Vizualizare sursă pentru „Republica Populară Chineză”

{{Infocaseta Țară
| nume_convențional = Republica Populară Chineză
| nume_nativ = ''中华人民共和国<br />Zhōnghuá Rénmín Gònghéguó''<br />
| nume_genitiv = Chinei
| imagine_drapel = Flag of the People's Republic of China.svg
| imagine_stemă = National Emblem of the People's Republic of China.svg
| deviză = 
| imn = <div style="text-align:center">[[Fișier:March of the Volunteers instrumental.ogg]]</div><br />„[[Marșul Voluntarilor]]”<br />《义勇军进行曲》<br />„Yìyǒngjūn Jìnxíngqǔ”
| imagine_hartă = People's Republic of China (orthographic projection).svg
| descriere_hartă = 
| capitală = [[Beijing]]
| latd = 39
| latm = 55
| latNS = N
| longd = 116
| longm = 23
| longEW = E
| cel_mai_mare_oraș = [[Shanghai]]
| limbi_oficiale = [[Limba chineză|chineză]]<sup>1</sup>
| etnonim = <small>(masc.)</small> chinez, <small>(fem.)</small> chinezoaică, <small>(pl.)</small> [[chinezi]]
| sistem_politic = [[Stat socialist|Republică socialistă]] [[Sistem monopartid|monopartidă]]<ref>[http://english.people.com.cn/constitution/constitution.html Constituția Republicii Populare Chineze]</ref>
| tip_suveranitate = Înființare
| notă_suveranitate = 
| eveniment_fondare1 = Unificarea
| dată_fondare1 = 221 î.Hr.
| eveniment_fondare2 = Instaurarea republicii
| dată_fondare2 = 1 ianuarie 1912
| eveniment_fondare3 = Proclamarea Republicii Populare Chineză
| dată_fondare3 = 1 octombrie 1949
| suprafață_loc = 3
| suprafață_km2 = 9.596.961
| procentaj_apa = 2,8 %
| populație_estimare_an = 
| populație_estimare = 
| populație_estimare_loc = 2
| populație_estimare_an = 
| populație_recensământ = 
| densitate_populație_km2 = 2011 (estimativ):<ref>{{cite web|title=Population density (people per sq. km of land area)|url=http://data.worldbank.org/indicator/EN.POP.DNST|publisher=Banca Mondială|accessdate=1 decembrie 2013}}</ref> 144
| densitate_populație_loc = 83
| PIB_PPC = {{increase}} $26.66 trilioane<ref name="IMFWEOCN">{{cite web|title=China World Economic Outlook Database: April 2021|url=https://www.imf.org/en/Publications/WEO/weo-database/2021/April/weo-report?c=924,&s=NGDP_R,NGDP_RPCH,NGDP,NGDPD,PPPGDP,NGDP_D,NGDPRPC,NGDPRPPPPC,NGDPPC,NGDPDPC,PPPPC,PPPSH,&sy=2019&ey=2026&ssm=0&scsm=1&scc=0&ssd=1&ssc=0&sic=0&sort=country&ds=.&br=1 |publisher=International Monetary Fund|access-date=16 April 2021}}</ref>
| PIB_PPC_an = 2021
| PIB_PPC_loc = 1
| PIB_PPC_pe_locuitor = {{increase}} $18.931<ref name="IMFWEOCN"/>
| PIB_PPC_pe_locuitor_l9c = 70
| PIB_nominal = {{increase}} $16.64 trilioane<ref name="IMFWEOCN"/>
| PIB_nominal_an = 2021
| PIB_nominal_loc = 2
| PIB_nominal_pe_locuitor = {{increase}} $11.819<ref name="IMFWEOCN"/>
| PIB_nominal_pe_locuitor_loc = 56
| Gini = 46.7 <!-- number only -->
| Gini_an = 2018
| Gini_schimbare = increase <!--increase--> gen smk
| Gini_ref = <ref name="GINI">{{cite web|url=https://openknowledge.worldbank.org/bitstream/handle/10986/33063/China-Economic-Update-December-2019-Cyclical-Risks-and-Structural-Imperatives.pdf |title=China Economic Update, December 2019 : Cyclical Risks and Structural Imperatives|page=21|publisher=World Bank|website=openknowledge.worldbank.org|access-date=3 January 2020|quote=The Gini coefficient, a measure of overall income inequality, declined to 0.462 in 2015, and has since risen to 0.467 in 2018 (Figure 27). Higher income inequality is partly driven by unequal regional income distribution. The eastern coastal regions have been the driver of China's rapid growth, due to its geographic location and the early introduction of reforms. As a result, the eastern coastal region is now home to 38% of the population, and its per capita GDP was 77% higher than that of the central, western, and northeastern regions in 2018. This gap widened further in the first three quarters of 2019. This is in part due to a disproportionate slowdown in interior provinces, which are more dependent on commodities and heavy industry. The slowdown has been negatively affected by structural shifts, especially necessary cuts in overcapacity (Figure 28).}}</ref>
| Gini_loc = 
| IDU = 0.761 <!-- number only -->
| IDU_year = 2019 <!-- Please use the year to which the data refers, not the publication year-->
| IDU_schimbare = increase <!--increase/decrease/steady-->
| IDU_ref = <ref name="UNHDR">{{cite web|url=http://hdr.undp.org/sites/default/files/hdr2020.pdf|title=Human Development Report 2020|publisher=United Nations Development Programme|date=15 December 2020|access-date=15 December 2020}}</ref>
| IDU_loc = 85
| monedă = [[Renminbi|Renminbi (yuan)]] (¥){{efn|[[Dolar Hong Kong|Dolarul Hong Kong]] este utilizat în [[Hong Kong]] și [[Pataca]] (MOP) este folosită în [[Macau]].}}
| monedă_iso = CNY
| fus_orar = [[UTC]] + 8
| utc = 
| fus_orar_ODV = 
| utc_ODV = 
| prefix_telefonic = +86
| domeniu_internet = [[.cn]]
| note = <sup>1</sup>[[Limba chineză|Putonghua]] (mandarină) este limba oficială standard. [[Limba engleză|Engleza]] are același statut de limbă oficială în [[Hong Kong]], iar în [[Macao]] [[Limba portugheză|portugheza]]. În zone cu minorități, sunt de asemenea oficiale limbile [[Limba uigură|uigură]], [[Limba mongolă|mongolă]] și [[Limba tibetană|tibetană]].<br /><sup>2</sup>Valorile sunt doar pentru China continentală, fără Hong Kong, Macao și [[Taiwan]].
}}
{{conține text chinezesc}}

'''China''' (scris cu caractere chineze tradiționale: 中國; scris cu caractere chineze simplificate: 中国; [[Pinyin]] ''Zhōnghuá Rénmín Gònghéguó'' {{Audio|Zh-Zhonghua renmin gongheguo.ogg|ascultă}}), denumită oficial '''Republica Populară Chineză''', este un stat independent situat în [[Asia de Est]]. Este a doua cea mai populată țară din lume, cu o populație de aproximativ 1.409.000.000 de locuitori.<ref name=reuters>{{Citation | url=https://www.reuters.com/world/china/chinas-population-drops-2nd-year-raises-long-term-growth-concerns-2024-01-17/| title=China's population drops for second year, with record low birth rate| newspaper=[[Reuters]]|author=Farah Master| date=2024-1-17 | accessdate=2024-8-17}}</ref> China are un [[Sistem monopartit|sistem unipartid]], condus de către [[Partidul Comunist Chinez]], având sediul guvernamental în orașul-capitală Beijing.<ref name="Walton2001">{{Cite book |last=Walton |first=Greg |coauthors=International Centre for Human Rights and Democratic Development |title=China's golden shield: Corporations and the development of surveillance technology in the People's Republic of China |publisher=Rights & Democracy |year=2001 |page=5 |chapter=Executive Summary |isbn=978-2-922084-42-9 |url=http://books.google.com/?id=S9rP0A2q14UC&lpg=PA4&dq=single-party%20%22people's%20republic%20of%20china%22&pg=PA5#v=onepage&q=%22single-party%20state%22}}</ref> Acesta exercită jurisdicție peste 22 de provincii, cinci regiuni autonome, patru municipii de subordonare centrală ([[Beijing]], [[Tianjin]], [[Shanghai]] și [[Chongqing]]) și două regiuni administrative speciale, având în mare parte un sistem de autoguvernare ([[Hong Kong]] și [[Macao]]). RPC revendică, de asemenea, [[Taiwan]]ul, drept a XXIII-a provincie, care este, în prezent, controlată de către o entitate politică separată, Republica Chineză (RC); o revendicare controversată din pricina statutului politic complex din Taiwan.<ref>{{cite web|url=http://history.cultural-china.com/en/34History7320.html|title=Chinese Civil War|publisher=Cultural-China.com|quote=Până în prezent, din moment ce nu a fost semnat nici un armistițiu sau tratat de pace, există o controversă, aceea dacă Războiul Civil s-a încheiat din punct de vedere legal.|accessdate=16 iunie 2013|archive-date=2013-09-12|archive-url=https://web.archive.org/web/20130912132339/http://history.cultural-china.com/en/34History7320.html|dead-url=yes}}</ref>

Acoperind aproximativ 9,6 milioane de km<sup>2</sup>, China este ca mărime a suprafeței de uscat a doua țară din lume<ref name="listofcountriesoftheworld.com">{{cite web |url=http://www.listofcountriesoftheworld.com/area-land.html |title=Countries of the world ordered by land area|publisher=Listofcountriesoftheworld.com |accessdate=27 aprilie 2010}}</ref> și a III-a / a IV-a țară după suprafața totală, în funcție de metoda de măsurare.{{efn| Poziția în clasamentul suprafeței totale, în raport cu Statele Unite, depinde de modul diferit de măsurarea al tuturor zonelor din China și Statele Unite ale Americii. Pentru detalii, vezi [[Lista țărilor după suprafață]], nota 2.}} Peisajul Chinei este vast și divers, variind de la [[stepă|stepe]] și [[deșert]]uri, precum [[Gobi]] și [[Taklamakan]], din nordul arid, la pădurile subtropicale din sudul umed. Lanțuri muntoase precum [[Himalaya]], [[Munții Karakorum|Karakoram]], [[Pamir]] și [[Tian-Șan|Tian Shan]] separă China de [[Asia de Sud|Sudul]] și [[Asia Centrală|Centrul Asiei]]. Fluviile [[Yangtze]] și [[Fluviul Galben|Galben]], ca lungime al III-lea și al VII-lea din lume, curg dinspre platoul tibetan înspre dens populata coastă de est. Coasta Chinei, de-a lungul Oceanului Pacific, este de 14.500&nbsp;km lungime și este mărginită de mările [[Marea Bohai|Bohai]], [[Marea Galbenă|Galbenă]], [[Marea Chinei de Est|Chinei de Est]] și [[Marea Chinei de Sud|Chinei de Sud]].

Istoria Chinei începe din erele civilizației antice – una dintre cele mai vechi din lume – care a înflorit în bazinul fertil al [[Fluviul Galben|Fluviului Galben]], în Câmpia Chinei de Nord. De milenii, sistemul politic al Chinei s-a bazat pe monarhii ereditare, cunoscute sub numele de dinastii, începând cu semimitologica [[Dinastia Xia|dinastie Xia]], din bazinul Fluviului Galben (cca 2000 î.Hr.). De la anul 221 î.Hr., când [[dinastia Qin]] a cucerit o serie de mai multe state, pentru a forma un imperiu chinez, țara s-a extins, fărâmițat și reunificat de mai multe ori. [[Republica Chineză (1912-1949)]] (RC) a răsturnat ultima dinastie în 1911 și a condus China Continentală până în 1949. După înfrângerea [[Imperiul Japonez|Imperiului Japoniei]] în [[Al Doilea Război Mondial]], [[Partidul Comunist Chinez|Partidul Comunist]] condus de [[Mao Zedong]] i-a învins pe naționaliștii din partidul  [[Kuomintang]], din China Continentală, și a proclamat Republica Populară Chineză, la [[Beijing]] la [[1 octombrie]] [[1949]], în timp ce Kuomintangul condus de [[Chiang Kai-shek]] s-a mutat cu guvernul Republicii Chineze într-un semiexil, în actuala capitală a Taiwanului, [[Taipei]].

De la introducerea unor reforme economice în 1978, China a devenit una dintre economiile mari ale lumii, cu cea mai rapidă creștere economică. În 2013 a fost ca mărime a doua economie din lume, atât cu [[Lista țărilor în funcție de PIB|PIB-ul total nominal,]] cât și cu [[paritatea puterii de cumpărare]] (PPC) și este, de asemenea, cel mai mare exportator și importator din lume de bunuri.<ref name="ChinaBiggestTrader">{{cite web|url=http://www.telegraph.co.uk/finance/economics/9860518/China-trade-now-bigger-than-US.html|title=China trade now bigger than US|work=Daily Telegraph|date=10 februarie 2013|accessdate=15 februarie 2013}}</ref> China este una din țările ce dețin [[Listă de țări cu arme nucleare|arme nucleare]] și are cea [[Lista țărilor după numărul de trupe|mai mare armată permanentă]], cu al doilea [[Lista țărilor după cheltuielile militare|buget din lume - luat după mărime]] - destinat apărării.<ref name="ChineseNukes" /> RPC este membră a [[Organizației Națiunilor Unite]] din anul 1971, când a înlocuit [[Taiwan|RC]] în calitate de membru permanent al [[Consiliul de Securitate al ONU|Consiliului de Securitate al ONU]]. China este, de asemenea, membră a numeroase organizații multilaterale formale și informale, inclusiv [[OMC]], [[APEC]], [[BRICS]], [[Organizația pentru Cooperare de la Shanghai]], BCIM și [[G-20 (țări dezvoltate)|G-20]]. China este prima putere regională din [[Asia]] și este considerată o superputere la nivel mondial.<ref>{{cite web |url=http://www.carnegieendowment.org/events/index.cfm?fa=eventDetail&id=851&prog=zch |title=From Rural Transformation to Global Integration: The Environmental and Social Impacts of China's Rise to Superpower |last=Muldavin |first=Joshua |date=9 februarie 2006 |publisher=Carnegie Endowment for International Peace |accessdate=17 ianuarie 2010 }}</ref><ref name="ChinaFuture">{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/magazine-19995218|title=A Point Of View: What kind of superpower could China be?|publisher=BBC|date=19 octombrie 2012|accessdate=21 octombrie 2012}}</ref>

== Etimologie ==
Cuvântul „China” este derivat din cuvântul [[Limba persană|persan]] Cin (scris cu [[alfabetul arab]]: چین), care provine de la cuvântul [[Limba sanscrită|sanscrit]] Cina (चीन).<ref name="AmHer">"[http://dictionary.reference.com/browse/China?qsrc=2888 China]". ''The American Heritage Dictionary of the English Language'' (2000). Boston and New York: Houghton-Mifflin.</ref> Este consemnat pentru prima dată în 1516, în jurnalul exploratorului portughez [[Duarte Barbosa]].<ref>"China". ''Oxford English Dictionary'' (1989). ISBN 0-19-957315-8.<br />
''[http://books.google.com.vn/books?id=edzW9fuOF-cC&pg=PA211&dq=#v=onepage&q=%22Very%20Great%20Kingdom%20of%20China%22&f=false The Book of Duarte Barbosa]'' (chapter title "The Very Great Kingdom of China"). ISBN 81-206-0451-2. In the [http://purl.pt/435/ Portuguese original], capitolul se intitulează "O Grande Reino da China".</ref> Jurnalul a fost tradus și publicat în [[Regatul Angliei|Anglia]] în 1555.<ref>[[Richard Eden|Eden, Richard]] (1555). ''Decades of the New World'': "The great China whose kyng is thought the greatest prince in the world."<br />{{cite book|title=Western Views of China and the Far East, Volume 1|publisher=Asian Research Service|year=1984|page=34|first=Henry Allen|last=Myers}}</ref> Teoria tradițională, propusă în secolul al XVII-lea de către Martino Martini, este că „Cina” este derivat din „Qin” (秦), regatul vestic al Chinei, în timpul [[Dinastia Zhou|dinastiei Zhou]].<ref name="Martini">Martino, Martin, ''Novus Atlas Sinensis'', Vienna 1655, Preface, p. 2.</ref> Cu toate acestea, termenul a fost folosit în scripturile hinduse timpurii, inclusiv în [[Mahabharata]] (secolul V î.Hr.) și Legile lui [[Manu]] (secolul II î.Hr.).<ref>{{cite book|title=The Clash of Empires: the invention of China in modern world making|last=Liu|first=Lydia He|publisher=[[Harvard University Press]]|year=2009|pages=77–78|isbn=9780674040298|quote=[[Patrick Olivelle|Olivelle]]'s evidence affirms that ''cīna'' is related to the Qin dynasty but leaves the precise nature of that linkage open to speculation.}}</ref><ref>Wade, Geoff. "[http://www.sino-platonic.org/complete/spp188_yelang_china.pdf The Polity of Yelang and the Origin of the Name 'China']". ''[[Sino-Platonic Papers]]'', No. 188, mai 2009, p. 20.</ref>

Numele oficial al prezentei țării este „Republica Populară Chineză” (scris cu caractere chinezești simplificate: 中华人民共和国; scris cu [[pinyin]]: ''Zhōnghuá Rénmín Gònghéguó''). Denumirile chineze obișnuite ale țării sunt: ''Zhongguo'' (scris cu caractere chinezești tradiționale: 中國; scris cu caractere chinezești simplificate: 中国, de la ''Zhong'': „central” sau „de mijloc” și ''Guo'': „stat” sau „state” – și în timpurile moderne – „națiune”) și ''Zhonghua'' (în chineză: 中华), cu toate că numele oficial al statului a fost schimbat de mai multe ori, de către dinastii succesive și guverne moderne. Termenul ZhongGuo a apărut în diverse texte antice, cum ar fi „Textul clasic despre Istorie” din secolul al VI-lea î.Hr.,{{efn|[[:wikisource:zh:尚書/梓材|《尚書•梓材》]]:「皇天既付中國民越厥疆土于先王」}} iar în perioada pre-imperială a fost adesea folosit ca un concept cultural pentru a face o distingere față de triburile Huaxia, percepute ca „barbare”. Termenul, care poate fi singular sau plural, făcea referire la grupul de state sau de provincii al Câmpiei Centrale (Chineze), dar până în secolul al XIX-lea nu a fost folosit ca un nume pentru întreaga țară. Chinezii nu au fost singurii care și-au considerat țara ca „centrală”, conceptul fiind întâlnit și la alte civilizații.<ref>Wilkinson, Endymion (2000). ''Chinese History: A Manual''. Cambridge, MA: Harvard University Press. Rev. and enl. p.132. ISBN 0-674-00247-4.</ref>

== Istorie ==
{{articol principal|Istoria Chinei|Cronologia Chinei}} 
[[Fișier:Jade deer.jpg|thumb|right|150px|Ornament din jad reprezentând un cerb, datând din timpul Dinastiei Shang (sec XVII-XI î.Hr.)]]
[[Fișier:Terracotta pmorgan.jpg|thumb|right|150px|Unii dintre miile de războinici de teracotă, în mărime naturală, ai [[Dinastia Qin|dinastiei Qin]], cca. 210 î.Hr.]]
[[Fișier:Chinese jar, Ming dynasty, Jiajing period (1521-1567), porcelain, HAA.JPG|150px|right|thumb|Vas chinezesc de [[porțelan]], ce datează din timpul [[dinastia Ming|dinastiei Ming]]]]

