Sari la conținut

Rezistivitate electrică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Rezistivitatea electrică (sau rezistența electrică specifică)[1] este mărimea ce caracterizează comportarea distinctă a materialelor, sub acțiunea unui curent electric. Rezistivitatea este proprietatea specifică a unui anumit material de a se opune trecerii unui curent electric prin el. Se ia în considerare materialul omogen, de dimensiune dată și un timp de solicitare și la un curent electric fix. Rezistivitatea este caracteristică fiecărui tip de material și stă la baza calculării rezistenței electrice a diferitelor corpuri făcute din materialul respectiv.

Rezistivitatea este o mărime caracteristică fiecărui material,[2] egală cu rezistența electrică a unui cub din materialul omogen și izotrop respectiv, având muchia egală cu unitatea.[3]

O bucată de material rezistiv, având contacte electrice la ambele capete.

Rezistivitatea electrică a unui material, notată cu ρ (ro), este redată de formula:[2]

formulă dedusă din:[2]

unde

ρ este rezistivitatea statică, măsurată în ohm-metri, Ω·m;[2]
R este rezistența electrică a unei mostre uniforme de material, măsurată în ohmi, Ω;
este lungimea mostrei, măsurată în metri;
A este aria secțiunii transversale a mostrei, măsurată în metri pătrați, m2.

Din această formulă se obține o alta, cu un caracter practic, cu care se poate calcula aria secțiunii unui conductor destinat transportului de energie electrică:[necesită citare]

unde

A este aria secțiunii transversale a conductorului electric, în mm2;
ρ este rezistivitatea electrică (a cuprului = 0,0172 mΩ·mm[necesită citare]);
m este lungimea dublă a cablului de transport (traseul dus-întors), măsurată în metri;
v este un coeficient de pierderi (0,01 pentru pierderi de max. 1 %, 0,03 pentru pierderi de 3 %[necesită citare])
U este tensiunea electrică la care funcționează rețeaua de transport (în volți V)
P este puterea absorbită de consumator (în wați, W)

În general, în practică poate fi acceptată o încărcare a cablurilor de transport de 7–10 A/mm2.[necesită citare]

  1. ^ Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 2016, termenul Rezistivitate, p.1052.
  2. ^ a b c d Friș, S.E.; Timoreva, A.V. () [1961]. „XVI Legile fundamentale ale curentului continuu”. Curs de Fizică Generală. 2 (ed. a 3-a). București: Editura Tehnică. pp. 151–152. 
  3. ^ „rezistivitate” la Lexiconul Tehnic Român

Legături externe

[modificare | modificare sursă]