din 1973.[3]

În 1976, Rozália Soós a primit prin Decretul nr. 250 din 18 august 1976 distincția „Meritul Sportiv Clasa I”.[7]

În octombrie 2010, cu ocazia competiției „Trofeul Carpați”, Federația Română de Handbal a programat o ceremonie dedicată fostelor componente ale echipei naționale care au atins minimum o sută de selecții. Cu această ocazie, Rozáliei Soós i s-au înmânat o plachetă și o diplomă de excelență care îi conferă titlul de membru de onoare al FRH.[8]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b „Palmaresul individual și al echipelor naționale în jocurile interțări” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ a b Rozália Soós la Sports-Reference.com (arhivat la 1 aprilie 2020)
  3. ^ a b c d „Palmares, date statistice – Retrospectivă competiții interne și internaționale” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ a b c Andrei Szabo (). „Fosta mare handbalistă a României, Rozalia Sos, nu uită ca a fost”. Sportul Mureșean. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „1963-1974 Ascensiune, dominare mondială” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  6. ^ a b c d e „Medalii Olimpice (m)-Fluctuații (f) 1975-1984” (PDF). Federația Română de Handbal. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  7. ^ „DECRET nr. 250 din 18 august 1976”. Monitorul Juridic. Accesat în . 
  8. ^ „Federația de Handbal onorează jucătoarele cu peste 100 de selecții la națională”. ProSport. . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Rozália_Soós&oldid=15363891