=== Preistorie ===
Dovezile arheologice sugerează o prezență umană pe teritoriul Chinei încă de acum 250.000 = 2,24 miloane de ani.<ref>[http://www.archaeology.org/0001/newsbriefs/china.html "Early Homo erectus Tools in China"]. Archaeological Institute of America. 2000. Accesat la 30 noiembrie 2012.</ref> O peșteră din Zhoukoudian (în apropierea [[Beijing]]ului de astăzi) prezintă fosile hominide datând din perioada 680.000 - 780.000 î.Hr.<ref name="autogenerated198">{{Cite journal| doi = 10.1038/nature07741|date=Mar 2009| author = Shen, G; Gao, X; Gao, B; Granger, De| title = Age of Zhoukoudian Homo erectus determined with (26)Al/(10)Be burial dating| volume = 458| issue = 7235| pages = 198–200| issn = 0028-0836| pmid = 19279636| journal = Nature|bibcode = 2009Natur.458..198S }}</ref> Fosilele sunt ale Omului de Pekin, un exemplu de [[Homo erectus]] care utiliza focul.<ref>{{cite web|url=http://www.unesco.org/ext/field/beijing/whc/pkm-site.htm|title=The Peking Man World Heritage Site at Zhoukoudian|publisher=UNESCO|accessdate=6 martie 2013}}</ref> Situl Omul de Pekin a dat, de asemenea, resturi de [[Homo sapiens]] datând din perioada 18.000-11.000 î.Hr.<ref>{{cite web|url=http://whc.unesco.org/en/list/449|title=Peking Man Site at Zhoukoudian|publisher=[[UNESCO]]|accessdate=4 octombrie 2012}}</ref> Unii oameni de știință susțin că o formă de [[protoscriere]] a existat în China mai devreme de anul 3000 î.Hr.<ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-china-23257700|title=China axes 'show ancient writing'|publisher=BBC|date=11 iulie 2013|accessdate=11 iulie 2013}}</ref>

Conform traditiei chineze, prima dinastie monarhică a fost [[Dinstia Xia|Xia]], care a apărut în jurul anului 2070 î.Hr.<ref>{{cite book|last=Tanner|first=Harold M.|title=China: A History|year=2009|publisher=Hackett Publishing|pages=35–36|url=http://books.google.com/books?id=VIWC9wCX2c8C&pg=PA35#v=onepage&q&f=false|isbn=0872209156}}</ref> Dinastia a fost considerată mitică de către istorici, până la săpăturile arheologice științifice de la Erlitou, unde au fost găsite rămășițe datând din epoca bronzului, în [[Henan]] în 1959.<ref>[http://www.nga.gov/exhibitions/chbro_bron.shtm "Bronze Age China"]. [[National Gallery of Art]]. Accesat la 11 iulie 2013.</ref> Însă rămâne neclar dacă aceste site-uri sunt rămășițele dinastiei Xia sau unei alte culturi din aceeași perioadă.<ref>{{cite book|title=China: Five Thousand Years of History and Civilization|year=2007|publisher=City University of HK Press|page=25|url=http://books.google.com/books?id=z-fAxn_9f8wC&pg=PA25#v=onepage&q&f=false|isbn=9789629371401}}</ref>

=== Domnia dinastică timpurie ===
{{articol principal|Dinastiile Chinei}}

Prima dinastie din China care a lăsat consemnări istorice, [[Dinastia Shang|semi-feudala Shang]],<ref>{{cite book|last=Pletcher|first=Kenneth|title=The History of China|year=2011|publisher=Britannica Educational Publishing|page=35|url=http://books.google.com/books?id=A1nwvKNPMWkC&pg=PA35#v=onepage&q&f=false|isbn=9781615301812}}</ref> era poziționată de-a lungul [[Fluviul Galben|Fluviului Galben]], din estul Chinei, din secolul al XVII-lea î.Hr., până în sec XI î.Hr.<ref>{{cite book|last1=Fowler|first1=Jeaneane D. |first2=Merv |last2=Fowler |title=Chinese Religions: Beliefs and Practices|year=2008|publisher=Sussex Academic Press|page=17|url=http://books.google.com/books?id=rpJNfIAZltoC&pg=PA17#v=onepage&q&f=false|isbn=9781845191726}}</ref> Inscripțiile divinatorii de pe oase, din timpul dinastiei Shang, reprezintă cea mai veche formă de scriere chineză, găsită până în prezent<ref>{{cite encyclopedia| url=http://books.google.com/books?id=vWLRxJEU49EC&pg=PA904#v=onepage&q&f=false | page=904 | first=Pam |last=Hollister |title=Zhengzhou | encyclopedia=International Dictionary of Historic Places: Asia and Oceania |editor1-first=Paul E. |editor1-last=Schellinger |editor2-first=Robert M. |editor2-last= Salkin |publisher= Fitzroy Dearborn Publishers |year=1996| isbn=9781884964046}}</ref> și este predecesoarea directă a [[Caracter chinez|caracterelor chineze]] moderne.<ref>{{cite book|last=Allan|first=Keith|title=The Oxford Handbook of the History of Linguistics|year=2013|publisher=Oxford University Press|page=4|url=http://books.google.com/books?id=BzfRFmlN2ZAC&pg=PA4#v=onepage&q&f=false|isbn=9780199585847}}</ref> Shang a fost cucerit de către [[Dinastia Zhou|Zhou]], care a domnit între secolele XII si V î.Hr., până când autoritatea centralizată a fost, încetul cu încetul, erodată de către lideri militari feudali. Au apărut, astfel, mai multe state beligerante independente, datorită slăbirii autorității statului Zhou, intrându-se în perioada de 300 de ani a [[Perioada Primăverilor și Toamnelor|Primăverilor și Toamnelor]], întreruptă doar ocazional de către regele Zhoului. Până în [[Perioada Statelor Combatante]], din secolele V-III î.Hr., mai rămăseseră doar șapte state suverane puternice, pe teritoriul Chinei de azi, fiecare stat având propriul său rege, ministere și armată.

=== China Imperială ===
[[Perioada Statelor Combatante]] s-a încheiat în 221 î.Hr., după ce statul Qin a cucerit celelalte șase regate și a fondat primul stat chinez unificat. [[Shi Huangdi|Regele Zheng]] al statului Qin s-a autoproclamat „Primul Împărat” (始 皇帝) Shi Huang, procedând apoi la impunerea de reforme în întreaga Chină, în special standardizarea forțată a limbii chineze, standardizarea unităților de măsură, a lungimii axului carului și standardizarea monetară. [[Dinastia Qin]] a durat doar cincisprezece ani, prăbușindu-se la scurt timp după moartea lui Qin Shi Huang, întrucât politicile sale legaliste și autoritare, dure, au dus la rebeliuni pe scară largă.<ref name="Bodde1986">Bodde, Derk. (1986). "The State and Empire of Ch'in", in ''The Cambridge History of China: Volume I: the Ch'in and Han Empires, 221 B.C. – A.D. 220''. Edited by Denis Twitchett and Michael Loewe. Cambridge: Cambridge University Press. ISBN 0-521-24327-0.</ref><ref name="Lewis2007">{{cite book|title=The Early Chinese Empires: Qin and Han|first=Mark Edward|last=Lewis|publisher=Belknap Press|location=London|year=2007|isbn=978-0-674-02477-9}}</ref>

[[Fișier:Chinesische-mauer.jpg|thumb|left|250px|[[Marele Zid Chinezesc]] a fost construit de către mai multe dinastii, într-un răstimp de peste două mii de ani, pentru a proteja regiunile agricole sedentare din interiorul Chinei, de incursiunile păstorilor [[nomazi]] din [[Stepă|stepele]] nordice]]
Ulterioara [[Dinastia Han|dinastie Han]] a condus China între 206 î.Hr. și 220 dHr, creând o identitate culturală durabilă, care s-a păstrat până în prezent în rândul populației chineze.<ref name="Bodde1986" /><ref name="Lewis2007" /> Dinastia Han a extins considerabil teritoriul imperiului datorită campaniilor militare inițiate, ajungând până în [[Peninsula Coreeană]], [[Vietnam]], [[Mongolia]] și [[Asia Centrală]] și, de asemenea, a contribuit la crearea [[Drumul mătăsii|Drumului Mătăsii]] din Asia Centrală. Han China a devenit, treptat, cea mai mare economie a lumii antice.<ref>{{cite web|url=http://www.eric.ed.gov/ERICWebPortal/custom/portlets/recordDetails/detailmini.jsp?_nfpb=true&_&ERICExtSearch_SearchValue_0=ED460052&ERICExtSearch_SearchType_0=no&accno=ED460052 |title=Dahlman, Carl J; Aubert, Jean-Eric. ''China and the Knowledge Economy: Seizing the 21st century''|publisher=World Bank Publications via Eric.ed.gov|accessdate=22 octombrie 2012}}</ref> Dinastia a adoptat [[confucianism]]ul, o filozofie dezvoltată în [[Perioada Primăverilor și Toamnelor]], ca ideologie oficială de stat. În ciuda abandonului oficial al Legalismului, ideologia oficială a [[Dinastia Qin|dinastiei Qin]], instituțiile și politicile legaliste au rămas și au stat la baza guvernării Han.<ref>{{cite book|first1=Candice |last1=Goucher |first2= Linda |last2=Walton|title=World History: Journeys from Past to Present – Volume 1: From Human Origins to 1500 CE|year=2013|publisher=Routledge|page=108|url=http://books.google.com/books?id=zdwpAAAAQBAJ&pg=PA108#v=onepage&q&f=false|isbn=9781135088224}}</ref>

După prăbușirea dinastiei Han a urmat o perioadă de dezbinare, cunoscută sub numele de [[Perioada celor Trei Regate]].<ref>Whiting, Marvin C. (2002). ''Imperial Chinese Military History.'' iUniverse. p. 214</ref>

În anul 581 d.Hr, China a fost reunificată sub dinastia [[Dinastia Sui|Sui]]. Cu toate acestea, dinastia s-a prăbușit timpuriu, la aceasta contribuind și înfrângerea sa din timpul războiului [[Goguryeo]]-Sui (598-614).<ref>Ki-Baik Lee (1984). ''A new history of Korea.'' Harvard University Press. ISBN 978-0-674-61576-2. p.47.</ref><ref>David Andrew Graff (2002). ''Medieval Chinese warfare, 300–900.'' Routledge. ISBN 0-415-23955-9. p.13.</ref>

Sub următoarele dinastii, [[Dinastia Tang|Tang]] și [[Dinastia Song|Song]], tehnologia și cultura chineză au intrat într-o epocă de aur.<ref>Adshead, S. A. M. (2004). ''T'ang China: The Rise of the East in World History''. New York: Palgrave Macmillan. p. 54</ref> Rebeliunea An Shi din secolul al VIII-lea a devastat țara și a șubrezit dinastia.<ref>City University of HK Press (2007). ''China: Five Thousand Years of History and Civilization''. ISBN 962-937-140-5. p.71</ref> Dinastia Song a fost primul guvern din istoria lumii care a emis bani de hârtie și primul sistem politic din China care a fondat o flotă navală permanentă.<ref>Paludan, Ann (1998). ''Chronicle of the Chinese Emperors''. London: Thames & Hudson. ISBN 0-500-05090-2. p. 136.</ref> Între secolele X și XI, populația Chinei s-a dublat, ajungând la aproximativ 100 milioane de oameni, în mare parte ca urmare a extinderii cultivării orezului în centrul și sudul imperiului și a producției excedente de alimente. În timpul dinastiei Song a avut loc, de asemenea, o înflorire a filozofiei și artei. Pictura peisagistică și de portret au fost duse la noi nivele de maturitate și de complexitate.<ref>{{cite web|title=Northern Song Dynasty (960–1127)|url=http://www.metmuseum.org/toah/hd/nsong/hd_nsong.htm|publisher=Metropolitan Museum of Art|accessdate=27 noiembrie 2013}}</ref> Elitele sociale se adunau pentru a admira operele artistice, să-și împărtășească propriile creații și să comercializeze opere de artă prețioase. Dinastia Song a facilitat o revigorare a [[confucianism]]ului, ca răspuns la creșterea în importanță a [[budism]]ului, din perioada [[Tang]].<ref>{{cite book|title=Essentials of Neo-Confucianism: Eight Major Philosophers of the Song and Ming Periods|year=1999|publisher=Greenwood Publishing Group|page=3|url=http://books.google.com/books?id=sjzPPg8eK7sC&pg=PA3#v=onepage&q&f=false|isbn=9780313264498}}</ref>

[[Fișier:Along the River During the Qingming Festival (detail of original).jpg|thumb|Detaliu din pictura „De-a lungul râului în timpul Festivalului Qingming”, din secolul XII, reprezentând viața de zi cu zi în orașul capitală al [[Dinastia Song|dinastiei Song]], Bianjing (modernul [[Kaifeng]])]]
În secolul al XIII-lea, China a fost cucerită, treptat, de către [[Imperiul Mongol]]. În 1271, liderul [[mongol]] [[Kublai Khan]] fondează [[dinastia Yuan]]. Aceasta a cucerit ultimul bastion al dinastiei Song în 1279. Înainte de invazia mongolă, populația Songului era de 120 de milioane de cetățeni, reducându-se la 60 de milioane, până la recensământul din 1300.<ref>Ping-ti Ho. "An Estimate of the Total Population of Sung-Chin China", in ''Études Song'', Series 1, No 1, (1970). pp. 33–53.</ref>

Un țăran pe nume [[Împăratul Hongwu|Zhu Yuanzhang]] a răsturnat dinastia Yuan în 1368 și a fondat [[dinastia Ming]]. Sub dinastia Ming, China s-a bucurat de o altă epocă de aur, dezvoltându-se una dintre cele mai puternice marine din lume, beneficiind de o economie bogată și prosperă în mijlocul unei înfloriri a artei și a culturii. Aceasta a fost perioada când [[Zheng He]] a condus explorări maritime, ajungând tocmai până în [[Africa]].<ref>{{cite news| url=http://www.guardian.co.uk/world/2010/jul/25/kenya-china | work=The Guardian | first=Xan | last=Rice | title=Chinese archaeologists' African quest for sunken ship of Ming admiral | date=25 iulie 2010}}</ref> În primii ani ai dinastiei Ming, capitala Chinei a fost mutată de la [[Nanjing]] la [[Beijing]]. În timpul dinastiei Ming, filosofi, cum ar fi [[Wang Yangming|Wang Yangming,]] au analizat și extins neo-confucianismul, formulând conceptele de [[individualism]] și moralitate înnăscută.<ref>{{cite web|title=Wang Yangming (1472—1529)|url=http://www.iep.utm.edu/wangyang/|work=Internet Encyclopedia of Philosophy|accessdate=9 decembrie 2013}}</ref>

În 1644, [[Beijing]]ul a fost capturat de către o coaliție de forțe rebele, conduse de [[Li Zicheng]], un funcționar minor [[Ming]], care a condus o revoltă țărănească. Ultimul împărat Ming, [[Împăratul Chongzhen|Chongzhen]], s-a sinucis atunci când orașul a căzut. Dinastia [[manciuria]]nă [[Qing]], aflată în alianță cu generalul dinastiei [[Ming]], [[Wu Sangui]], a răsturnat dinastia de scurtă durată, Shun, fondată de către Li, procedând, ulterior, la preluarea controlului politic de la Beijing, oraș ce a devenit noua capitală a dinastiei Qing.

=== Sfârșitul domniei dinastice ===
[[Fișier:Regaining the Provincial Capital of Ruizhou.jpg|thumb|left|O pictură de secol XIX înfățișând [[Rebeliunea Taiping]] (1850–1864)]]
Dinastia Qing, care a durat din 1644 până în 1912, a fost ultima dinastie imperială a Chinei. În secolul al XIX-lea dinastia Qing a experimentat [[imperialism]]ul occidental, în urma a două războaie ale opiului ([[Primul Război al Opiului|1839-1842]] și [[Al Doilea Război al Opiului|1856-1860]]), cu [[Imperiul Britanic]]. China a fost forțată să semneze tratate inegale, să plătească despăgubiri de război, să permită extrateritorialitate pentru străini și să cedeze [[Hong Kong]]ul britanicilor.<ref>Ainslie Thomas Embree, Carol Gluck (1997). ''[http://books.google.cz/books?id=Xn-6yMhAungC&pg=&dq&hl=en#v=onepage&q=&f=false Asia in Western and World History: A Guide for Teaching]''. M.E. Sharpe. p.597. ISBN 1-56324-265-6.</ref> [[Primul Război Sino-Japonez]] (1894-1895) a dus la pierderea influenței dinastiei în [[Peninsula Coreeană]], precum și cedarea [[Taiwan]]ului, [[Imperiul Japonez|Japoniei]].<ref>{{cite web|url=http://www.britannica.com/EBchecked/topic/546176/Sino-Japanese-War|title=Sino-Japanese War (1894–95)|work=[[Encyclopædia Britannica]]|accessdate=12 noiembrie 2012}}</ref>

Dinastia Qing a început, de asemenea, să se confrunte cu tulburări interne, în care au murit milioane de oameni. Între anii 1850 și 1860, eșuata [[Rebeliunea Taiping|Rebeliune Taiping]] a devastat sudul Chinei. Alte revolte majore au mai fost: Războaiele Clanurilor Punti – Hakka (1855-1867), Rebeliunea Nien (1851-1868), Rebeliunea Miao (1854-1873), Rebeliunea Panthay (1856-1873) și revolta Dungan (1862-1877).

În secolul al XIX-lea a început marele val de emigrări al chinezilor. Pierderilor cauzate de emigrare li s-au adăugat conflictele armate, dar și catastrofele naturale, cum ar fi Foametea din China de Nord dintre 1876-1879, în care au murit între 9 și 13 milioane de oameni.<ref>[http://www.fao.org/docrep/U8480E/U8480E05.htm "Dimensions of need – People and populations at risk"]. 1995. Food and Agriculture Organization of the United Nations (FAO). Accesat la 3 iulie 2013.</ref> [[Împăratul Guangxu]] a elaborat în 1898 un plan de reforme, pentru a stabili o monarhie constituțională modernă, dar a fost împiedicat de [[Împărăteasa văduvă Cixi|Împărăteasa Văduvă Cixi]], printr-o lovitură de stat. [[Răscoala boxerilor|Rebeliunea anti-occidentală a Boxerilor]] (1899-1901) a slăbit și mai mult dinastia Qing. Revoluția Xinhai din 1911-1912 a pus capăt dinastiei Qing și a stabilit Republica Chineză.

