Sari la conținut

Rezervele internaționale ale României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Rezervele internaționale ale României sunt mijloace de plată internaționale formate din stocuri de valută, aur cât și creanțe exprimate în valută (depozitele la vedere constituite în valută la băncile autohtone, depozitele în valută la instituții financiare străine, titlurile emise de guvernele străine, drepturi speciale de tragere, poziția de rezervă la FMI) aflate la dispoziția imediată și sub controlul autorități monetare din România, Banca Națională a României. Rezervele internaționale au rolul de mecanism fundamental de protejare a economiei împotriva șocurilor externe adverse și conferă credibilitate statului în plan internațional. În același timp, acestea constituie un instrument important în implementarea politicii monetare și de curs de schimb a BNR, precum și în gestionarea datoriei externe a României, publice și private. Totodată, rezervele internaționale contribuie la asigurarea stabilității financiare interne.[1]

Istoria Rezervei internaționale ale României

[modificare | modificare sursă]

La înființarea sa în anul 1880, Banca Națională a României era obligată prin lege să dețină un stoc metalic reprezentând 33% din suma bancnotelor emise, neprecizându-se proporția între aur și argint. Noua lege monetară din 1892 consacra eliminarea argintului ca etalon monetar și adoptarea monometalismului aur. Astfel, 1 leu era echivalentul a 0,3226 g aur cu titlul 900 ‰. Față de principalele valute străine situația era următoarea: 1 fr. francez = 1 leu, 1 fr. elvețian = 1 leu, 1 liră sterlină = 25,25 lei, 1 dolar = 5,18 lei. Legea și statutul BNR precizau că bancnotele aflate în circulație trebuiau să aibă o acoperire de cel puțin 40%. În împrejurări excepționale limita stocului metalic de acoperire putea să scadă până la 33%. Din acest procent, 30% puteau fi trate exprimate în monedele britanică, franceză, belgiană și germană.[2]


Rezervele internaționale ale României

[modificare | modificare sursă]

La 31 decembrie 2018, rezervele internaționale ale României însumau 36,8 miliarde de euro din care 89,8 la sută reprezentau rezerve valutare și 10,2 la sută aur monetar.[3] Structura rezervei valutare a României la 31 decembrie 2018 pe valute, ponderea monedei euro a fost de 63,6% iar a dolarului SUA a fost de 23,4%, celelalte monede însumând 12,9%.[4] Rezerva valutară oficială, de 1,2 miliarde dolari SUA, existentă la sfârșitul anului 1989, a fost epuizată în numai nouă luni, încă înainte de preluarea administrării rezervelor internaționale de către Banca Națională a României. [5] Rezerva valutară este o parte a rezervei internaționale și nu include valoarea stocului de aur.

An Valoarea rezervei internaționale Moneda de referință Mențiuni
2019 ? milioane euro
2018 36.800 milioane euro [6]
2017 37.107 milioane euro [7]
2016 37.905 milioane euro [8]
2015 35.485 milioane euro [9]
2014 35.506 milioane euro [10]
2013 35.434 milioane euro [11]
2012 35.413 milioane euro [12]
2011 37.252 milioane euro [13]
2010 35.951 milioane euro [14]
2009 30.860 milioane euro [15]
2008 28.270 milioane euro [16]
2007 27.190 milioane euro [17]
2006 22.934 milioane euro [18]
2005 18.300 milioane euro [19] Ritmul de creștere al rezervelor fiind cel mai ridicat din ultimii 8 ani, în timp ce nivelul absolut atins reprezintă un nou maxim istoric
2004 11.900 milioane euro [20] Rezervele internaționale ale României s-au majorat cu 4,4 miliarde euro – cea mai accentuată creștere din ultimii 7 ani, un nou maxim istoric.
2003 7.500 milioane euro [21]
2002 7.300 milioane dolari SUA[22] Acest nivel acopera 4,7 luni de importuri de bunuri și servicii
2001 4.864 milioane dolari SUA[23] Cel mai ridicat nivel din ultimii 12 ani

