Dan Bălășescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Handball pictogram.svg Dan Bălășescu
Informații personale
Nume completDan Bălășescu
Născut(ă)1944
România
Decedat(ă) (74 de ani)
Trois-Rivières, Canada
NaționalitateRomână, canadiană
PostAntrenor
Echipe antrenate
1973-1976

1968-1976
Flag of Romania (1965-1989).svg România
(antrenor secund)
Flag of Romania (1965-1989).svg ȘSE 2 București
(antrenor principal)

Dan Bălășescu (n. 1944, d. 3 septembrie 2018, în Trois-Rivières, Canada)[1] a fost un fost antrenor român de handbal, antrenor secund al echipei naționale a României care a câștigat medalia de bronz la Campionatul Mondial din 1973, desfășurat între 8-15 decembrie, în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia.[2] Alături de antrenorul principal Constantin Popescu, el a condus echipa României până în finală, care s-a desfășurat în Sala Pionir din Belgrad, în fața a circa 8.000 de spectatori,[3] dar România a fost învinsă de selecționata țării gazdă cu scorul de 16-11. Tot de numele lui și al lui Popescu se leagă și cea mai bună performanță până în prezent a echipei feminine la Jocurile Olimpice de vară, locul 4 la Olimpiada din 1976.[4]

Biografie[modificare | modificare sursă]

În competițiile interne, Dan Bălășescu a antrenat echipa de junioare a Școlii Sportive pentru Elevi nr. 2 din București, cu care s-a clasat pe primele trei locuri din campionat în perioada 1968-1975. În sezonul 1969/70, Dan Bălășescu a câștigat campionatul de junioare al României cu ȘSE 2 București.[5]

La Campionatul Mondial din 1975, desfășurat între 3-13 decembrie, în URSS, echipa României, antrenată de Constantin Popescu și Dan Bălășescu, ocupă locul al patrulea.[6]

În urma unor analize din Colegiul Antrenorilor și Biroul Federal al FRH s-a hotărât că acest loc al patrulea este unul bun și s-a decis în unanimitate ca naționala României să fie condusă în continuare de Constantin Popescu și Dan Bălășescu, obiectivul fiind obținerea unei medalii la Jocurile Olimpice de vară din 1976.[6] Au urmat mai multe jocuri de pregătire pentru Olimpiadă. Apoi, în luna iulie 1976, echipa României s-a deplasat în Canada, la turneul olimpic, unde s-a calificat până în finala mică, dar a fost învinsă de Ungaria în lupta pentru medalia de bronz. România s-a clasat pe locul al patrulea în clasamentul general.

Antrenorul secund Dan Bălășescu nu s-a mai întors în țară cu restul delegației și a cerut azil politic în Canada.[6][7]

Palmares[modificare | modificare sursă]

Echipa națională
Club
  • Campionatul Național pentru Junioare:
    • Câștigător: 1970
    • Locul al doilea: 1971, 1972, 1973, 1975
    • Locul al treilea: 1969, 1974

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Avis de décès Balasescu, Dan” (în franceză). lgastongaudet.ca. . Accesat în . 
  2. ^ „Condoleanțe pentru Dan Bălășescu”. Federația Română de Handbal. . Accesat în . 
  3. ^ „Ascensiune-Dominare Mondială 1963-1974” (PDF). Federația Română de Handbal. Accesat în . 
  4. ^ „Romania Handball at the 1976 Montréal Summer Games”. Sports-Reference. Accesat în . 
  5. ^ „COMPETIȚII FEMININ / RETROSPECTIVA ACTIVITĂȚII INTERNE ȘI INTERNAȚIONALE / STATISTICĂ / CLASAMENTE–ANTRENORI–SPORTIVI 1936–2012” (PDF). Federația Română de Handbal. Accesat în . 
  6. ^ a b c „Medalii Olimpice (m)-Fluctuații 1975-1984” (PDF). Federația Română de Handbal. Accesat în . 
  7. ^ Daniel Diaconescu (). „ARC / Serbare cu… emoțiile revederii”. Pagini românești. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]