=== Republica Chineză (1912-1949) ===
{{articol principal| Republica Chineză (1912-1949)}} 
{{Vezi și| Taiwan}}
[[Fișier:Sun Yat-sen and Chiang Kai-shek.jpg|thumb|[[Sun Yat-sen]], părintele fondator al Chinei moderne (așezat, în dreapta) și [[Chiang Kai-shek]], ulterior, președinte al [[Taiwan|Republicii Chineze]]]]

La 1 ianuarie 1912 a fost înființată Republica Chineză, iar [[Sun Yat-sen]], liderul partidului [[Kuomintang]] (KMT sau Partidului Naționalist), a fost proclamat președinte provizoriu.<ref>Eileen Tamura (1997). ''China: Understanding Its Past.'' Volume 1. University of Hawaii Press. ISBN 0-8248-1923-3. p.146.</ref> Cu toate acestea, președinția i-a fost cedată ulterior lui [[Yuan Shikai]], un fost general [[Qing]], care, în 1915, s-a auto-proclamat împărat al Chinei. În fața condamnării populare și a opoziției din propria sa armată, Beiyang, Yuan a fost forțat să abdice și să restabilească republica.<ref>Stephen Haw, (2006). Beijing: A Concise History. Taylor & Francis, ISBN 0-415-39906-8. p.143.</ref>

După moartea lui Yuan Shikai, în 1916, China a devenit fragmentată politic. Guvernul de la Beijing era recunoscut pe plan internațional, dar practic lipsit de putere,<ref>Bruce Elleman (2001). ''Modern Chinese Warfare''. Routledge. ISBN 0-415-21474-2. p.149.</ref><ref>Graham Hutchings (2003). ''Modern China: A Guide to a Century of Change''. Harvard University Press. ISBN 0-674-01240-2. p.459.</ref> întrucât de la sfârșitul anilor ’20, liderii militari regionali controlau cea mai mare parte a teritoriului republicii. Spre sfârșitul anilor ’20, [[Kuomintang]]ul, condus de către [[Chiang Kai-shek]], a fost capabil să reunifice țara, sub controlul său, cu o serie de manevre militare și politici abile, cunoscute colectiv sub denumirea de „Expediția Nordică”.<ref>Peter Zarrow (2005). ''China in War and Revolution, 1895–1949''. Routledge. ISBN 0-415-36447-7. p.230.</ref><ref>M. Leutner (2002). ''The Chinese Revolution in the 1920s: Between Triumph and Disaster''. Routledge. ISBN 0-7007-1690-4. p.129.</ref> Kuomintangul a mutat capitala națiunii la [[Nanjing]] și a pus în aplicare „tutelajul politic”, un stadiu intermediar de dezvoltare politică prezentat în Doctrina San-min a lui [[Sun Yat-sen|Sun Yat-Sen]], un plan pentru transformarea Chinei într-un stat democratic modern.<ref>Hung-Mao Tien (1972). ''Government and Politics in Kuomintang China, 1927–1937 (Volume 53)''. Stanford University Press. ISBN 0-8047-0812-6. pp.&nbsp;60–72.</ref><ref>Suisheng Zhao (2000). ''China and Democracy: Reconsidering the Prospects for a Democratic China''. Routledge. ISBN 0-415-92694-7. p.43.</ref> Divizarea politică din China a făcut anevoioasă lupta lui Chiang cu liderii comuniști, împotriva cărora Kuomintangul era în război încă din 1927, în cadrul [[Războiul Civil Chinez|Războiului Civil din China]]. Acest război a continuat cu succese pentru Kuomintang, mai ales după ce comuniștii s-au retras în [[Marșul cel Lung]], însă numai până la agresiunea japoneză din 1936, incidentul [[Xi'an]] forțând armata lui Chiang să înfrunte [[Imperiul Japonez]].<ref>David Ernest Apter, Tony Saich (1994). ''Revolutionary Discourse in Mao's Republic''. Harvard University Press. ISBN 0-674-76780-2. p.198.</ref>

[[Al Doilea Război Chino-Japonez]] (1937-1945), un teatru al celui de-al [[Al Doilea Război Mondial|Doilea Război Mondial]], a forțat o alianță incomodă între [[Kuomintang]] și comuniști. Forțele japoneze au comis numeroase atrocități de război împotriva populației civile; în total pierzându-și viața mai mult de 20 de milioane de civili chinezi.<ref>[http://www.bbc.co.uk/history/worldwars/wwtwo/nuclear_01.shtml "Nuclear Power: The End of the War Against Japan"]. BBC&nbsp;— History. Accesat la 14 iulie 2013.</ref> Surse chineze afirmă că totalul pierderilor umane – militari și civili, morți, răniți și dispăruți – se ridică la 35 de milioane de oameni, între 1931-1945.<ref>{{Citation | url=http://www.chinadaily.com.cn/english/doc/2005-08/15/content_468908.htm| title=Remember role in ending fascist war| newspaper=Chinadaily.com| date=2005-08-15 | author=Wu Chunqiu| accessdate=8 octombrie 2015}}</ref> Se estimează că aproximativ 200.000 de chinezi au fost [[Masacrul din Nanking|masacrați în orașul Nanjing]], numai în timpul ocupației japoneze.<ref>[http://www.ibiblio.org/hyperwar/PTO/IMTFE/IMTFE-8.html "Judgement: International Military Tribunal for the Far East"]. ''Chapter VIII: Conventional War Crimes (Atrocities).'' November 1948. Accesat la 4 februarie 2013.</ref> Japonia a capitulat necondiționat în 1945. [[Taiwan]]ul, inclusiv arhipelagul Pescadores, a fost pus sub controlul administrativ al Republicii Chineze. China a ieșit (tehnic) victorioasă, dar devastată de război și ruinată financiar. Neîncrederea continuă dintre [[Kuomintang]] și comuniști a dus la reizbucnirea războiului civil. În 1947 a fost stabilită o conducere constituțională, dar din cauza tulburărilor politice continue, multe prevederi ale constituției RC nu au fost niciodată puse în aplicare în China Continentală.<ref>{{cite encyclopedia|encyclopedia=Constitutional Reform and the Future of the Republic of China|year=1991|publisher=M.E. Sharpe|page=3|url=http://books.google.com/books?id=xCxMn-2msr8C&pg=PA3#v=onepage&q&f=false |first=Hung-mao |last=Tien |editor-first= Harvey |editor-last=Feldman|title=Constitutional Reform and the Future of the Republic of China|isbn=9780873328807}}</ref>

=== Republica Populară Chineză (1949 - prezent) ===
 
[[Fișier:ForbiddenCity MaoZedongPortrait (pixinn.net).jpg|thumb|left|Soldat în piața Tian Anmen]]

Luptele majore ale Războiului Civil Chinez s-au încheiat în 1949, odată ce [[Partidul Comunist Chinez|Partidul Comunist]] controla cea mai mare parte a Chinei continentale și retragerea Kuomintangului în largul mării, reducând astfel teritoriul RC numai la Taiwan, Hainan și micile insule din jurul lor. La data de 1 octombrie 1949, președintele Partidului Comunist, [[Mao Zedong]], a proclamat crearea Republicii Populare Chineze.<ref name="Ref_c">[http://www.isop.ucla.edu/eas/documents/mao490921.htm The Chinese people have stood up] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20090218071231/http://www.international.ucla.edu/eas/documents/mao490921.htm |date=2009-02-18 }}. UCLA Center for East Asian Studies. Accesat la 16 aprilie 2006.</ref> În 1950, [[Armata Republicii Populare Chineze|Armata Populară de Eliberare]] a reusit să captureze [[Hainan]]ul de la [[Kuomintang|Naționaliști]]<ref>{{cite news|url=http://news.google.com/newspapers?nid=1817&dat=19500509&id=FUw_AAAAIBAJ&sjid=skwMAAAAIBAJ&pg=3627,3301880|title=Red Capture of Hainan Island|newspaper=The Tuscaloosa News|publisher=Google News Archive|date=9 mai 1950|accessdate=20 iulie 2013}}</ref> și să ocupe Tibetul.<ref>{{cite web|url=http://www.usc.edu/dept/LAS/ir/cews/database/Tibet/tibet.pdf|title=The Tibetans|publisher=University of Southern California|accessdate=20 iulie 2013|format=PDF|archive-date=2013-10-16|archive-url=https://web.archive.org/web/20131016102314/http://www.usc.edu/dept/LAS/ir/cews/database/Tibet/tibet.pdf|dead-url=yes}}</ref> Cu toate acestea, restul forțelor naționaliste au continuat insurecțiile în vestul Chinei, de-a lungul anilor ’50.<ref>{{cite book|url=http://books.google.com/?id=ZNCghCIbyVAC&pg=PA169&dq=C.I.A++Ma+bufang#v=onepage&q=C.I.A%20%20Ma%20bufang&f=false|title=The Sino-American alliance: Nationalist China and American Cold War strategy in Asia|author=John W. Garver|year=1997|publisher=M.E. Sharpe|location=|isbn=0-7656-0025-0|page=169|pages=|accessdate=20 iulie 2013}}</ref>

Mao a încurajat creșterea populației, iar sub conducerea sa populația Chinei aproape s-a dublat, de la aproximativ 550 de milioane la peste 900 milioane de locuitori.<ref>{{Cite book|author=Madelyn Holmes |url=http://books.google.com/?id=lJK-GRriJAoC&pg=&dq#v=onepage&q=&f=false |title=Students and teachers of the new China: thirteen interviews |publisher=McFarland |accessdate=7 noiembrie 2011 | year=2008 |page=185 |isbn= 0-7864-3288-8}}</ref> Cu toate acestea, [[Marele Salt Înainte]] al lui Mao, un proiect de reformă economică și socială pe scară largă, a dus la un număr estimat de 45 de milioane de decese între 1958 și 1961, în cea mai mare parte din cauza foametei.<ref name="Akbar2010">{{Cite news|url =http://www.independent.co.uk/arts-entertainment/books/news/maos-great-leap-forward-killed-45-million-in-four-years-2081630.html |title= Mao's Great Leap Forward 'killed 45 million in four years'|accessdate=30 octombrie 2010 |work=The Independent |location=London |first=Arifa|last=Akbar|date=17 septembrie 2010}}</ref> Între 1 și 2 milioane de moșieri au fost executați fiind stigmatizați drept „contrarevoluționari”<ref>Busky, Donald F. (2002). ''[http://books.google.com/books?id=Q6b0j1VINWgC&printsec=frontcover&source=gbs_navlinks_s#v=onepage&q=&f=false Communism in History and Theory]''. Greenwood Publishing Group. p.11.</ref> În 1966, Mao și aliații săi au lansat [[Revoluția Culturală|Revolutia Culturală]], ceea ce a adus o perioadă de incriminare politică și revolte sociale, care a durat până la moartea lui Mao, în 1976. În octombrie 1971, Republica Populară Chineză a înlocuit Republica China în cadrul [[Organizației Națiunilor Unite]] și a luat locul acesteia în calitate de membru permanent al [[Consiliul de Securitate al ONU|Consiliului de Securitate ONU]].<ref>Michael Y.M. Kao. "Taiwan's and Beijing's Campaigns for Unification" in Harvey Feldman and Michael Y.M. Kao (eds., 1988): ''Taiwan in a Time of Transition''. New York: Paragon House. p.188.</ref>

După moartea lui Mao în 1976 și arestarea facțiunii cunoscute sub numele de Grupul celor Patru, care a fost învinuit pentru excesele Revoluției Culturale, [[Deng Xiaoping]] a preluat puterea și a condus țara spre reforme economice importante. Partidul Comunist a slăbit, ulterior, controlul guvernamental asupra vieții personale a cetățenilor și [[Agricultură colectivizată|comunele]] au fost desființate, în favoarea arendării pământurilor țăranilor. Această turnură a evenimentelor a marcat trecerea Chinei de la o [[economie planificată]] la o [[Socialism|economie mixtă]], cu un mediu de piață tot mai deschis.<ref name="Ref_e">Hart-Landsberg, Martin; and Burkett, Paul. [http://www.monthlyreview.org/chinaandsocialism.htm "China and Socialism: Market Reforms and Class Struggle"]. Monthly Review. Accesat la 30 octombrie 2008.</ref> China a adoptat constituția actuală la 4 decembrie 1982. În 1989, reprimarea violentă a [[Protestele din Piața Tiananmen|protestelor studențești]] din Piața Tiananmen a adus condamnare internațională și sancțiuni împotriva guvernului chinez.<ref>{{cite web|title=The Impact of Tiananmen on China's Foreign Policy|url=http://www.nbr.org/publications/element.aspx?id=73#.UpeNH_lciaU|publisher=The National Bureau of Asian Research|accessdate=28 noiembrie 2013}}</ref>
[[Fișier:Flickr - Shinrya - Shanghai Skyline HDR.jpg|thumb|left|Panorama urbană a orașului [[Shanghai]]]]
Președintele [[Jiang Zemin]] și premierul [[Zhu Rongji]] au condus națiunea în anii 1990. Sub administrația lor, performanța economică a Chinei a scos un număr estimat de 150 de milioane de țărani din sărăcie și a susținut o rată medie anuală de creștere a produsului intern brut de 11,2%.<ref name="Ref_h">[http://www.chinadaily.com.cn/en/doc/2003-07/11/content_244499.htm ''Nation bucks trend of global poverty'']. ''China Daily''. 11 iulie 2003. Accesat la 10 iulie 2013.</ref><ref name="Ref_i">[http://english.people.com.cn/english/200003/01/eng20000301X115.html ''China's Average Economic Growth in 90s Ranked 1st in World'']. ''People's Daily''. 1 martie 2000. Accesat la 10 iulie 2013.</ref> Țara a aderat în mod oficial la [[Organizația Mondială a Comerțului]] în 2001, menținându-și rata mare de creștere economică și sub președinția lui [[Hu Jintao]], în anii 2000. Cu toate acestea, creșterea rapidă a avut un impact sever asupra resurselor țării și a mediului,<ref>{{cite news|url=http://www.nytimes.com/interactive/2007/08/26/world/asia/20070826_CHINA_GRAPHIC.html#|title=China's Environmental Crisis|work=[[New York Times]]|date=26 august 2007|accessdate=16 mai 2012}}</ref><ref name="Ref_j">[http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/asia-pacific/4913622.stm ''China worried over pace of growth'']. BBC. Accesat la 16 aprilie 2006.</ref> și a provocat majore migrări omenești.<ref name="Ref_k">[http://migration.ucdavis.edu/mn/more.php?id=3166_0_3_0 ''China: Migrants, Students, Taiwan'']. Migration News. ianuarie 2006.</ref><ref name="Ref_l">[http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2006/01/27/AR2006012701588.html ''In Face of Rural Unrest, China Rolls Out Reforms'']. ''Washington Post''. 28 ianuarie 2006.</ref> Nivelul de trai a continuat să se îmbunătățească, în ciuda recesiunii de la sfârșitul anilor 2000, dar controlul politic centralizat rămâne strâns.<ref>{{cite web|url=http://www.pbs.org/wgbh/pages/frontline/tankman/etc/transcript.html
| title=''Frontline'': ''The Tank Man'' transcript
| accessdate=12 iulie 2008 |date=11 aprilie 2006 |work=Frontline |publisher=PBS }}</ref>

Pregătirile pentru schimbările de putere, preconizate pentru anul 2012, au fost marcate de dispute facționale și scandaluri politice.<ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-china-17673505|title=Bo Xilai scandal: Timeline|publisher=BBC|date=5 septembrie 2012|accessdate=11 septembrie 2012}}</ref> La al XVIII-lea Congres Național al Partidului Comunist din China, din noiembrie 2012, [[Hu Jintao]] și [[Wen Jiabao]] au fost înlocuiți, în calitate de președinte și premier, de [[Xi Jinping]] și [[Li Keqiang]], aceștia doi preluând oficial mandatul în 2013.<ref name="XiJinpingLiKeqiang">{{cite web|url=http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/asia/china/9679477/Xi-Jinping-crowned-new-leader-of-China-Communist-Party.html|title=Xi Jinping crowned new leader of China Communist Party|work=The Daily Telegraph|date=15 noiembrie 2012|accessdate=15 noiembrie 2012}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.stuff.co.nz/world/asia/7912682/New-China-leadership-tipped-to-be-all-male|title=New China leadership tipped to be all male|publisher=Stuff.co.nz|date=6 noiembrie 2012}}</ref> Sub conducerea lui Xi, guvernul chinez a inițiat eforturi pe scară largă pentru a reforma economia,<ref name="BBC19July2013a">{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/business-23377060|title=China frees up bank lending rates|publisher=BBC|date=19 iulie 2013|accessdate=19 iulie 2013}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.telegraph.co.uk/finance/china-business/10198410/China-eyes-fresh-stimulus-as-economy-stalls-sets-7pc-growth-floor.html|title=China eyes fresh stimulus as economy stalls, sets 7pc growth floor|work=Daily Telegraph|date=23 iulie 2013|accessdate=25 iulie 2013}}</ref> care a avut de suferit din cauza instabilității structurale și creșterii încetinite.<ref>{{cite web|url=http://blogs.ft.com/gavyndavies/2012/11/25/the-decade-of-xi-jinping/#axzz2DQ0Yc2jM|title=The decade of Xi Jinping|work=[[Financial Times]]|date=25 noiembrie 2012|accessdate=27 noiembrie 2012}}</ref><ref name="9Dec2012">{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/business-20657311|title=China sees both industrial output and retail sales rise|publisher=BBC|date=9 decembrie 2012|accessdate=9 decembrie 2012}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/business-23251089|title=China's exports and imports decline|publisher=BBC|date=10 iulie 2013|accessdate=10 iulie 2013}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/business-23486466|title=China orders government debt audit|publisher=BBC|date=29 iulie 2013|accessdate=29 iulie 2013}}</ref> Administrația Xi a anunțat, de asemenea, reforme majore ale politicii „unicului copil” și ale sistemului penitenciarelor.<ref name=SlateChina2013/>

== Geografie ==
{{Articol principal|Geografia Chinei}}
{{Multiple image
 | align = right
 | direction = vertical
 | width = 180
 | image1 = China 100.78713E 35.63718N.jpg
 | caption1 = Imagine din satelit ilustrând topografia Chinei
 | image2 =Longji terrace - 03.JPG
 | caption2 =Terasele de orez din Longsheng, în [[Guangxi]]
 | image3 = 漓江山水.jpg
 | caption3 = Râul Li din [[Guangxi]]
}}
=== Geografie politică ===
Republica Populară Chineză este a doua țară ca mărime din lume, după suprafața uscată<ref>{{cite book|last=Amitendu|first=Palit|title=China-India Economics: Challenges, Competition and Collaboration|year=2012|publisher=Routledge|page=4|url=http://books.google.com/books?id=Sz12DTzuhk0C&pg=PA4#v=onepage&q&f=false|isbn=9781136621628}}</ref>, în urma Rusiei și este, a treia, sau a patra, cea mai mare ca suprafață totală după [[Rusia]], [[Canada]] și, în funcție de modul de calcul, [[Statele Unite ale Americii]].{{efn|Conform Encyclopædiei Britannica, suprafața totală a Statelor Unite, de 9.522.055 km2, este puțin mai mică decât cea a Chinei. [[The World Factbook|CIA World Factbook]] menționează că suprafața totală a Chinei a fost mai mare decât cea a Statelor Unite, până când apele costiere ale Marilor Lacuri au fost adăugate la suprafața totală a Statelor Unite în 1996. Din 1989 până spre 1996 suprafața totală a SUA a fost listată ca fiind de 9.372.610 km2 (suprafața uscată, plus apele interioare). Suprafața totală listată s-a schimbat la 9.629.091 km2 în 1997 (încluzând zonele Marilor Lacuri și apele costiere), apoi la 9.631.418 km2 în 2004, la 9.631.420 km2 în 2006 și la 9.826.630 km2 în 2007 (fiind adăugate apele teritoriale).}} În general, suprafața totală a Chinei este considerată ca fiind de aproximativ 9.600.000 km<sup>2</sup>.<ref>{{cite web|url=http://english.gov.cn/2006-02/08/content_182551.htm |title="Land area" '&#39;GOV.cn, Chinese Government's Official Web Portal |publisher=English.gov.cn |accessdate=1 noiembrie 2011}}</ref> Cifrele variază de la 9.572.900 km<sup>2</sup>, conform [[Encyclopædia Britannica|Enciclopediei Britannica]],<ref name="archive">{{cite web |url=http://www.britannica.com/eb/article-9111233/United-States |title=United States |publisher=Encyclopædia Britannica |accessdate=25 martie 2008 |archive-date=2012-07-29 |archive-url=https://archive.is/20120729115512/http://www.britannica.com/eb/article-9111233/United-States |dead-url=unfit }}</ref> 9.596.961 km<sup>2</sup>, conform Anuarului Demografic al [[ONU]],<ref name="UN Stat">{{cite web |url=http://unstats.un.org/unsd/demographic/products/dyb/dyb2007/Table03.pdf |title=Demographic Yearbook—Table 3: Population by sex, rate of population increase, surface area and density |publisher=UN Statistics |year=2007|accessdate=31 iulie 2010}}</ref> la 9.596.961 km<sup>2</sup>, conform CIA World Factbook.<ref name="CIA">{{cite web |url=https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ch.html |title=CIA – The World Factbook |publisher=Cia.gov |accessdate=23 noiembrie 2013 |archive-date=2016-10-11 |archive-url=https://web.archive.org/web/20161011073205/https://www.cia.gov/library//publications/the-world-factbook/geos/ch.html |dead-url=yes }}</ref> China are cea mai lungă frontieră terestră din lume, de 22.117&nbsp;km, de la vărsarea în mare a râului [[Yalu]], până la Golful Tonkin.<ref name="CIA" /> China se învecinează cu 14 națiuni, mai mult decât orice altă țară, cu excepția Rusiei, care se învecinează tot cu 14 state.<ref>{{cite web|title=Which country borders the most other countries?|url=http://geography.about.com/library/faq/blqzmostneighbors.htm|publisher=About.com|accessdate=5 decembrie 2013|archive-date=2013-10-19|archive-url=https://web.archive.org/web/20131019064146/http://geography.about.com/library/faq/blqzmostneighbors.htm|dead-url=yes}}</ref> China se extinde în mare parte din [[Asia de Est]], învecinându-se cu [[Vietnam]], [[Laos]], [[Birmania]] în Asia de Sud-Est; cu [[India]], [[Bhutan]], [[Nepal]] și [[Pakistan]] în [[Asia de Sud]] {{efn|Frontiera Chinei cu [[Pakistan]] și o parte a frontierei cu [[India]] se încadrează în regiunea disputată a [[Kashmir]]ului. Arealul de sub administrație pakistaneză este revendicat de India, în timp ce zona de sub administrația indiană este revendicată de către Pakistan.}}; cu [[Afganistan]], [[Tadjikistan]], [[Kârgâzstan]] și [[Kazahstan]] în [[Asia Centrală]]; cu [[Rusia]], [[Mongolia]], [[Coreea de Nord]] în [[Asia de Nord]] și Nord-est. În plus, China împarte granițele maritime cu [[Coreea de Sud]], [[Japonia]], [[Vietnam]], [[Filipine]] și [[Taiwan]]. 