Rezervele de aur ale României

[modificare | modificare sursă]

Stocul de aur s-a menținut în 2019 la nivelul de circa 104 tone, din care peste 61 de tone de aur aflate în custodie la Banca Angliei.[24] La finele anului 1989 rezerva de aur a României s-a situat la nivelul de 67,6 tone, depozitate integral în țară.[25] Stocul de aur s-a situat începând cu anul 1998 peste pragul de 100 tone. Începând cu anul 2010, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, chiar dacă au cumpărat la prețuri mai mari, băncile centrale s-au plasat pe poziția de cumpărător net de aur, iar cererea provenită de la acestea a crescut semnificativ – de la mai puțin de 2 la sută din totalul cererii de aur la nivel mondial în 2010 la 14 la sută în anul 2014.

Rezervele de aur ale României în fiecare an
An Tone +/- Modificare An Tone +/- Modificare
2019 103,7 [26] 1972 %
2018 103,7 1971 %
2015 103,7 1970 %
2014 103,7 1969 %
2013 103,7 1968 %
2012 103,7 1967 %
2011 103,7 1966 %
2010 103,7 1965 %
2009 103,7 1964 %
2008 103,71 1963 %
2007 103,71 1962 %
2006 104,701 1961 %
2005 104,84 [27] 1960 %
2004 105,042 1959 %
2003 105,355 1958 %
2002 105,591 1957 %
2001 105,2 1956 %
2000 105 1955 %
1999 103,4 [28] 1954 %
1998 100,3 [29] 1953 %
1997 93,9 [30] 1952 %
1996 % 1951 %
1995 % 1950 %
1994 % 1945 %
1993 % 1940 %
1992 % 1935 %
1991 % 1923 180
1990 % 1921 160
1989 67,6 1920 160
1988 % 1915 %
1987 % 1913 %
1986 % 1910 %
1985 % 1905 %
1984 % 1900 %
1983 % 1895 %
1982 % 1890 %
1981 % 1885 %
1980 % 1880 %
1979 % 1875 %
1978 % 1870 %
1977 % 1865 %
1976 % 1860 %
1975 % 1861 %
1974 % 1860 %
1973 % 1859 %

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Rezervele internaționale ale României
  1. ^ Raportul anual 2016 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 155
  2. ^ REZERVA INTERNAȚIONALĂ A BĂNCII NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1920-1944, prof. univ. dr. George Virgil Stoenescu, Elisabeta Blejan, Brîndușa Costache, Adriana Iarovici
  3. ^ Raportul anual 2018 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 189
  4. ^ Raportul anual 2018 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 193
  5. ^ Raportul anual 2017 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 167
  6. ^ Raportul anual 2018 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 189
  7. ^ Raportul anual 2017 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 161
  8. ^ Raportul anual 2016 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 156
  9. ^ Raportul anual 2015 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 135
  10. ^ Raportul anual 2014 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 121
  11. ^ Raportul anual 2013 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 116
  12. ^ Raportul anual 2012 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 118
  13. ^ Raportul anual 2011 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 124
  14. ^ Raportul anual 2010 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 127
  15. ^ Raportul anual 2009 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 119
  16. ^ Raportul anual 2008 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 104
  17. ^ Raportul anual 2007 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 99
  18. ^ Raportul anual 2006 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 82
  19. ^ Raportul anual 2005 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 87
  20. ^ Raportul anual 2004 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 142
  21. ^ Raportul anual 2003 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 127
  22. ^ Raportul anual 2002 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 106
  23. ^ Raportul anual 2001 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 115
  24. ^ Raportul anual 2018 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 12
  25. ^ Raportul anual 2017 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 167
  26. ^ Banca Naţională a României, www.bnr.ro 
  27. ^ Raportul anual 2005 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 87
  28. ^ Raportul anual 1998 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 101
  29. ^ Raportul anual 1998 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 98
  30. ^ Raportul anual 1998 - elaborat de Banca Națională a României, pagina 98