=== Peisajul și clima ===
{{Multiple image
| align = left
| direction = vertical
| width = 180
| image1 = Mondsichelsee-06.JPG
 | caption1 = [[Deșertul Gobi]], [[Gansu]].
 | image2 = Yangshuo moon hill.jpg
 | caption2 =  Musonul în pădurea tropicală din [[Guangxi]]
 | image3 = TibetanMountains14.jpg
 | caption3 = Peisaj montan [[Tibet]].
 | image4 = 1 jiuzhaigou valley long lake chang hai 2011.jpg
 | caption4 = Chang Hai (Lacul cel Lung), Valea Jiuzhaigou, Sichuan
}}
Teritoriul Chinei se află între latitudinile 18° și 54°N și între longitudinile 73° și 135°E. Peisajele Chinei variază semnificativ de-a lungul vastului teritoriu. În est, de-a lungul țărmurilor [[Marea Galbenă|Mării Galbene]] și [[Marea Chinei de Est|Mării Chinei de Est]] sunt extinse și dens populate [[Aluviune|câmpii aluvionare]], în timp ce pe marginile platoului Mongoliei Interioare, în nord, predomină pajiștile largi. Sudul Chinei este dominat de dealuri și lanțuri muntoase joase, în timp ce partea central-estică găzduiește deltele a două mari fluvii din China, [[Fluviul Galben|Galben]] și [[Yangtze]]. Alte ape importante includ Xi, [[Mekong]], [[Brahmaputra]] și [[Amur]]. La vest se află lanțuri muntoase importante, mai ales [[Himalaya]]. Platourile înalte prezintă peisaje aride în nord, cum ar fi deșerturile [[Taklamakan]] și [[Gobi]]. Cel mai înalt punct din lume, [[Muntele Everest]] (8848 m), se află la granița chino - nepaleză.<ref>{{cite news|title=Nepal and China agree on Mount Everest's height|url=http://news.bbc.co.uk/2/hi/south_asia/8608913.stm|newspaper=BBC News|date=8 aprilie 2010}}</ref> Cel mai de jos punct al țării, și al treilea din lume, este fundul lacului uscat (playa) Ayding (-154 m), în [[Depresiunea Turfan|Depresiunea Turpan]].<ref>{{cite web|title=Lowest Places on Earth|url=http://www.nps.gov/deva/naturescience/lowest-places-on-earth.htm|publisher=National Park Service|accessdate=2 decembrie 2013}}</ref>

Clima Chinei este dominată, în principal, de sezoane uscate și [[muson]]i umezi, care duc la diferențe pronunțate de temperatură între iarnă și vară. În timpul iernii, vânturile nordice, care provin dinspre latitudini mai înalte, sunt reci și uscate; în timpul verii, vânturile dinspre sud, din zonele de coastă ale latitudinilor mai joase, sunt calde și umede<ref>{{cite book|title=Regional Climate Studies of China|year=2008|publisher=Springer|page=1|url=http://books.google.com/books?id=SEO_RyNDJ0gC&pg=PA1#v=onepage&q&f=false|isbn=9783540792420}}</ref> Clima Chinei diferă de la o regiune la alta, din cauza teritoriului vast și a topografiei complexe. O problemă majoră de mediu în China este extinderea continuă a deșerturile sale, în special a [[Deșertul Gobi|deșertului Gobi]].<ref>{{cite news|title=Fighting Desertification|url=http://www.forbes.com/sites/terrywaghorn/2011/03/07/fighting-desertification/|newspaper=Forbes|date=7 martie 2011}}</ref><ref name="Ref_au">[http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/asia-pacific/4915690.stm "Beijing hit by eighth sandstorm"]. BBC news. Accesat la 17 aprilie 2006.</ref> Cu toate că liniile–barieră de arbori plantați în 1970 au redus frecvența furtunilor de nisip, seceta prelungită și practicile agricole greșite au dus la apariția de furtuni de praf, ce afectează nordul Chinei, în fiecare primăvară, extinzându-se apoi și înspre alte părți ale Asiei de Est, inclusiv în [[Coreea]] și [[Japonia]]. Conform Ministerului de Protecție al Mediului din China, SEPA, China pierde 4,000&nbsp;km² pe an din cauza deșertificării.<ref name="Ref_av">[http://www.independent.co.uk/news/world/asia/the-gathering-sandstorm-encroaching-desert-missing-water-399653.html The gathering sandstorm: "Encroaching desert, missing water"]. ''The Independent''. 9 noiembrie 2007. Accesat la 26 iulie 2013.</ref> Calitatea apei, eroziunea și controlul poluării au devenit probleme importante în relațiile Chinei cu alte țări. Topirea ghețarilor din [[Himalaya]] ar putea conduce la penuria apei pentru sute de milioane de oameni.<ref name="msnbc">{{cite news|url=http://www.msnbc.msn.com/id/27894721/|title=Himalaya glaciers melting much faster|publisher=MSNBC|date=24 noiembrie 2008|accessdate=21 septembrie 2011}}</ref>

=== Biodiversitate ===
[[Fișier:Panda Cub from Wolong, Sichuan, China.JPG|thumb|Un urs panda; cea mai faimoasă specie endemică și pe cale de dispariție din China, [[Rezervația Naturală Națională Wolong]], în Sichuan]]
China este una dintre cele 17 țări megadiverse,<ref name="Ref_2009a">{{cite web |url=http://www.environment.gov.au/soe/2001/publications/theme-reports/biodiversity/biodiversity01-3.html |title=Biodiversity Theme Report |publisher=Environment.gov.au |date=10 decembrie 2009 |accessdate=27 aprilie 2010}}</ref> fiind situată în două din zonele ecologice majore ale lumii: [[Palearctica|Palearcticul]] și Indomalaya. După o estimare, China are peste 34.687 de specii de animale și plante vasculare, ceea ce o face a treia cea mai biodiversificată din lume, după [[Brazilia]] și [[Columbia]].<ref>[http://rainforests.mongabay.com/03highest_biodiversity.htm Countries with the Highest Biological Diversity]. Mongabay.com. 2004 data. Accesat la 24 aprilie 2013.</ref> Țara a semnat Convenția de la Rio de Janeiro privind diversitatea biologică, la 11 iunie 1992, și a devenit parte a Convenției de la data de 5 ianuarie 1993.<ref>{{cite web|url=http://www.cbd.int/convention/parties/list|title=List of Parties |date=|accessdate=9 decembrie 2012}}</ref> Mai târziu s-a elaborat o Strategie Națională Privind Biodiversitatea și un Plan de Acțiuni, cu o revizuire, care au fost acceptate de către Convenție la 21 septembrie 2010.<ref>{{cite web|url=http://www.cbd.int/doc/world/cn/cn-nbsap-v2-zh.pdf |title=[English translation: China Biodiversity Conservation Strategy and Action Plan. Years 2011–2030] |date=|accessdate=9 decembrie 2012}}</ref>

China este casa a cel puțin 551 de specii de [[mamifer]]e (ocupând locul 3 în lume);<ref>[http://www.iucnredlist.org/initiatives/mammals/analysis/geographic-patterns IUCN Initiatives – Mammals – Analysis of Data – Geographic Patterns 2012]. IUCN. Accesat la 24 aprilie 2013. Datele nu includ speciile din Taiwan.</ref> 1221 de specii de [[păsări]] (locul opt pe Terra);<ref>[http://rainforests.mongabay.com/03birds.htm Countries with the most bird species]. Mongabay.com. 2004 data. Accesat la 24 aprilie 2013.</ref> 424 de specii de [[reptile]] (locul 7)<ref>[http://rainforests.mongabay.com/03reptiles.htm Countries with the most reptile species]. Mongabay.com. 2004 data. Accesat la 24 aprilie 2013.</ref> și 333 de specii de [[amfibieni]] (locul 7 pe glob).<ref>[http://www.iucnredlist.org/initiatives/amphibians/analysis/geographic-patterns#diversity IUCN Initiatives – Amphibians – Analysis of Data – Geographic Patterns 2012]. IUCN. Accesat la 24 aprilie 2013. Datele nu includ speciile din Taiwan.</ref> China este țara din afara tropicelor cu cea mai mare biodiversitate. Fauna sălbatică a Chinei își împarte habitatul și suportă presiunea acută a celei mai mari populații de [[homo sapiens]] din lume. Cel puțin 840 de specii de animale sunt amenințate, vulnerabile sau în pericol de dispariție, la nivel local în China, în principal din cauza activităților antropice, cum ar fi distrugerea habitatelor, [[poluarea]] și [[Vânătoare|vânatul]] pentru hrană, blană și ingrediente pentru medicina tradițională chineză.<ref>[http://www.mnn.com/earth-matters/animals/stories/infographic-top-20-countries-with-most-endangered-species Top 20 countries with most endangered species IUCN Red List]. 5 martie 2010. Accesat la 24 aprilie 2013.</ref> Fauna sălbatică pe cale de dispariție este protejată prin lege și din 2005 țara are peste 2349 [[Rezervație naturală|rezervații naturale]], care acoperă o suprafață totală de 149.95 milioane de hectare, 15% din suprafața totală a Chinei.<ref>{{cite web|title=Nature Reserves|url=http://www.china.org.cn/english/features/Brief/193257.htm|publisher=China.org.cn|accessdate=2 decembrie 2013}}</ref>

China are peste 32.000 de specii de [[plante]] vasculare,<ref>[http://rainforests.mongabay.com/03plants.htm Countries with the most vascular plant species]. Mongabay.com. 2004 data. Accesat la 24 aprilie 2013.</ref> și este casa la o varietate de tipuri de păduri. Pădurile de [[conifere]] reci predomină în partea de nord a țării, susținând specii de animale, cum ar fi [[elan]]ul, [[Selenarctos thibetanus|ursul tibetan]], împreună cu peste 120 de specii de păsări.<ref name="rough guide" /> Pădurile mai puțin înalte de [[conifere]] umede pot conține desișuri de [[bambus]]. La altitudini montane mai înalte se întâlnesc [[ienupăr]]ul și [[tisa]], [[bambus]]ul fiind înlocuit de [[rhododendron]]. Pădurile subtropicale, care predomină în centrul și sudul Chinei, susțin mai mult de 146.000 de specii de floră.<ref name="rough guide" /> Pădurile umede tropicale și sezoniere, deși limitate la [[Yunnan]] și insula [[Hainan]], conțin un sfert din toate speciile de animale și plante găsite în China.<ref name="rough guide">{{cite book|title=China|year=2003|publisher=Rough Guides|page=1213|url=http://books.google.com/books?id=dA_QbQiZkB4C&pg=PA1213#v=onepage&q&f=false|edition=3|isbn=9781843530190}}</ref> China are consemnate peste 10.000 de specii de [[ciuperci]],<ref>{{cite book|title=Conservation Biology: Voices from the Tropics|year=2013|publisher=John Wiley & Sons|page=208|url=http://books.google.com/books?id=OeqjKhDml6wC&pg=PA208#v=onepage&q&f=false|isbn=9781118679814}}</ref> și din acestea, aproape 6.000, aparțin subregnului dikarya.<ref>{{cite journal|last=Liu|first=Ji-Kai|title=Secondary metabolites from higher fungi in China and their biological activity|journal=Drug Discoveries & Therapeutics|year=2007|volume=1|issue=2|page=94|url=http://www.ddtjournal.com/action/downloaddoc.php?docid=57|access-date=2014-03-28|archive-date=2013-12-07|archive-url=https://web.archive.org/web/20131207114833/http://www.ddtjournal.com/action/downloaddoc.php?docid=57|dead-url=yes}}</ref>

=== Aspecte de mediu ===
[[Fișier:Beijing Forbidden City Smog.jpg|200px|right|thumb|Smog deasupra Orasului Interzis din Beijing. Poluarea aerului este una dintre problemele de mediu care afectează orașele.]] 
În ultimele decenii China a avut de suferit din cauza poluării și a deteriorării grave a mediului.<ref name="Ma2002">{{Cite book |author=Ma, Xiaoying |coauthors=Ortalano, Leonard |title=Environmental Regulation in China |year=2000 |publisher=Rowman & Littlefield Publishers |url= http://books.google.com/books?id=eQTbZRWgC74C&pg=PA1#v=onepage&q&f=false |page=1}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-china-21545868|title=China acknowledges 'cancer villages'|publisher=BBC|date=22 februarie 2013|accessdate=23 februarie 2013}}</ref> În timp ce reglementări, cum ar fi Legea de Protecție a Mediului din 1979, sunt destul de stricte, sunt însă prost aplicate, întrucât sunt adesea ignorate de către comunitățile locale și oficialii guvernamentali, în favoarea dezvoltării economice rapide.<ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-china-20114306|title=Riot police and protesters clash over China chemical plant|publisher=BBC|date=28 octombrie 2012}}</ref> Poluarea urbană a aerului este o gravă problemă de sănătate în țară, Banca Mondială estimând, în 2013, că 16 din 20 cele mai poluate orașe ale lumii, sunt situate în China.<ref>{{cite news|title=Beijing Orders Official Cars Off Roads to Curb Pollution|url=http://www.bloomberg.com/news/2013-01-12/beijingers-told-to-stay-indoors-as-pollution-hits-record.html|accessdate=27 iulie 2013|publisher=Bloomberg L.P.|date=14 ianuarie 2013}}</ref> 
China este cel mai mare emițător din lume de dioxid de carbon.<ref>{{cite news|title=Global carbon emissions hit record high in 2012 |url=http://www.reuters.com/article/2013/06/10/us-iea-emissions-idUSBRE95908S20130610|accessdate=3 noiembrie 2013|publisher=Reuters|date=10 iunie 2013}}</ref> Țara are, de asemenea, probleme legate de apa potabilă. Aproximativ 298 milioane de chinezi, din zonele rurale, nu au acces la apă bună de băut; până la sfârșitul anului 2011,<ref>{{cite news|title=China pumps more funding into safe drinking water|url=http://news.xinhuanet.com/english/china/2012-06/29/c_131684993.htm|newspaper=Xinhua|date=29 iunie 2012}}</ref> 40% din râurile Chinei au fost poluate de deșeuri industriale și agricole.<ref>[http://blogs.ei.columbia.edu/2011/10/24/chinas-decade-plan-for-water/ "China's decade plan for water"]. The Earth Institute. [[Columbia University]]. 24 octombrie 2011. Accesat la 23 noiembrie 2011.</ref> [[Fișier:Wind power plants in Xinjiang, China.jpg|thumb|left|Turbine eoliene în [[Xinjiang]]. Proiectul Dabancheng reprezintă cel mai mare [[Energie eoliană|parc eolian]] din Asia]]Această criză este agravată de lipsa tot mai severă de apă, în special în partea de nord-est a țării.<ref name="Desalination">{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-china-22815145|title=China works to ease water woes|publisher=BBC|date=11 iunie 2013|accessdate=11 iunie 2013}}</ref><ref name="Ref_2004">{{Cite news |url=http://english.peopledaily.com.cn/200412/23/eng20041223_168329.html |title=300&nbsp;million Chinese drinking unsafe water |date=23 decembrie 2004 |work=People's Daily |accessdate=27 martie 2009 }}</ref>

Cu toate acestea, China este cel mai mare investitor din lume în comercializarea energiei regenerabile, cu 52 miliarde dolari investiți doar în 2011,<ref name="By2010">{{Cite news |first=Lisa|last=Friedman |url=http://www.nytimes.com/cwire/2010/03/25/25climatewire-china-leads-major-countries-with-346-billion-15729.html |title=China Leads Major Countries With $34.6&nbsp;Billion Invested in Clean Technology |work=The New York Times
 |date=25 martie 2010 |accessdate=27 aprilie 2010 }}</ref><ref name="Black2010">{{Cite news |last=Black |first=Richard |url=http://news.bbc.co.uk/2/hi/science/nature/8587319.stm |title=China steams ahead on clean energy |publisher=BBC News |date=26 martie 2010|accessdate=27 aprilie 2010 }}</ref><ref name="ChinaLeadingEnergy">{{cite web|url=http://www.forbes.com/sites/jackperkowski/2012/07/27/china-leads-the-world-in-renewable-energy-investment/|title=China Leads The World In Renewable Energy Investment|work=[[Forbes]]|date=27 iulie 2012|accessdate=5 decembrie 2012}}</ref> este un producător important de tehnologii de energie regenerabilă și investește foarte mult în proiectele de energie regenerabilă la scară locală.<ref name="bradsher">{{cite news|last=Bradsher|first=Keith|date=30 ianuarie 2010|url=http://www.nytimes.com/2010/01/31/business/energy-environment/31renew.html|title=China leads global race to make clean energy|newspaper=New York Times}}</ref><ref>[http://www.scientificamerican.com/article.cfm?id=chinas-big-push-for-renewable-energy "China's big push for renewable energy"]. ''[[Scientific American]]''. 4 august 2008. Accesat la 24 septembrie 2011.</ref> Până în 2009, peste 17% din energia din China a provenit din surse regenerabile de energie – cele mai notabile fiind [[hidrocentrală|hidrocentralele]] – de unde China obține o capacitate totală instalată de 197 GW.<ref>[http://www.ecosensorium.org/2010/11/china-tops-world-in-clean-energy.html China tops the world in clean energy production.] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20141015055023/http://www.ecosensorium.org/2010/11/china-tops-world-in-clean-energy.html |date=2014-10-15 }} Ecosensorium. Accesat la 24 septembrie 2011.</ref> În 2011, guvernul chinez a anunțat planuri de investiție de patru bilioane de yuani (618,55 miliarde de dolari) în proiecte de infrastructură de apă și desalinizare, pentru o perioadă de zece ani și finalizarea construcției unui sistem de prevenire a inundațiilor și anti-secetă, până în 2020.<ref name="Desalination" /><ref>[http://www.wantchinatimes.com/news-subclass-cnt.aspx?id=20110711000040&cid=1105&MainCatID=11 "Splashing out: China to spend 4 trillion yuan on water projects"] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20151105210017/http://www.wantchinatimes.com/news-subclass-cnt.aspx?id=20110711000040&cid=1105&MainCatID=11 |date=2015-11-05 }}. Want China Times. 11 iulie 2011. Accesat la 27 noiembrie 2011.</ref> În 2013 China a pus în aplicare un plan pe cinci ani, în valoare de 277 miliarde USD, pentru a reduce poluarea aerului, în special în partea de nord a țării.<ref>{{cite web|title=China to spend big to clean up its air|url=http://grist.org/news/china-to-spend-big-to-clean-up-its-air/?utm_campaign=daily&utm_medium=email&utm_source=newsletter&sub_email=sundaybottle%40hotmail.com|work=Grist Magazine|accessdate=27 iulie 2013|first=John|last=Upton|date=25 iulie 2013}}</ref>

== Demografie ==
{{articol principal|Demografia Republicii Populare Chineze}}
[[Fișier:PRC Population Density.svg|thumb|O hartă, din 2009, a densității populației Chinei. Provinciile coastei de est sunt mult mai dens populate decât interiorul vestic al țării]]
„Al Șaselea Recensământ Național al Republicii Populare Chineze”, din 2010, a înregistrat o populație totală de aproximativ 1.370.536.875.

Rata natalității este de 12,3‰, comparabilă cu toate țările europene este una dintre cele mai scăzute din lume, iar rata mortalității este de 7,1‰. Rata fertilității este de 1,55 copii/femeie, una dintre cele mai reduse valori, de asemenea, din întreaga lume. 

Din cauza politicii unicului copil, China are acum cea mai mare rată de îmbătrânire a populației din lume. Deși s-ar putea introduce legea celui de-al doilea copil începând cu 1 ianuarie 2016, un sondaj a arătat că doar aproximativ 1 milion de cupluri chineze își doresc un al doilea copil. 

Pentru următorii ani, se preconizează o scădere a populației, până în 2100 populația va scădea cu peste 400 milioane de locuitori. Cu cât economia Chinei se dezvoltă, cu atât natalitatea va scădea. Marea majoritate a cuplurilor chineze își doresc un singur copil. 

Aproximativ 16,60% din populație avea sub 14 ani, 70,14% aveau vârste cuprinse între 15 și 59 de ani, iar 13,26% peste 60 de ani.<ref>{{cite web|title=Communiqué of the National Bureau of Statistics of People's Republic of China on Major Figures of the 2010 Population Census[1] (No. 1)|url=http://www.stats.gov.cn/english/newsandcomingevents/t20110428_402722244.htm|publisher=National Bureau of Statistics of China|accessdate=29 septembrie 2013|archive-date=2011-06-10|archive-url=https://web.archive.org/web/20110610201205/http://www.stats.gov.cn/english/newsandcomingevents/t20110428_402722244.htm|dead-url=yes}}</ref> Rata de creștere a populației, pentru 2013, este estimată la 0,46%.<ref>{{cite web|title=POPULATION GROWTH RATE|url=https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2002.html|publisher=CIA|accessdate=29 septembrie 2013|archive-date=2012-05-04|archive-url=https://web.archive.org/web/20120504223114/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2002.html|dead-url=yes}}</ref>

Deși este o țară cu venituri medii, după standardele occidentale, creșterea economică rapidă a Chinei a scos sute de milioane de oameni din sărăcie, începând cu 1978. Astăzi, aproximativ 10% din populația din China trăiește sub limita sărăciei, supraviețuind cu mai puțin de un dolar SUA pe zi, în scădere de la 64% în 1978. Șomajul în mediul urban, în China, a scăzut la 4% până la sfârșitul anului 2007.<ref name="Ref_abm">[http://english.peopledaily.com.cn/90001/90776/90884/6342385.html Urban unemployment declines to 4% in China] People's Daily Online (22 ianuarie 2008). Accesat la on 27 iulie 2008.</ref> În prezent, rata șomajului în mediul urban este de aproximativ 4,1%.<ref>{{cite web |url=http://english.cntv.cn/20140124/102623.shtml |title=China´s 2013 urban unemployment rate at 4.1 pct CCTV News - CNTV English |date=2013-12-27 |accessdate=2014-03-12 |archive-date=2017-10-10 |archive-url=https://web.archive.org/web/20171010151202/http://english.cntv.cn/20140124/102623.shtml |dead-url=yes }}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.business-standard.com/article/international/china-s-2013-urban-unemployment-rate-at-4-1-114012400449_1.html |title=China's 2013 urban unemployment rate at 4.1% |publisher=Business Standard |date=2014-01-24 |accessdate=2014-03-12}}</ref>

Cu o populație de peste 1,3 miliarde de locuitori și cu diminuarea resurselor naturale, guvernul chinez este foarte preocupat de ritmul de creștere al populației și a încercat, din 1979, cu rezultate mixte,<ref name="Ref_abcf">{{cite web |url=http://content.nejm.org/cgi/content/full/353/11/1171 |title=The New England Journal of Medicine, September&nbsp;2005 |doi=10.1056/NEJMhpr051833 |publisher=Content.nejm.org |accessdate=14 iulie 2009 |archive-date=2009-07-02 |archive-url=https://web.archive.org/web/20090702064233/http://content.nejm.org/cgi/content/full/353/11/1171 |dead-url=yes }}</ref> să pună în aplicare o politică de [[planificare familială]] strictă, cunoscută sub numele de „[[Politica copilului unic|Politica Unicului Copil]]”. Înainte de 2013 această politică limita familiile la a avea doar un singur copil, cu excepția minorităților etnice și cu un grad de flexibilitate în zonele rurale. O relaxare importantă a politicii a fost adoptată în decembrie 2013, care permite familiilor să aibă doi copii în cazul în care unul dintre părinți este singur la părinți.<ref>{{cite news|title=China formalizes easing of one-child policy|url=http://www.usatoday.com/story/news/world/2013/12/28/china-one-child-policy/4230785/|newspaper=USA Today|date=28 decembrie 2013}}</ref> Ministrul Chinei de planificare familială a indicat, în 2008, faptul că politica unui singur copil se va menține cel puțin până în anul 2020.<ref name="Ref_2008b">{{Cite news|url=http://edition.cnn.com/2008/WORLD/asiapcf/03/10/china.onechild/index.html |title=China to keep one-child policy |publisher=CNN |date=10 martie 2008 |accessdate=14 iulie 2009}}</ref> Există o anumită împotrivire la această politică a unicului copil, mai ales în zonele rurale, în primul rând, din cauza necesității de forță de muncă în agricultură, dar și a preferinței tradiționale pentru copii-băieți. Familiile care încalcă politica adesea mint la recensăminte.<ref name="censuslie">{{cite news|url=http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/asia-pacific/1246731.stm|title=China's population growth 'slowing'|publisher=BBC|date=28 martie 2001|accessdate=16 decembrie 2012}}</ref> Datele de la recensământul din 2010 sugerează faptul că rata fertilității poate fi acum în jur de 1,4.<ref>{{cite news|url=http://www.economist.com/node/18651512 |title=The most surprising demographic crisis |work=The Economist  |date=5 mai 2011 |accessdate=1 noiembrie 2011}}</ref>

[[Fișier:Population and Natural Increase Rate of PRC.jpg|thumb|right|Populația Chinei din 1949 până în 2008]]
Politica copilului unic, împreună cu preferința tradițională pentru băieți, pot contribui la un dezechilibru în raportul dintre sexe, la naștere.<ref>{{cite web|url=http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/asia/china/1480778/Shortage-of-girls-forces-China-to-criminalise-selective-abortion.html|title=Shortage of girls forces China to criminalise selective abortion|work=The Daily Telegraph|date=9 ianuarie 2005|accessdate=22 octombrie 2012}}</ref><ref name="Ref_2007a">{{Cite news|url=http://news.bbc.co.uk/2/hi/asia-pacific/6254763.stm|title=Chinese facing shortage of wives|date=12 ianuarie 2007|publisher=BBC News|accessdate=23 martie 2009}}</ref> Conform recensământului din 2010, raportul dintre sexe la naștere a fost de 118,06 băieți la fiecare 100 de fete,<ref name="genderratio">[http://news.xinhuanet.com/english2010/china/2011-04/28/c_13850191.htm "Chinese mainland gender ratios most balanced since 1950s: census data"]. [[Xinhua]]. 28 aprilie 2011. Accesat la 20 octombrie 2011.</ref> fiind mult peste valoarea normală de aproximativ 105 băieți la 100 de fete.<ref>{{cite web|title=The odds that you will give birth to a boy or girl depend on where in the world you live|url=http://www.pewresearch.org/fact-tank/2013/09/24/the-odds-that-you-will-give-birth-to-a-boy-or-girl-depend-on-where-in-the-world-you-live/|publisher=Pew Research Center|date=24 septembrie 2013}}</ref> Recensământul din 2010 a evidențiat faptul că bărbații reprezintă 51,27 la sută din totalul populației.<ref name="genderratio" /> Cu toate acestea, raportul dintre sexe al Chinei este mai echilibrat decât a fost în 1953, atunci când bărbații au reprezentat 51,82 la sută din totalul populației.<ref name="genderratio" />

=== Grupuri etnice ===
[[Fișier:China linguistic map.jpg|thumb|left|Grupurile etnolingvistice ale Chinei]]
China recunoaște, oficial, 56 de grupuri etnice distincte, dintre care cei mai numeroși sunt [[Chinezi Han|chinezii han]], care constituie circa 91,51% din totalul populației.<ref name="groups">{{cite web|url=http://www.stats.gov.cn/english/newsandcomingevents/t20110428_402722244.htm|title=Communiqué of the National Bureau of Statistics of People's Republic of China on Major Figures of the 2010 Population Census (No. 1)|publisher=National Bureau of Statistics of China|date=28 aprilie 2011|accessdate=14 iunie 2013|archiveurl=https://web.archive.org/web/20130115173048/http://www.stats.gov.cn/english/newsandcomingevents/t20110428_402722244.htm|archivedate=2013-01-15|dead-url=no}}</ref> Chinezii Han - cel mai mare grup etnic din lume<ref>{{cite news|title=A Guide to China's Ethnic Groups|url=http://articles.washingtonpost.com/2009-07-07/world/36836997_1_muslim-uighurs-chinese-government-xinjiang-province|newspaper=Washington Post|author=Lilly, Amanda|date=7 iulie 2009|access-date=2014-03-28|archive-date=2013-12-09|archive-url=https://web.archive.org/web/20131209112957/http://articles.washingtonpost.com/2009-07-07/world/36836997_1_muslim-uighurs-chinese-government-xinjiang-province|dead-url=yes}}</ref> – sunt mai numeroși decât celelalte grupuri etnice, în fiecare diviziune de la nivelul de provincie, cu excepția [[Tibet]]ului și [[Xinjiang]]ului.<ref>{{cite book|title=China's Geography: Globalization and the Dynamics of Political, Economic, and Social Change|year=2011|publisher=Rowman & Littlefield Publishers|page=102|url=http://books.google.com/books?id=K3XdB5o4VFAC&pg=PA102#v=onepage&q&f=false|isbn=9780742567849}}</ref> Minoritățile etnice reprezintă circa 8,49% din populația din China, conform recensământului din 2010.<ref name="groups" /> Comparativ cu recensământul din 2000, populația Han a crescut cu 66.537.177 de persoane, sau cu 5,74%, în timp ce populația combinată a celorlalte 55 de minorităților naționale, a crescut cu 7.362.627 de persoane, sau 6,92%.<ref name="groups" /> La recensământul din 2010 s-au înregistrat un total de 593.832 de cetățeni străini care trăiesc în China. Cele mai mari astfel de grupuri erau din [[Coreea de Sud]] (120,750), [[Statele Unite ale Americii]] (71493) și [[Japonia]] (66159).<ref>[http://www.stats.gov.cn/english/newsandcomingevents/t20110429_402722638.htm "Major Figures on Residents from Hong Kong, Macao and Taiwan and Foreigners Covered by 2010 Population Census"] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110514214156/http://www.stats.gov.cn/english/newsandcomingevents/t20110429_402722638.htm |date=2011-05-14 }}. National Bureau of Statistics of China. 29 aprilie 2011. Accesat la 4 octombrie 2011.</ref>

=== Limbi ===
Limbile cele mai vorbite în China fac parte din familia [[Limbi sino-tibetane|limbilor sino-tibetane]]. Există, de asemenea, mai multe grupuri lingvistice majore în [[limba chineză]] însăși. Dialectele cele mai vorbite sunt [[Limba mandarină|Mandarina]] (vorbită de către 70% din populație),<ref>{{cite book|title=Language Planning and Policy in Asia: Japan, Nepal, Taiwan and Chinese characters|author=Kaplan, Robert B. and  Richard B. Baldauf|publisher=Multilingual Matters|year=2008|isbn=9781847690951|page=24}}</ref> [[Wu (limbă)|Wu]] (inclusiv Shanghaineza), Yue (inclusiv [[Limba cantoneză|Cantoneza]] și Taishaneza), Min (inclusiv Hokkien și Teochew), Xiang, [[Gan]] și Hakka. Limbi non-sinice vorbite pe scară largă de către minoritățile etnice includ zhuang, [[mongolă]], [[tibetană]], uigură, hmong și [[coreeană]].<ref name="language">[http://english.gov.cn/2005-08/16/content_23691.htm "Languages"]. 2005. Gov.cn. Accesat la 3 mai 2006.</ref> Mandarina Standard, un grai mandarin bazat pe dialectul Beijing, este limba națională și oficială din China și este folosită drept „[[lingua franca]]” între oamenii proveniți din medii lingvistice diferite.<ref>{{cite book|title=Rough Guide Phrasebook: Mandarin Chinese|year=2011|publisher=Rough Guides|page=19|url=http://books.google.com/books?id=jlM3TMYg8HQC&pg=PA19#v=onepage&q&f=false|isbn=9781405388849}}</ref>

Chineza Clasică, forma standard de scriere în China timp de mii de ani, a permis comunicarea în scris a vorbitorilor chinezi, de limbi și dialecte diferite, neinteligibile. Scrierea chineză vernaculară, sau Baihua, este standardul de scriere, bazat pe dialectul mandarin și popularizat pentru prima dată în romanele [[Dinastia Ming|dinastiei Ming]]. Aceasta a fost adoptată, cu modificări semnificative, în perioada de început a secolului XX, ca standard național. Chineza Clasică face încă parte din programa de liceu și este, prin urmare, inteligibilă, într-o anumită măsură, pentru mulți chinezi. De la promulgarea lor de către guvern, în 1956, [[Chineză simplificată|caracterele chineze simplificate]] au devenit sistemul oficial standardizat de scriere, folosit pentru a scrie în limba chineză în China continentală, înlocuind utilizarea anterioarelor caractere chineze tradiționale.

=== Urbanizare ===
{{articol principal|Lista orașelor din China}}
China s-a urbanizat semnificativ în ultimele decenii. Procentul din populația țării care locuiește în mediul urban a crescut de la 20% în 1990 la 46% în 2007.<ref name="McKinseyUrbanBillion">{{cite web |url=http://www.mckinsey.com/~/media/McKinsey/dotcom/Insights%20and%20pubs/MGI/Research/Urbanization/Preparing%20for%20Chinas%20urban%20billion/MGI_Preparing_for_Chinas_Urban_Billion_full_report.ashx |title=Preparing for China's urban billion|publisher=McKinsey Global Institute|date=februarie 2009| pages=6, 52}}</ref> Se estimează că populația urbană a Chinei va ajunge la un miliard până în 2030.<ref name="McKinseyUrbanBillion" /> În 2012, existau mai mult de 262 de milioane de lucrători migranți în China.<ref>{{cite news | url=http://www.ibtimes.com/china-now-has-more-260-million-migrant-workers-whose-average-monthly-salary-2290-yuan-37409-1281559 | title=China Now Has More Than 260 Million Migrant Workers Whose Average Monthly Salary Is 2,290 Yuan ($374.09) | work=International Business Times | date=28 mai 2013}}</ref> Cei mai mulți dintre aceștia provin din mediul rural, fiind în căutarea unui loc de muncă în orașe.

China are peste 160 de orașe cu o populație de peste un milion,<ref>{{cite news|title=China's urban explosion: A 21st century challenge|url=http://www.cnn.com/2012/01/20/world/asia/china-florcruz-urban-growth/index.html|publisher=CNN|date=20 ianuarie 2012}}</ref> inclusiv șapte metropole (orașe cu o populație de peste 10 milioane de locuitori): [[Chongqing]], [[Shanghai]], [[Beijing]], [[Guangzhou]], [[Tianjin]], [[Shenzhen]] și [[Wuhan]].<ref>{{cite news|title=China's mega city: the country's existing mega cities|url=http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/asia/china/8278325/Chinas-mega-city-the-countrys-existing-mega-cities.html|newspaper=The Telegraph|date=24 ianuarie 2011}}</ref><ref>{{cite web|title=Overview|url=http://english.sz.gov.cn/gi/|publisher=Shenzhen Municipal E-government Resources Center|accessdate=17 octombrie 2013}}</ref><ref>{{cite news | url=http://www.npr.org/2012/08/07/158352562/wu-where-opportunities-shift-to-chinas-new-cities | title=Wu-Where? Opportunity Now In China's Inland Cities | date=7 august 2012 | agency=NPR}}</ref> Până în 2025, se estimează că în țară vor fi 221 de orașe cu peste un milion de locuitori.<ref name="McKinseyUrbanBillion" /> 

Cifrele din tabelul de mai jos sunt de la recensământul din 2010<ref name="census">{{cite web|title=Tabulation of the 2010 Census of the People's Republic of China|url=http://www.stats.gov.cn/english/statisticaldata/censusdata/rkpc2010/indexch.htm|publisher=China Statistics Press}}</ref> fiind doar estimări ale populației urbane, în limitele zonelor administrative ale orașelor; există un clasament diferit atunci când se analizează totalul populațiilor municipale (care includ populațiile suburbane și rurale). Marea „populație flotantă” a lucrătorilor migranți, face efectuarea recensămintelor din mediul urban dificilă,<ref name="Ref_abce">Francesco Sisci. "China's floating population a headache for census". ''The Straits Times''. 22 septembrie 2000.</ref> Cifrele de mai jos reprezintă numai rezidenții pe termen lung.

{|class="infobox" style="text-align:center; width:97%; margin-right:10px; font-size:90%"
! align=center colspan=12 style="background:#f5f5f5;"|Principalele arii urbane din China<br /><small>''(excluzând Regiunile Administrative Speciale [[Hong Kong]] și [[Macao]])''</small>
|-
! rowspan=13 width:100|<br />
[[Fișier:Shanghai Skyline 2009.jpg|border|100px|Shanghai]]<br />[[Shanghai]]<br />
[[Fișier:Beijing skyline at night.JPG|border|100px|Beijing]]<br />[[Beijing]]<br />
[[Fișier:Guangzhou Skyline 3.jpg|border|100px|Guangzhou]]<br />[[Canton, China|Guangzhou]]<br />
! align=center style="background:#f5f5f5;"|Nr.
! align=center style="background:#f5f5f5;"|Orașul
! align=center style="background:#f5f5f5;"|Provincia
! align=center style="background:#f5f5f5;" colspan="2"|Loc.
! align=center style="background:#f5f5f5;"|Nr.
! align=center style="background:#f5f5f5;"|Orașul
! align=center style="background:#f5f5f5;"|Provincia
! align=center style="background:#f5f5f5;" colspan="2"|Loc.
! rowspan=13 width:100|<br />
[[Fișier:Shenzhen CBD.jpg|border|100px|Shenzhen]]<br />[[Shenzhen]]<br />
[[Fișier:Tianjin Skyline 2009 Sep 11 by Nangua 2.jpg|border|100px|Tianjin]]<br />[[Tianjin]]<br />
<br />[[Dongguan]]<br />
|-
|align=center style="background:#f0f0f0;"| '''1''' ||align=left| '''[[Shanghai]]''' ||align=left| [[Shanghai]] ||align=right| 21 776 000 || &nbsp; ||align=center style="background:#f0f0f0;"| '''11''' ||align=left| '''[[Quanzhou]]''' ||align=left| [[Fujian]] ||align=right| 5 913 000
|-
|align=center style="background:#f0f0f0;"| '''2''' ||align=left| '''[[Beijing]]''' ||align=left| [[Beijing]] ||align=right| 18 241 000 || &nbsp; ||align=center style="background:#f0f0f0;"| '''12''' ||align=left| '''[[Nanking]]''' ||align=left| [[Jiangsu]] ||align=right| 5 770 000
|-
|align=center style="background:#f0f0f0;"| '''3''' ||align=left| '''[[Canton, China|Guangzhou]]-[[Foshan]]''' ||align=left| [[Guangdong]] ||align=right| 17 681 000 || &nbsp; ||align=center style="background:#f0f0f0;"| '''13''' ||align=left| '''[[Shenyang]]''' ||align=left| [[Liaoning]] ||align=right| 5 631 000
|-
|align=center style="background:#f0f0f0;"| '''4''' ||align=left| '''[[Shenzhen]]''' ||align=left| [[Guangdong]] ||align=right| 12 506 000 || &nbsp; ||align=center style="background:#f0f0f0;"| '''14''' ||align=left| '''[[Xi'an]]''' ||align=left| [[Shaanxi]] ||align=right| 5 332 000
|-
|align=center style="background:#f0f0f0;"| '''5''' ||align=left| '''[[Tianjin]]''' ||align=left| [[Tianjin]] ||align=right| 9 277 000 || &nbsp; ||align=center style="background:#f0f0f0;"| '''15''' ||align=left| '''[[Harbin]]''' ||align=left| [[Heilongjiang]] ||align=right| 4 543 000
|-
|align=center style="background:#f0f0f0;"| '''6''' ||align=left| '''[[Dongguan]]''' ||align=left| [[Guangdong]] ||align=right| 8 591 000 || &nbsp; ||align=center style="background:#f0f0f0;"| '''16''' ||align=left| '''[[Qingdao]]''' ||align=left| [[Shandong]] ||align=right| 4 444 000
|-
|align=center style="background:#f0f0f0;"| '''7''' ||align=left| '''[[Chengdu]]''' ||align=left| [[Sichuan]] ||align=right| 8 386 000 || &nbsp; ||align=center style="background:#f0f0f0;"| '''17''' ||align=left| '''[[Suzhou]]''' ||align=left| [[Jiangsu]] ||align=right| 4 402 000
|-
|align=center style="background:#f0f0f0;"| '''8''' ||align=left| '''[[Wuhan]]''' ||align=left| [[Hubei]] ||align=right| 7 411 000 || &nbsp; ||align=center style="background:#f0f0f0;"| '''18''' ||align=left| '''[[Zhengzhou]]''' ||align=left| [[Henan]] ||align=right| 4 184 000
|-
|align=center style="background:#f0f0f0;"| '''9''' ||align=left| '''[[Chongqing]]''' ||align=left| [[Chongqing]] ||align=right| 6 632 000 || &nbsp; ||align=center style="background:#f0f0f0;"| '''19''' ||align=left| '''[[Dalian]]''' ||align=left| [[Liaoning]] ||align=right| 3 777 000
|-
|align=center style="background:#f0f0f0;"| '''10''' ||align=left| '''[[Hangzhou]]''' ||align=left| [[Zhejiang]] ||align=right| 6 559 000 || &nbsp; ||align=center style="background:#f0f0f0;"| '''20''' ||align=left| '''[[Fuzhou]]''' ||align=left| [[Fujian]] ||align=right| 3 625 000
|-
| colspan="10" align=center style="background:#f5f5f5;" | Estimări pentru 2013<ref>{{cite web|url= http://www.demographia.com/db-worldua.pdf|title= Demographia World Urban Areas|date= martie 2013|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|format= PDF|work= Demographia.com|autor= Demographia}}</ref>
|}
{{clear}}

=== Educație ===
[[Fișier:Tsinghua Observatory.jpg|thumb|Universitatea Tsinghua din Beijing, una dintre universitățile de top din China<ref>{{cite web|title=Zhejiang University surpasses Tsinghua as top university of China|url=http://www.china.org.cn/top10/top_universities_of_China/2011-06/17/content_22808249.htm|publisher=China.org.cn|date=17 iunie 2011}}</ref>]]
Din 1986, învățământul obligatoriu în China cuprinde învățământul primar și învățământul gimnazial care, împreună, durează nouă ani.<ref>{{cite web|title=9-year Compulsory Education|url=http://www.china.org.cn/english/education/184879.htm|publisher=China.org.cn|accessdate=11 decembrie 2013}}</ref> În 2010, aproximativ 82,5% din elevi au continuat studiile la un ciclu liceal de trei ani.<ref>{{cite news|title=China eyes high school enrollment rate of 90%|url=http://www.chinadaily.com.cn/china/2011-08/08/content_13072098.htm|newspaper=China Daily|date=8 august 2011}}</ref> Gaokao, „Examenul Național de Admitere la Universitate” al Chinei, reprezintă o condiție prealabilă pentru intrarea în cele mai multe instituții de învățământ superior. În 2010, 27% dintre absolvenții de liceu erau înscriși în învățământul superior.<ref>{{cite news|title=China's higher education students exceed 30 million|url=http://english.peopledaily.com.cn/90001/98649/7315789.html|newspaper=People's Daily|date=11 martie 2011}}</ref> Educația profesională (vocațională) este la dispoziția studenților de la nivelele secundar și terțiar.<ref>{{cite web|title=Vocational Education in China|url=http://www.china.org.cn/english/LivinginChina/185280.htm|publisher=China.org.cn|accessdate=11 decembrie 2013}}</ref>

În februarie 2006, guvernul s-a angajat să furnizeze complet gratuit învățământul de nouă ani, inclusiv oferirea de manuale și alocații.<ref name="Ref_abch">[http://en.ce.cn/National/Rural/200602/21/t20060221_6154334.shtml "China pledges free 9-year education in rural west"] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20171010152014/http://en.ce.cn/National/Rural/200602/21/t20060221_6154334.shtml |date=2017-10-10 }}. China Economic Net. 21 februarie 2006. Accesat la 18 februarie 2013.</ref> Investițiile anuale în învățământ au crescut de la mai puțin de 50 de miliarde dolari în 2003, la mai mult de 250 de miliarde de dolari în 2011.<ref>{{cite news|title=In Education, China Takes the Lead|url=http://www.nytimes.com/interactive/2013/01/16/business/In-Education-China-Takes-the-Lead.html?_r=0|newspaper=New York Times|date=16 ianuarie 2013}}</ref> Cu toate acestea, rămâne o inegalitate în cheltuielile pentru educație. În anul 2010, cheltuielile pentru educația anuală per elev de liceu, în Beijing, s-au ridicat la 20.023 [[CNY]], în timp ce în [[Guizhou]], una dintre cele mai sărace provincii din China, cheltuielile nu au trecut de 3.204 CNY.<ref>{{cite news|title=Chinese Education: The Truth Behind the Boasts|url=http://www.businessweek.com/articles/2013-04-04/chinese-education-the-truth-behind-the-boasts|newspaper=Bloomberg Businessweek|date=4 aprilie 2013}}</ref>

Învățământul gratuit obligatoriu în China este format din școala primară și gimnazială, pentru copii cu vârste cuprinse între 6 și 15 ani. În 2011, în jur de 81,4% dintre chinezi absolviseră gimnaziul.<ref>{{cite web|url=http://data.worldbank.org/indicator/SE.SEC.ENRR/countries/CN-4E-XT?display=graph|title=School enrollment, secondary (% gross)|publisher=Banca Mondială|accessdate=18 octombrie 2013}}</ref> Până în 2007, existau 396.567 de școli primare, 94.116 școli gimnaziale și 2.236 instituții de învățământ superior.<ref>{{cite news|title=FACTBOX: Education in China|url=http://news.xinhuanet.com/english/2008-08/07/content_9030011.htm|newspaper=Xinhua|date=7 august 2008}}</ref>

În 2010, 94% din populația de peste 15 ani era [[Alfabetizare|alfabetizată]],<ref>{{cite web|url=http://data.worldbank.org/indicator/SE.ADT.LITR.ZS/countries/CN-4E-XT?display=graph|title=Literacy rate, adult total (% of people ages 15 and above)|publisher=Banca Mondială|accessdate=9 iulie 2013}}</ref> comparativ cu doar 20% în 1950.<ref name="Ref_abl">Plafker, Ted. [http://www.nytimes.com/2001/02/12/news/12iht-rchina.t.html "China's Long—but Uneven—martie to Literacy"]. ''International Herald Tribune''. 12 februarie 2001. Accesat la 22 decembrie 2012.</ref> În 2009, elevii chinezi din [[Shanghai]] au obținut cele mai bune rezultate, din lume, la matematică, științe și literatură, în cadrul Programului Internațional pentru Evaluarea Elevilor (PISA), o evaluare la nivel mondial a performanțelor școlare ale elevilor în vârstă de 15 ani.<ref>[http://www.time.com/time/world/article/0,8599,2035586,00.html#ixzz17XACd2S2 "China Beats Out Finland for Top Marks in Education"] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110211093933/http://www.time.com/time/world/article/0,8599,2035586,00.html#ixzz17XACd2S2 |date=2011-02-11 }}. ''[[Time|TIME]]''. 2009. Accesat la 18 februarie 2013.</ref>

=== Sănătate ===
[[Fișier:China Human Dev SVG.svg|thumb|right| Diagramă arătând creșterea [[Indicele dezvoltării umane|Indicelui Dezvoltării Umane]] în China între 1970 și 2010]]
Ministerul Sănătății, împreună cu omologii săi din birourile de sănătate provinciale, supraveghează necesitățile de sănătate ale populației din China.<ref>{{cite web|title=Ministry of Health|url=http://english.gov.cn/2005-10/09/content_75326.htm|publisher=GOV.cn|accessdate=28 noiembrie 2013|archive-date=2014-07-14|archive-url=https://web.archive.org/web/20140714110810/http://english.gov.cn/2005-10/09/content_75326.htm|dead-url=yes}}</ref> Accentul pe sănătatea publică și medicina preventivă, a caracterizat politica de sănătate din China de la începutul anilor 1950. La acea vreme, Partidul Comunist a început Campania de Sănătate Patriotică, care a avut ca scop îmbunătățirea salubrității și a igienei, precum și tratarea și prevenirea a mai multor boli. Boli cum ar fi [[holera]], [[febra tifoidă]] sau [[scarlatina]], care erau deja răspândite în China, au fost aproape eradicate în această campanie. După ce [[Deng Xiaoping]] a început instituirea reformelor economice, în 1978, starea de sănătate a populației chineze s-a îmbunătățit rapid datorită unei mai bune nutriții, cu toate că multe dintre serviciile gratuite de sănătate publică, prevăzute în mediul rural, au dispărut împreună cu [[Agricultură colectivizată|Comunele Poporului]]. Asistența medicală în China a devenit în cea mai mare parte privatizată și a înregistrat o creștere semnificativă a calității. În 2009, guvernul a început o inițiativă pe trei ani, pentru a furniza asistență medicală și de îngrijire, la un cost de 124 miliarde de dolari.<ref>{{cite news|title=China's $124 Billion Health-Care Plan Aims to Boost Consumption|url=http://www.bloomberg.com/apps/news?pid=newsarchive&sid=aXFagkr3Dr6s|newspaper=Bloomberg L.P.|date=22 ianuarie 2009}}</ref> Până în 2011, în urma acestei campanii, 95% din populația Chinei avea acoperirea unei asigurări de sănătate de bază.<ref>{{cite news|title=Great Progress, but More Is Needed|url=http://www.nytimes.com/roomfordebate/2011/11/01/is-china-facing-a-health-care-crisis/chinas-health-care-reform-far-from-sufficient|newspaper=New York Times|date=1 noiembrie 2011}}</ref> În 2011, China a fost evaluată ca fiind al treilea cel mai mare furnizor mondial de produse farmaceutice, dar populația sa a avut de suferit de pe urma dezvoltării și distribuirii de medicamente contrafăcute.<ref>{{cite news|last=Barboza|first=David|title=2,000 Arrested in China in Counterfeit Drug Crackdown|url=http://www.nytimes.com/2012/08/06/world/asia/2000-arrested-in-china-in-crackdown-on-counterfeit-drugs.html?_r=0|newspaper=New York Times|date=5 august 2012|accessdate=23 martie 2013}}</ref>

Speranța de viață la naștere în China este de 75 de ani,<ref>{{cite web|title=Life expectancy at birth, total (years)|url=http://data.worldbank.org/indicator/SP.DYN.LE00.IN|publisher=Banca Mondială|accessdate=28 octombrie 2013}}</ref> iar rata mortalității infantile este de 12 la mie.<ref>{{cite web|title=Mortality rate, infant (per 1,000 live births)|url=http://data.worldbank.org/indicator/SP.DYN.IMRT.IN|publisher=Banca Mondială|accessdate=28 octombrie 2013}}</ref> Ambele s-au îmbunătățit în mod semnificativ începând cu anii 1950.{{efn| Speranța de viață la naștere a crescut de la aproximativ 31 de ani în 1949 la 75 ani, în 2008,<ref>{{cite news | url=http://english.people.com.cn/90001/90776/90882/6776688.html | title=Life expectancy increases by 44 years from 1949 in China's economic powerhouse Guangdong | work=People's Daily | date=4 octombrie 2009}}</ref> iar mortalitațea infantilă a scăzut de la 300 la mie în 1950 la aproximativ 33 la mie în 2001.<ref name="Ref_abcu">[http://www.china.org.cn/english/19012.htm "China's Infant Mortality Rate Down"]. 11 septembrie 2001. China.org.cn. Accesat la 3 mai 2006.</ref>}} Rata de piticire, o afecțiune cauzată de [[malnutriție]], a scăzut de la 33,1% în 1990 la 9,9% în 2010.<ref>{{cite doi|10.1126/science.336.6080.402}}</ref> În ciuda îmbunătățirilor semnificative în materie de sănătate și construirea de facilități medicale avansate, China are mai multe probleme de sănătate publică emergente, cum ar fi bolile respiratorii cauzate de poluarea la scară largă a aerului,<ref name="FT-china-pollution">{{cite web|url= http://www.ft.com/cms/s/8f40e248-28c7-11dc-af78-000b5df10621.html|title= 750,000 a year killed by Chinese pollution|accessdate=22 iulie 2007 |work=Financial Times |date= 2 iulie 2007|author=McGregor, Richard}}</ref> sutele de milioane de fumători,<ref name="Ref_abcx">[http://www.nytimes.com/2010/06/11/world/asia/11iht-letter.html "China's Tobacco Industry Wields Huge Power"] article by Didi Kirsten Tatlow in ''[[The New York Times]]'' 10 iunie 2010</ref> sau creșterea obezității în rândul tinerilor din mediul urban.<ref name="Ref_abcy">[http://www.cnn.com/SPECIALS/1999/china.50/dispatches/09.23.health/ "Serving the people?"]. 1999. Bruce Kennedy. CNN. Accesat la 17 aprilie 2006.</ref><ref name="Ref_abcz">[http://english.people.com.cn/english/200008/04/eng20000804_47271.html "Obesity Sickening China's Young Hearts"]. 4 august 2000. ''People's Daily''. Accesat la 17 aprilie 2006.</ref> Populația mare a Chinei și orașele dens populate au condus la focare de boli grave, în ultimii ani, cum ar fi izbucnirea în 2003 a [[SARS]].<ref name="Ref_abcda">[http://www.who.int/csr/don/2004_05_18a/en/index.html "China's latest SARS outbreak has been contained, but biosafety concerns remain"]. 18 mai 2004. [[World Health Organization]]. Accesat la 17 aprilie 2006.</ref> În 2010, poluarea aerului a cauzat 1,2 milioane de decese premature în China.<ref>{{cite news|title=Air Pollution Linked to 1.2 Million Premature Deaths in China|url=http://www.nytimes.com/2013/04/02/world/asia/air-pollution-linked-to-1-2-million-deaths-in-china.html|newspaper=New York Times|date=1 aprilie 2013}}</ref> Înălțimea medie a bărbaților în China este 170&nbsp;cm iar cea a femeilor este de 158&nbsp;cm.<ref>{{cite news|title=Human height|url=https://en.wikipedia.org/wiki/Human_height|date=6 July  2015}}</ref>

=== Religie ===
[[Fișier:Hall of Prayer for Good Harvest.JPG|200px right|thumb|Templul Cerului, un complex de cladiri taoiste.]]
[[Fișier:Guoqingsi001r.jpg|thumb|left |upright|Templul Guoqing de pe Muntele Tiantai, construit în 598 dHr, a fost locul de fondare a ramurii Tiantai a budismului chinez]]
Libertatea religioasă este garantată de constituția Chinei, deși organizațiile religioase care nu dispun de o aprobare oficială pot face obiectul unei persecuții de stat.<ref name="XinBan2012">[http://www.ft.com/cms/s/0/602b650e-dc69-11e1-a304-00144feab49a.html#axzz24qLQjsqF "China bans religious activities in Xinjiang"]. ''[[Financial Times]]''. 2 august 2012. Accesat la 28 august 2012.</ref><ref>''Constituția Republicii Populare Chineze''. Capitolul 2, Articolul 36.</ref> Estimările demografice religioase, în China, variază. Un sondaj realizat în 2007 a evidențiat faptul că 31,4% dintre chinezii de peste 16 ani erau religioși,<ref name="news.bbc.co.uk">{{Cite news|url=http://news.bbc.co.uk/2/hi/asia-pacific/6337627.stm |title=Survey finds 300m China believers |publisher=BBC |date=7 februarie 2007 |accessdate=15 iunie 2009}}</ref> în timp ce un studiu din 2006 a constatat că 46% din populația Chinei era religioasă.<ref name="ECRAN2012">Yu Tao. ''[http://www.euecran.eu/pdf/ECRAN%20Analysing%20the%20Recent%20Development%20of%20Religious%20Communities%20in%20Contemporary%20Rural%20China_Yu%20Tao.pdf A Solo, a Duet, or an Ensemble? Analysing the Recent Development of Religious Communities in Contemporary Rural China (PDF)]''. Europe-China Research and Advice Network. [[University of Nottingham]]. p. 7, 11. Accesat la 28 septembrie 2013.</ref>

De-a lungul mileniilor, civilizația chineză a fost influențată de diferite mișcări religioase. Conceptul chinez de „San Jiao” („trei doctrine” sau „trei religii”) include [[confucianism]]ul {{efn|Clasificarea Confucianimului ca religie este disputată.<ref>{{cite book|last=Sun|first=Anna|title=Confucianism as a World Religion: Contested Histories and Contemporary Realities|year=2013|publisher=Princeton University Press|page=86|url=http://books.google.com/books?id=Ieyp8W7-jOMC&pg=PA86#v=onepage&q&f=false|isbn=1400846080}}</ref>}} [[Budismul în China|budismul]] și [[taoism]]ul, iar din punct de vedere istoric, au avut un impact semnificativ în modelarea culturii chineze.<ref>{{cite book|last=Yao|first=Xinzhong|title=Chinese Religion: A Contextual Approach|year=2010|publisher=Continuum|page=11|url=http://books.google.com/books?id=GuINLKnJp0AC&pg=PA11#v=onepage&q&f=false|isbn=9781847064769}}</ref><ref>{{cite book|last=Miller|first=James|title=Chinese Religions in Contemporary Societies|year=2006|publisher=ABC-CLIO|page=57|url=http://books.google.com/books?id=S4vg8BQrqA4C&pg=PA57#v=onepage&q&f=false|isbn=9781851096268}}</ref> Elemente ale acestor trei sisteme de credință sunt de multe ori încorporate în tradiții religioase populare sau folclorice.<ref>{{cite book|last=Xie|first=Zhibin|title=Religious Diversity and Public Religion in China|year=2006|publisher=Ashgate Publishing|page=73|url=http://books.google.com/books?id=peah4XTpqnkC&pg=PA73#v=onepage&q&f=false|isbn=9780754656487}}</ref> 

O sondare a opiniei, făcută în 2008, a sătenilor din mediul rural, din șase provincii, a evidențiat faptul că:
{{quote|1=mai mult de două treimi din auto-proclamații credincioși, religioși, (sau 31,09 % din toți sătenii eșantionați) nu fac, sau nu se pot identifica în mod clar credința lor ... Acești oameni cred că există puteri supranaturale care domină sau influențează puternic soarta ființelor umane, iar ei cred că soarta lor poate fi schimbată prin oferirea de sacrificii pentru divinități sau strămoșii. Aceste credințe și practici sunt adesea adânc înrădăcinate în cultura tradițională chineză și în obiceiurile comunităților locale.<ref name="ECRAN2012" />}}

Un sondaj realizat de Horizon Research Consultancy Group, în 2007, a remarcat faptul că persoanele care se identifică drept budiști alcătuiesc 18-19% din populația adultă din China, în timp ce creștinii cuprind în jur de 3-4%, iar musulmanii aproximativ 1%.<ref name="pewforum.org">{{cite web |url=http://pewforum.org/Importance-of-Religion/Religion-in-China-on-the-Eve-of-the-2008-Beijing-Olympics.aspx |title=Religion in China on the Eve of the 2008 Beijing Olympics |publisher=Pew Forum |date=1 mai 2008 |accessdate=17 octombrie 2011 |archive-date=2021-02-13 |archive-url=https://web.archive.org/web/20210213072733/https://www.pewforum.org/2008/05/01/religion-in-china-on-the-eve-of-the-2008-beijing-olympics/ |dead-url=yes }}</ref> Unele dintre minoritățile etnice din China practică religii etnice unice: Dongbaism este religia tradițională a poporului Nakhi, Moism este religia populațiilor [[Zhuang]] și Ruism este credința etnicilor Qiang. Religia tradițională indigenă a [[Tibet]]ului este Bon, însă cei mai mulți tibetani practică [[budism tibetan|budismul tibetan]], în forma [[Vajrayana]].<ref>{{cite book|title=Introduction to the World's Major Religions, Volume 3|year=2005|publisher=Greenwood Publishing Group|page=65|url=http://books.google.com/books?id=VF6ZolMIFn8C&pg=PA130#v=onepage&q&f=false|isbn=9780313336348}}</ref>

Un sondaj recent din 2015 făcut de Institutul american de opinie publică Win/Gallup International Association a arătat faptul că doar 14% dintre chinezi s-au declarat religioși iar restul s-au declarat atei sau nereligioși.<ref>{{cite web|url=http://www.wingia.com/web/files/news/14/file/14.pdf|title=Global Index Of Religiosity And Atheism|date=19 aprilie 2015|accessdate=2016-09-23|archive-date=2013-10-21|archive-url=https://web.archive.org/web/20131021065544/http://www.wingia.com/web/files/news/14/file/14.pdf|dead-url=yes}}</ref>

== Politică ==
{{ Multiple image
 | align = right
 | direction = vertical
 | width = 150
 | image1 = Xi Jinping Sept. 19, 2012.jpg
 | caption1 = [[Xi Jinping]], președintele Chinei
 | image2 = 李强 Li Qiang 20230313 01.jpg
| caption2 = {{Ill-wd|Q4414390}}, premierul Chinei
}}

[[Fișier:PLA soldier (6349183491).jpg|thumb|left|Soldat chinez din AEP]]
Republica Populară Chineză este unul dintre puținele state [[Socialism|socialiste]] de pe Glob, care susține deschis comunismul. Guvernul chinez a fost descris de politologi în mod variat, ca fiind [[Comunism|comunist]] și socialist, dar și [[Autoritarism|autoritar]] și [[Corporatism|corporatist]],<ref>{{cite journal|title=China, Corporatism, and the East Asian Model |first1=Jonathan |last1=Unger |first2= Anita |last2=Chan |journal= The Australian Journal of Chinese Affairs |issue= 33 |date=ianuarie 1995 |pages= 29–53|doi=10.2307/2950087}}</ref> cu restricții majore în multe domenii, mai ales în cazul accesului liber la internet, libertatea presei, libertatea de întrunire, dreptul de a avea mai mulți copii, libertatea de fondare a organizațiilor sociale ([[ONG]]-uri) și libertatea religioasă.<ref name="freedomhouse">{{cite web|url=http://freedomhouse.org/template.cfm?page=22&year=2011&country=8016|title=Freedom in the World 2011: China|publisher=Freedom House|year=2011|accessdate=19 iunie 2013|archive-date=2012-01-04|archive-url=https://web.archive.org/web/20120104060016/http://www.freedomhouse.org/template.cfm?page=22&year=2011&country=8016|dead-url=yes}}</ref> Sistemul său actual, politic și economic, a fost numit de către liderii săi ca „socialism cu caracteristici chineze” (fiind un [[marxism]] adaptat la circumstanțele din China) și ca o „economie de piață socialistă”.<ref>{{cite news|title=Xi reiterates adherence to socialism with Chinese characteristics|url=http://news.xinhuanet.com/english/china/2013-01/05/c_132082389.htm|newspaper=Xinhua|date=5 ianuarie 2013}}</ref>

Țara este condusă de [[Partidul Comunist Chinez|Partidul Comunist din China]] (PCC), a cărui putere este consfințită de către constituția Chinei.<ref>{{cite web|url=http://english.people.com.cn/constitution/constitution.html
| title=Constituția Republicii Populare Chineze
|work=People's Daily  |accessdate=14 iulie 2009 }}</ref> Sistemul electoral chinez este ierarhic, în care membrii Adunării Reprezentanților Poporului (la nivel local - comunal și județean) sunt aleși în mod direct, iar pentru toate nivelurile superioare Adunării Reprezentanților Poporului, până la Adunarea Națională a Reprezentanților Poporului, sunt aleși în mod indirect de către Adunările Populare din nivelele imediat inferioare.<ref name="a97">Articolul 97 din [[Constituția Republicii Populare Chineze]]</ref><ref>{{Citat web |url=http://romanian.cri.cn/chinaabc/chapter2/chapter20101.htm |accessdate=2014-03-28 |titlu=China ABC<!-- Titlu generat de robot --> |archive-date=2016-10-31 |archive-url=https://web.archive.org/web/20161031200726/http://romanian.cri.cn/chinaabc/chapter2/chapter20101.htm |dead-url=yes }}</ref> Sistemul politic este descentralizat, iar liderii provinciali și sub-provinciali au un grad de autonomie semnificativ.<ref name="cfr">{{cite web |url=http://www.cfr.org/publication/14482/communist_party_of_china.html |title=CFR.org |publisher=CFR.org |accessdate=27 aprilie 2010 |archive-date=2010-05-11 |archive-url=https://web.archive.org/web/20100511033229/http://www.cfr.org/publication/14482/communist_party_of_china.html |dead-url=yes }}</ref> Există și alte partide politice în China, denumite partide democratice, care participă la Adunarea Națională a Poporului și la Conferința Consultativă Politică Populară (CCPP).<ref>{{cite web|title=Democratic Parties|url=http://english.people.com.cn/data/China_in_brief/Political_Parties/Democratic%20Parties.html|work=People's Daily|accessdate=8 decembrie 2013}}</ref>

Comparativ cu politicile anilor 1970, a ușilor închise, liberalizarea Chinei a dus la un climat administrativ mai puțin restrictiv decât înainte. China sprijină principiul leninist al „centralismului democratic”,<ref>''[[Constituția Republicii Populare Chineze]]''. (1982)</ref> dar Adunarea Națională a Reprezentanților Poporului (instituție aleasă) a fost descrisă ca un organism cu puțină putere de facto.<ref>{{Cite news|url=http://news.bbc.co.uk/2/shared/spl/hi/in_depth/china_politics/government/html/7.stm |title=BBC, Country Report: China |publisher=BBC News |accessdate=14 iulie 2009 }}</ref> Președintele în exercițiu este [[Xi Jinping]], acesta fiind, totodată, Secretarul General al Partidului Comunist Chinez și președintele Comisiei Militare Centrale.<ref name="XiJinpingLiKeqiang" /> Premierul actual este [[Li Keqiang]], care, de asemenea, este membru senior al Comitetului Permanent al Biroului Politic (Politburo).
[[Fișier:Great Hall Of The People At Night.JPG|200px|left|thumb|Sala Mare a Poporului, noaptea. Beijing]]
Au existat unele mișcări pentru liberalizare politică, unde alegeri libere sunt organizate la nivel de sat și oraș<ref name="poll">{{cite web|url=http://www.chinadaily.com.cn/en/doc/2003-12/08/content_288018.htm
| title=Beijingers Get Greater Poll Choices
| accessdate=18 februarie 2007 |work=China Daily |year=2003}}</ref><ref name="Ref_p">Lohmar, Bryan; and Somwaru, Agapi; [http://www.ers.usda.gov/publications/aib775/aib775n.pdf ''Does China's Land-Tenure System Discourage Structural Adjustment?'']. 1 mai 2006. USDA Economic Research Service. Accesat la 3 mai 2006.</ref> Cu toate acestea, Partidul păstrează controlul efectiv asupra numirilor guvernamentale, în absența oricărei opoziții semnificative, PCC câștigând implicit, de cele mai multe ori, alegerile. Preocupările politice din China sunt axate pe decalajul tot mai mare dintre bogați și săraci și [[corupție|corupția]] guvernamentală.<ref name="Ref_q">[http://www.highbeam.com/doc/1P1-52919430.html "China sounds alarm over fast-growing gap between rich and poor"] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20140610060248/http://www.highbeam.com/doc/1P1-52919430.html |date=2014-06-10 }}. Associated Press via Highbeam (subscription required to see full article). 11 mai 2002. Accesat la 1 februarie 2013.</ref><ref>Hasmath, R. (2012) "[http://www.washingtontimes.com/news/2012/nov/9/red-chinas-iron-grip-on-power/ Red China's Iron Grip on Power: Communist Party Continues Repression]", The Washington Times, 12 November, p. B4.</ref> Cu toate acestea, nivelul de suport popular, pentru guvern și gestionarea sa a națiunii, este mare; 80-95% din cetățenii chinezi exprimându-și satisfacția față de guvernul central, potrivit unui sondaj din 2011.<ref>{{cite news|title=A Point Of View: Is China more legitimate than the West?|url=http://www.bbc.co.uk/news/magazine-20178655|newspaper=BBC News|date=2 noiembrie 2012}}</ref>

=== Organizarea administrativă ===
Republica Populară Chineză are un control administrativ a 22 de provincii și consideră [[Taiwan]]ul a fi a XXIII-a provincie, deși în prezent Taiwanul este, în mod independent, guvernat de către [[Republica Chineză]], care contestă revendicarea RPC.<ref name="Ref_ap">Gwillim Law (2 aprilie 2005). [http://www.statoids.com/ucn.html Provinces of China]. Accesat la 15 aprilie 2006.</ref> China are, de asemenea, cinci subdiviziuni numite oficial Regiuni Autonome, fiecare cu un grup minoritar desemnat, patru municipalități, și două Regiuni Administrative Speciale (RAS), care dețin un grad de autonomie politică. Aceste 22 de provincii, cinci regiuni autonome și patru municipalități pot fi denumite, în mod generic, China Continentală. Acest termen exclude, de obicei, RAS Hong Kong și Macao. Niciuna dintre aceste diviziuni nu sunt recunoscute de către guvernul Taiwanului, care revendică, în întregime, teritoriul RPC. 

Constituția Republicii Populare Chineze prevede, oficial, faptul că țara este organizată în trei nivele administrative:
# la nivel '''provincial''': China este împărțită în 23 de provincii, 5 regiuni autonome, 4 municipii de subordonare centrală (sau municipalități) și 2 Regiuni Administrative Speciale (RAS) 
# la nivel '''județean''': Provinciile și regiunile autonome au în subordine districte (autonome), județe, județe autonome și orașe;
# la nivel '''comunal''': Județele, județele autonome și orașele au la rândul lor în subordine comune, comune de autonomie națională și orășele.
Totuși, în practică, au mai fost inserate încă două nivele: Prefectura, sub nivel provincial și Satul, sub nivelul Comunal. Nivelele Provinciale, Județene și Comunale sunt adaptate pentru a fi compatibile cu particularitățile etnice și economice ale respectivei zone: regiunile autonome, districtele autonome și județele autonome sunt diviziuni de nivel I și II, locuite de cele 55 de minorități etnice naționale, care se bucură de propria lor autonomie în elaborarea de legi specifice. Municipiile de subordonate centrală: [[Beijing]], [[Tianjin]], [[Shanghai]] și [[Chongqing]] includ unele dintre cele mai mari orașe din lume și se află sub administrare directă. Fostele colonii europene, [[Hong Kong]] și [[Macao]], mențin o considerabilă autonomie ca regiuni administrative speciale, păstrându-și propriul sistem economic și juridic, dar și anumite caracteristici proprii statelor independente, cum ar fi propria monedă, domeniu propriu de internet, prefix telefonic, steag etc. Conform acestui model de guvernare, Taiwanul este considerat ca fiind una dintre cele 23 de provincii ale RPC, deși, în practică, insula este independentă și este administrată de către regimul Republicii Chineze (Taiwan), de la sfârșitul [[Războiul Civil Chinez|războiului civil]] din 1949.

RPC administrează 33 de diviziuni la nivel de provincie, 333 de diviziuni la nivel de prefectură, 2.862 divizii la nivel de județ, 41.636 divizii la nivel comunal și mult mai multe la nivel sătesc.
{| class="wikitable" style="margin: 1em auto 1em auto;"
|+'''Tabelul de mai jos prezintă diviziunile administrative, administrate de către Republica Populară Chineză la 31 decembrie 2005''' 
|-
| Nivel
| Nume
| Tipul
| 
| Pinyin
| Numărul
|-valign=top 
| rowspan=4|  1 || rowspan=4|  Nivel Provincial<br />省级行政区 ||Provincii<br />(*China revendică [[Taiwan]]ul drept provincia sa) || 省 || ''shěng'' || align="right" | 22<br/>(23*)
|-
| Regiuni Autonome ||  自治区 || ''zìzhìqū'' || align="right" | 5
|-
|  Municipii de subordonare centrală||  直辖市 || ''zhíxiáshì'' || align="right" | 4
|-
|  Regiuni Administrative Speciale (RAS) ||  特别行政区 || ''tèbié xíngzhèngqū'' || align="right" | 2
|-valign=top 
|  rowspan=4| 2 ||  rowspan=4| Nivel Prefectural<br />地级行政区 || Prefecturile || 地区 || ''dìqū'' || align="right" | 17
|-
| Prefecturi Autonome  || 自治州 || ''zìzhìzhōu'' || align="right" | 30
|-
| Orașe Prefectură  || 地级市  || ''dìjíshì'' || align="right" | 283
|-
| Ligi  || 盟  || ''méng'' || align="right" | 3
|-valign=top 
| rowspan=8| 3 || rowspan=8| Nivelul Județean <br />县级行政区  || Județe || 县  || ''xiàn'' || align="right" | 1.464
|-
| Județe Autonome  || 自治县  || ''zìzhìxiàn'' || align="right" | 117
|-
| Orașe Municipii|| 县级市  || ''xiànjíshì'' || align="right" | 374
|-
| Orașe Județene || 市辖区  || ''shìxiáqū'' || align="right" | 852
|-
| Steaguri || 旗  || ''qí'' || align="right" | 49
|-
| Steaguri autonome|| 自治旗  || ''zìzhìqí'' || align="right" | 3
|-
|  Arii Forestiere || 林区 || ''línqū'' || align="right" | 1
|-
| Județe Speciale || 特区 || ''tèqū'' || align="right" | 2
|-valign=top 
| rowspan=7| 4 || rowspan=7| Nivelul Comunal <br />乡级行政区 || Comune  || 乡  || ''xiāng'' || align="right" | 14.677
|-
| Comune de autonomie națională || 民族乡  || ''mínzúxiāng'' || align="right" | 1.092
|-
| Orășele || 镇  || ''zhèn'' || align="right" | 19.522
|-
| Sub-districte  || 街道办事处  || ''jiēdàobànshìchù'' || align="right" | 6.152
|-
| Orașe-District  || 区公所  || ''qūgōngsuǒ'' || align="right" | 11
|-
| Sum || 苏木  || ''sūmù'' || align="right" | 181
|-
| Sumu etnice || 民族苏木  || ''mínzúsūmù'' || align="right" | 1
|-valign=top 
| rowspan=2| 5 || rowspan=2| Nivelul Sătesc <br />村级自治组织 || Orășel Comunal (社区)  || 社区居民委员会  || ''jūmínwěiyuánhùi'' || align="right" | 80.717<ref>China Statistical Yearbook 2007, cap. 23-28 Basic Conditions of Civil Affairs Agencies"</ref>
|-
| Comitete (Grupuri) Sătești (村民小组 - cūnmínxiǎozǔ) <br /> ** Sate Administrative  (行政村, xíngzhèngcūn)  <br /> **  Sate  (自然村,  zìráncūn) || 村民委员会  
不良餘額
| ''cūnmínwěiyuánhùi'' || align="right" | 623.669<ref>China Statistical Yearbook 2007, cap. 23-28, op.cit.</ref>
|}
{| class="navbox" style="width:50%; background:none; border:0px; text-align:left; valign:top;"
!colspan=6|<div style="text-align:center">Provincii (省)</div>
|-
|
* [[Anhui]] (安徽)
* [[Fujian]] (福建)
* [[Gansu]] (甘肃)
* [[Guangdong]] (广东)
* [[Guizhou]] (贵州)
|
* [[Hainan]] (海南)
* [[Hebei]] (河北)
* [[Heilongjiang]] (黑龙江)
* [[Henan]] (河南)
* [[Hubei]] (湖北)
|
* [[Hunan]] (湖南)
* [[Jiangsu]] (江苏)
* [[Jiangxi]] (江西)
* [[Jilin]] (吉林)
* [[Liaoning]] (辽宁)
|
* [[Qinghai]] (青海)
* [[Shaanxi]] (陕西)
* [[Shandong]] (山东)
* [[Shanxi]] (山西)
* [[Sichuan]] (四川)
| valign="top"|
* [[Taiwan]] (台湾)<sup>*</sup>
* [[Yunnan]] (云南)
* [[Zhejiang]] (浙江)
|-
|colspan=6|<sup>*</sup>''Taiwanul este revendicat de către PRC, dar este administrat de [[Republica Chineză]]''
|-
!colspan=2|<div style="text-align:center">'''Regiuni autonome''' (自治区)</div>
!colspan=2|<div style="text-align:center">'''Municipalități''' (直辖市)</div>
!colspan=2|<div style="text-align:center">'''Regiuni administrative<br />speciale''' (特别行政区)</div>
|-
|colspan=2|
* [[Guangxi]] (广西壮族自治区)
* [[Mongolia Interioară]] / ''Nei Mongol'' (内蒙古自治区)
* [[Ningxia]] (宁夏回族自治区)
* [[Xinjiang]] (新疆维吾尔自治区)
* [[Regiunea autonomă Tibet|Tibet]] / ''Xizang'' (西藏自治区)
|colspan="2" valign="top"|
* [[Beijing]] (北京市)
* [[Chongqing]] (重庆市)
* [[Shanghai]] (上海市)
* [[Tianjin]] (天津市)
|colspan=2 valign="top"|
* [[Hong Kong]] / ''Xianggang'' (香港特別行政區)
* [[Macau]] / ''Aomen'' (澳門特別行政區)
|}
{{China}}

=== Relațiile externe ===
[[Fișier:MOFAChinaChaoyang.JPG|200px|left|thumb|Ministerul Relațiilor Externe, aflat în districtul Chaoyang, Beijing.]]
RPC are relații diplomatice cu 171 de țări și deține ambasade în 162.<ref>{{cite web|title=Background Note: China|url=http://www.state.gov/r/pa/ei/bgn/18902.htm|work=Bureau of Public Affairs|publisher=US Department of State|accessdate=10 martie 2011}}</ref> Legitimitatea sa este contestată de către Republica Chineză și alte câteva țări; este, astfel, cel mai mare și cel mai populat stat din lume, cu recunoaștere limitată. În 1971, Republica Populară Chineză a înlocuit [[Taiwan|Republica Chineză (Taiwan)]], ca unic reprezentant al Chinei în cadrul [[Organizației Națiunilor Unite]] și ca unul dintre cei cinci membri permanenți ai [[Consiliul de Securitate al ONU|Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite]].<ref name="Ref_r">Chang, Eddy (22 august 2004). [http://www.taipeitimes.com/News/editorials/archives/2004/08/22/2003199768 ''Perseverance will pay off at the UN''], ''The Taipei Times''.</ref> China este, de asemenea, un fost membru și lider al [[Mișcarea de Nealiniere|Mișcării de Nealiniere]], considerându-se, totodată, o susținătoare a țărilor aflate în curs de dezvoltare.<ref name="Ref_2009">{{Cite news|url=http://english.peopledaily.com.cn/90001/90776/90883/6847341.html|title=China says communication with other developing countries at Copenhagen summit transparent|date=21 decembrie 2009|accessdate=20 august 2010|work=People's Daily}}</ref> Împreună cu [[Brazilia]], [[Rusia]], [[India]] și [[Africa de Sud]], China este un membru al grupului [[BRICS]], al marilor economii emergente și a găzduit al treilea summit oficial al grupului, la [[Sanya]], [[Hainan]], în aprilie 2011.<ref>[http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-pacific-13076229 "BRICS summit ends in China"]. BBC. 14 aprilie 2011. Accesat la 24 octombrie 2011.</ref>
[[Fișier:SecondBRIC2.jpg|200px|left|thumb|China face parte din BRICS. În 2010 a avut loc al doilea summit. De la stânga la dreapta: președintele Dmitri Medvedev (Rusia), Luiz Inacio Lula da Silva (Brazilia), Hu Jintao (China) și Manmohan Singh (India).]]
În conformitate cu interpretarea sa a politicii „O Singură Chină”, Beijingul a condiționat stabilirea de relații diplomatice cu alte țări, în funcție de recunoașterea legitimității revendicării Taiwanului și încetarea relațiilor diplomatice cu guvernul [[Taiwan|Republicii Chineze]]. Oficialii chinezi au protestat în numeroase rânduri atunci când alte țări au făcut propuneri diplomatice Taiwanului,<ref>{{Cite news|url=http://www.google.com/hostednews/afp/article/ALeqM5iNP2McsYhIeRMgrn036WkQdrN3LQ|title=Taiwan's Ma to stopover in US: report|agency=Agence France-Presse|date=11 ianuarie 2010|archiveurl=https://web.archive.org/web/20110711134925/http://www.google.com/hostednews/afp/article/ALeqM5iNP2McsYhIeRMgrn036WkQdrN3LQ|archivedate=2011-07-11|access-date=2014-03-28|dead-url=no}}</ref> mai ales în materie de vânzări de armament.<ref>{{Cite news |url=http://www.timesonline.co.uk/tol/news/world/asia/article7010435.ece |work=The Times |location=London |date=1 februarie 2010 |title=China says US arms sales to Taiwan could threaten wider relations |author=Macartney, Jane |access-date=2014-03-28 |archive-date=2010-05-25 |archive-url=https://web.archive.org/web/20100525102454/http://www.timesonline.co.uk/tol/news/world/asia/article7010435.ece |dead-url=yes }}</ref> China se opune, de asemenea, întâlnirilor politice dintre oficialii guvernamentali străini și cel de-al [[Tenzin Gyatso|XIV-lea Dalai Lama]], considerând Tibetul ca fiind, oficial, un teritoriu al Chinei.<ref>{{Cite news|url=http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/asia/china/6952556/China-cancels-UK-human-rights-summit-after-Akmal-Shaikh-execution.html
| title=China cancels UK human rights summit after Akmal Shaikh execution
| author=Moore, Malcolm |date= 8 ianuarie 2010 |work=The Daily Telegraph | location=London}}</ref> O mare parte a politicii externe actuale a Chinei este bazată pe cele „Cinci principii ale coexistenței pașnice”, ale lui [[Zhou Enlai]], dar și pe conceptul de „armonie fără uniformitate", care încurajează relațiile diplomatice dintre state, în ciuda diferențelor ideologice.<ref name="Keith">{{Cite book|last=Keith|first=Ronald C.|title=China from the inside out – fitting the People's republic into the world|publisher=PlutoPress |pages=135–136}}</ref> Această politică poate să fi condus China înspre a sprijini state care sunt considerate, de către națiunile occidentale, drept periculoase sau represive, cum ar fi [[Zimbabwe]], [[Coreea de Nord]] și [[Iran]].<ref>{{cite news|title=An Authoritarian Axis Rising?|url=http://thediplomat.com/2012/06/an-authoritarian-axis-rising/|newspaper=The Diplomat|date=29 iunie 2012}}</ref> China are o relație economică și militară cu [[Rusia]],<ref>{{cite web|url=http://www.dw.de/china-russia-launch-largest-ever-joint-military-exercise/a-16931106|title=China, Russia launch largest ever joint military exercise|work=Deutsche Welle|date=5 iulie 2013|accessdate=5 iulie 2013}}</ref> iar cele două state votează, de multe ori, la unison în [[Consiliul de Securitate al ONU]].<ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-china-18327632|title=Energy to dominate Russia President Putin's China visit|publisher=BBC|date=5 iunie 2012}}</ref><ref>{{cite news|url=http://www.nytimes.com/2012/07/20/world/middleeast/russia-and-china-veto-un-sanctions-against-syria.html|title=Friction at the U.N. as Russia and China Veto Another Resolution on Syria Sanctions|work=[[New York Times]]|date=19 iulie 2012|accessdate=15 noiembrie 2012}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-china-21911842|title=Xi Jinping: Russia-China ties 'guarantee world peace'|publisher=BBC|date=23 martie 2013|accessdate=23 martie 2013}}</ref>

==== Relațiile comerciale ====
[[Fișier:G5 meeting in Germany.jpg|200px|right|thumb|Hu Jintao (al doilea de la dreapta) la o întâlnire a liderilor G5, în 2007]]
În ultimele decenii, China a jucat un rol tot mai mare în a propune Zone de Liber Schimb și pacte de securitate, printre vecinii săi din Regiunea Asia-Pacific. În 2004 a propus un cadru de lucru complet nou pentru Summitul Asiei de Est (SAE), ca un forum pentru probleme de securitate regională.<ref name="Ref_s">Dillon, Dana; and Tkacik, John, Jr.; [https://web.archive.org/web/20060210135228/http://www.policyreview.org/134/dillon.html ''China's Quest for Asia'']. ''Policy Review''. decembrie 2005 și ianuarie 2006. nr. 134. Accesat la 22 aprilie 2006.</ref> SAE, care include „[[ASEAN]] Plus Trei”, [[India]], [[Australia]] si [[Noua Zeelandă]], a avut summit-ul inaugural în 2005. China este, de asemenea, un membru fondator al [[Organizația pentru Cooperare de la Shanghai|Organizației pentru Cooperare de la Shanghai]] (OCS), împreună cu [[Rusia]] și republicile din [[Asia Centrală]]. China a devenit un membru al [[Organizația Mondială a Comerțului|Organizației Mondiale a Comerțului]] (OMC) la 11 decembrie 2001.

În anul 2000, [[Congresul Statelor Unite]] a aprobat „Relațiile Permanente Comerciale Normale” (RPCN) cu China, care să permită importurilor chineze să aibă aceleași tarife reduse precum produsele din cele mai multe alte țări.<ref>{{cite web|title=Clinton signs China trade bill|url=http://transcripts.cnn.com/2000/ALLPOLITICS/stories/10/10/clinton.pntr/|publisher=CNN|archiveurl=https://web.archive.org/web/20090505165947/http://transcripts.cnn.com/2000/ALLPOLITICS/stories/10/10/clinton.pntr/|archivedate=2009-05-05|date=10 octombrie 2000|accessdate=2014-03-28|dead-url=yes}}</ref> China are un excedent comercial important cu [[Statele Unite]], cea mai importantă piață de export a sa.<ref name="Ref_w">"[http://www.bbc.co.uk/news/business-11544677 US trade gap widens on increased Chinese imports]". BBC News. 14 octombrie 2010.</ref> La începutul anilor 2010, politicienii americani au susținut că [[Yuan renminbi|yuanul chinezesc]] a fost subevaluat semnificativ, oferind Chinei un avantaj comercial neloial.<ref name="Ref_x">"[http://news.bbc.co.uk/2/hi/business/8617189.stm Chinese President Hu Jintao resists Obama calls on yuan]". BBC News. 13 aprilie 2010.</ref><ref name="CurrencyManipulator">{{cite web|url=http://www.reuters.com/article/2012/09/24/us-usa-campaign-romney-china-idUSBRE88N12M20120924|title=Obama should call China a currency manipulator: Romney aide|publisher=Reuters|date=24 septembrie 2012|accessdate=6 octombrie 2012}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/business-20518490|title=US says China not a currency manipulator|publisher=BBC|date=27 noiembrie 2012|accessdate=28 noiembrie 2012}}</ref> În ultimele decenii, China a urmat o politică de angajare a națiunilor africane în comerț și cooperare bilaterală;<ref name="Ref_ae">McLaughlin, Abraham; [http://www.csmonitor.com/2005/0330/p01s01-woaf.html "A rising China counters US clout in Africa"]. ''[[Christian Science Monitor]]''. 30 martie 2005.</ref><ref name="Ref_af">Lyman, Princeton N.; [http://www.cfr.org/publication/8436/ "China's Rising Role in Africa"] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20070715183929/http://www.cfr.org/publication/8436/ |date=2007-07-15 }}. 21 iulie 2005. Council of Foreign Relations. Accesat la 26 iunie 2007.</ref><ref name="Ref_ag">Politzer, Malia. [http://www.migrationinformation.org/Feature/display.cfm?id=690 "China and Africa: Stronger Economic Ties Mean More Migration"]. Migration Information Source. august 2008. Accesat la 26 februarie 2013.</ref> în 2012 comerțul chino-african a totalizat peste 160 de miliarde de dolari SUA.<ref>{{cite web|url=http://www.chinadaily.com.cn/business/2012-12/28/content_16063967.htm|title=China-Africa trade likely to hit record high|work=China Daily|date=28 decembrie 2012|accessdate=29 ianuarie 2013}}</ref> China și-a consolidat mai mult legăturile sale cu economiile majore din [[America de Sud]], devenind cel mai mare partener comercial al [[Brazilia|Braziliei]] și creând legături strategice cu [[Argentina]].<ref>[http://www.forbes.com/sites/ricardogeromel/2011/08/24/is-brazil-a-derivative-of-china/ "Is Brazil a derivative of China?"]. [[Forbes]].com. 24 august 2011. Accesat la 24 septembrie 2011.</ref><ref>[http://news.xinhuanet.com/english2010/china/2011-09/09/c_131129475.htm "China, Argentina agree to further strategic ties"]. [[Xinhua]].com. 9 septembrie 2011. Accesat la 24 septembrie 2011.</ref>

==== Dispute teritoriale ====
[[Fișier:Defense.gov photo essay 110110-F-6655M-001.jpg|thumb|left|Soldați chinezi înarmați cu săbii.]]
[[Fișier:China administrative.png|250px|right|thumb|Hartă reprezentând disputele teritoriale dintre Republica Populară Chineză și statele vecine.]]
În plus față de revendicarea întregului Taiwan, China, a fost implicată într-o serie de alte dispute teritoriale internaționale. Începând cu anii 1990, China a fost implicată în negocieri pentru rezolvarea divergențelor legate de frontierele terestre contestate, inclusiv o parte frontierei disputate cu [[India]] și o parte nedefinită a frontierei cu [[Bhutan]]. China mai este implicată în litigii multilaterale asupra dreptului de proprietate a mai multor mici insule din [[Marea Chinei de Est]] și [[Marea Chinei de Sud|de Sud]], cum ar fi [[Arhipelagul Senkaku|Insulele Senkaku]] și Scarborough Shoal.<ref>[http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-18045383 "China denies preparing war over South China Sea shoal"]. BBC. 12 mai 2012.</ref><ref>{{cite web|title=Q&A: China-Japan islands row|url=http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-pacific-11341139|publisher=BBC News |date=27 noiembrie 2013}}</ref>

==== Statutul de superputere emergentă ====
China este aclamată, în mod regulat, ca o potențială nouă [[superputere]], unii comentatori citând progresul economic rapid, creșterea puterii militare, populația foarte mare și creșterea influenței sale internaționale, ca semne că va juca un rol important la nivel mondial în secolul XXI.<ref name="ChinaFuture" /><ref>{{cite web|url=http://www.guardian.co.uk/world/2012/jun/18/china-birth-of-superpower|title=China: witnessing the birth of a superpower|work=The Guardian|date=18 iunie 2012|accessdate=6 martie 2013}}</ref> Totuși, alții avertizează că [[Himeră economică|himerele economice]] și dezechilibrele demografice pot încetini sau chiar opri creșterea economică a Chinei.<ref>{{cite web |url=http://www.worldtribune.com/worldtribune/WTARC/2007/s6_29.asp|title=China's utterly distorted economy is a train wreck waiting to happen|work=World Tribune|last=Sanders|first=Sol|date=29 iunie 2007|accessdate=27 martie 2009
}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.foreignaffairs.com/articles/138219/ruchir-sharma/broken-brics|title=Broken BRICs: Why the Rest Stopped Rising|work=[[Foreign Affairs]]|date=numărul din noiembrie/decembrie 2012|accessdate=19 decembrie 2012}}</ref> Unii autori pun la îndoială, de asemenea, definirea Chinei ca „[[superputere]]”, argumentând faptul că doar economia sa nu o califică pentru a fi o superputere și observând că nu are influența militară și culturală a [[Statelor Unite ale Americii]].<ref>Grinin, Leonid. [http://www.sociostudies.org/journal/articles/140670/ "Chinese Joker in the World Pack"]. ''Journal of Globalization Studies''. Volume 2, Number 2. noiembrie 2011. Accesat la 1 noiembrie 2012.</ref>

=== Probleme socio-politice și reforme ===
[[File:Support Cantonese 20100725.jpg|250px|right|thumb|Protest în sprijinul existenței mass-mediei cantoneze în Guangzhou, 2010]]
Mișcarea democratică chineză, activiștii sociali și chiar unii membri ai [[Partidul Comunist Chinez|Partidului Comunist din China]], au identificat cu toții nevoia de reformă socială și politică. În timp ce controalele economice și sociale au fost relaxate, în mod semnificativ, în China după 1970, [[Libertatea de exprimare|libertatea politică]] este încă strâns limitată. Constituția Republicii Populare Chineze prevede că „drepturile fundamentale” ale cetățenilor includ libertatea de exprimare, [[libertatea presei]], dreptul la un proces echitabil, [[Libertate religioasă|libertatea religioasă]], [[vot universal]] și dreptul la proprietate. Cu toate acestea, în practică, aceste dispoziții nu oferă o protecție semnificativă împotriva urmăririi penale a statului.<ref name="books.google">{{cite book|first=Guy |last=Sorman |year= 2008 |title= Empire of Lies: The Truth About China in the Twenty-First Century |pages=46, 152 |url= http://books.google.com/books?id=aRaLevXMZf4C&pg=PA46#v=onepage&q&f=false}}</ref><ref name="hrw">{{cite web|url=http://www.hrw.org/en/world-report-2009/china |title=World Report 2009: China|publisher=Human Rights Watch |accessdate=14 iulie 2009}}</ref> Cenzura discursului politic și informațional, mai ales pe Internet,<ref>[http://apnews.myway.com//article/20121228/DA3EQG1G1.html "China Requires Internet Users to Register Names"]. AP via My Way News. 28 decembrie 2012. Accesat la 29 decembrie 2012.</ref><ref name="AnonymousNoMore">{{cite news|url=http://www.nytimes.com/2012/12/29/world/asia/china-toughens-restrictions-on-internet-use.html?_r=0|title=China Toughens Its Restrictions on Use of the Internet|work=New York Times|date=28 decembrie 2012}}</ref> este folosită în mod deschis și în mod obișnuit în China, pentru a reduce la tăcere criticii guvernului și ai Partidului Comunist.<ref>{{cite web|url=http://www.freedomhouse.org/report/freedom-press/2010/china?page=251&year=2010&country=7801|title=Freedom of the Press Survey: China|publisher=Freedom House|year=2010|accessdate=19 iunie 2013|archive-date=2014-04-04|archive-url=https://web.archive.org/web/20140404195436/http://www.freedomhouse.org/report/freedom-press/2010/china?page=251&year=2010&country=7801|dead-url=yes}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.ibtimes.com/rare-defiance-chinese-journalists-protest-against-party-censors-993066|title=In Rare Defiance, Chinese Journalists Protest Against Party Censors|work=International Business Times|date=4 ianuarie 2013|accessdate=4 ianuarie 2013}}</ref> În 2005, organizația [[Reporteri fără frontiere]] au clasat China pe locul 159 din 167 de state, în anuala clasificare a libertății de presă, indicând un nivel foarte scăzut al libertății presei.<ref name="rsf.org-554">{{cite web|url=http://www.rsf.org/rubrique.php3?id_rubrique=554|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080419011906/http://www.rsf.org/rubrique.php3?id_rubrique=554|archivedate=19 aprilie 2008 |title=Annual Worldwide Press Freedom Index – 2005 |publisher=Reporters Without Borders |date=30 aprilie 2009 |accessdate=14 iulie 2009}}</ref>

Migranții din orașe, proveniți din mediul rural, sunt adesea tratați ca cetățeni de mâna a doua, de către sistemul de înregistrare a locuințelor „hukou”, care controlează accesul la beneficiile de stat.<ref name="ruralmillions">{{Cite news|last=Wingfield |first=Rupert |url=http://news.bbc.co.uk/2/hi/asia-pacific/4782194.stm |title=China's rural millions left behind |publisher=BBC |date=7 martie 2006 |accessdate=14 iulie 2009}}</ref><ref name="hukou">{{Cite news|last=Luard |first=Tim |url=http://news.bbc.co.uk/2/hi/asia-pacific/4424944.stm |title=China rethinks peasant apartheid |publisher=BBC |date=10 noiembrie 2005 |accessdate=14 iulie 2009}}</ref> Drepturile de proprietate sunt adesea slab protejate,<ref name="ruralmillions" /> iar impozitarea afectează în mod disproporțional cetățenii mai săraci.<ref name="hukou" /> Cu toate acestea, anumite taxe din mediul rural au fost reduse sau eliminate de la începutul anilor 2000 și au fost oferite servicii sociale suplimentare locuitorilor din mediul rural.<ref name="Ni2005">{{Cite news|url=http://articles.latimes.com/2005/dec/30/world/fg-agtax30 |title=China to Abolish Contentious Agricultural Levy|work=Los Angeles Times  |date=30 decembrie 2005 |accessdate=27 aprilie 2010 | first=Ching-Ching | last=Ni}}</ref><ref name="Ref_2006">{{Cite news|url=http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/asia-pacific/6174847.stm |title= China ends school fees for 150m|publisher=BBC |date=13 decembrie 2006 |accessdate=27 aprilie 2010}}</ref>

O serie de guverne străine, agenții de presă străine și [[ONG]]-uri, critică în mod rutinar încălcările drepturilor omului în China, invocând încălcarea pe scară largă a drepturilor civile, cum ar fi detenția fără proces, avortul forțat,<ref>[http://apnews.myway.com//article/20140109/DAB75AAG2.html My Way News - Forced abortion highlights abuses in China policy<!-- Bot generated title -->]</ref> mărturisiri forțate, tortura, restricții ale drepturilor fundamentale ale omului<ref name="XinBan2012" /><ref name="freedomhouse" /><ref name="ban">[http://english.people.com.cn/special/fagong/1999072200A101.html "China Bans Falun Gong"]. [[Xinhua]] via ''[[People's Daily]]''. 22 July 1999. Accesat la 4 octombrie 2012.</ref> și utilizarea excesivă a pedepsei cu moartea.<ref name="wp">{{cite news| url=http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2008/12/23/AR2008122302795.html | work=[[The Washington Post]] | title=China's Capital Cases Still Secret, Arbitrary | first1=Maureen | last1=Fan | first2=Ariana Eunjung | last2=Cha | date=24 decembrie 2008 | accessdate=16 august 2010}}</ref><ref>{{cite news|url=http://www.google.com/hostednews/afp/article/ALeqM5i6n_b7W2ZAWhxU505Vt2mk7ldTDw?docId=CNG.ebc5b029965a9d188d5cd8a21b6d832c.21|title=Amnesty sees hope in China on death penalty|agency=[[Agence France-Presse]] via Google News|date=26 martie 2012|accessdate=19 aprilie 2012|archiveurl=https://web.archive.org/web/20120523054053/http://www.google.com/hostednews/afp/article/ALeqM5i6n_b7W2ZAWhxU505Vt2mk7ldTDw?docId=CNG.ebc5b029965a9d188d5cd8a21b6d832c.21|archivedate=2012-05-23|dead-url=no}}</ref> Guvernul a suprimat demonstrațiile organizațiilor pe care le consideră o potențială amenințare la adresa „stabilității sociale", cum a fost cazul protestelor din [[Protestele din Piața Tiananmen|Piața Tiananmen]] din 1989. Statul chinez este acuzat, în mod regulat și pe scară largă, de represiune și încălcări ale drepturilor omului în [[Tibet]] și [[Xinjiang]], inclusiv prin reprimări polițienești violente și suprimări religioase.<ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-china-23081653|title=China 'moves two million Tibetans'|publisher=BBC|date=27 iunie 2013|accessdate=27 iunie 2013}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-china-23112177|title=Fresh unrest hits China's Xinjiang|publisher=BBC|date=29 iunie 2013|accessdate=29 iunie 2013}}</ref> Guvernul chinez a răspuns criticilor externe, susținând că noțiunea de drepturi ale omului ar trebui să ia în considerare nivelul actual de dezvoltare economică al țării și "drepturile oamenilor de subzistență și de progres".<ref name="yqlgro">[http://english.gov.cn/official/2005-07/28/content_18115.htm "China's Progress in Human Rights in 2004"] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20140703202209/http://english.gov.cn/official/2005-07/28/content_18115.htm |date=2014-07-03 }}. Gov.cn. iulie 2005. Accesat la 5 februarie 2013.</ref> Acesta subliniază creșterea standardului de viață al chinezilor, a ratei de alfabetizare și a speranței medii de viață, precum și îmbunătățirea siguranței la locul de muncă și eforturile de combatere a dezastrelor naturale, cum ar fi inundațiile perene ale fluviului [[Yangtze]].<ref name="yqlgro" /><ref>[http://www.usatoday.com/news/world/2008-01-30-chinasafety_N.htm "China seeks to improve workplace safety"]. ''[[USA Today]]''. 30 ianuarie 2008. Accesat la 15 mai 2012.</ref><ref name="Ref_ao">[http://www.china-embassy.org/eng/zt/first%20beginning/t56058.htm "China's reform and opening-up promotes human rights, says premier"]. Ambasada Republicii Populare Chineze în Statele Unite. 11 decembrie 2003. Accesat la 28 aprilie 2006.</ref> Mai mult decât atât, unii politicieni chinezi s-au pronunțat în sprijinul democratizării, deși alții rămân mai conservatoari.<ref>[http://www.washingtonpost.com/wp-dyn/content/article/2010/10/13/AR2010101306347.html "Chinese Premier Wen Jiabao talks reform, but most countrymen never get to hear what he says"]. ''[[Washington Post]]''. 13 octombrie 2010. Accesat la 6 iulie 2013.</ref> Au fost efectuate unele eforturi majore de reformare, de exemplu, în noiembrie 2013 guvernul a anunțat planurile sale de abolire a mult criticatului program de reeducare prin muncă.<ref name=SlateChina2013>{{cite web|url=http://www.slate.com/blogs/moneybox/2013/11/15/china_reforms_one_child_policy_little_siblings_coming.html|title=China ends one child policy|work=Slate|date=15 noiembrie 2013|accessdate=16 noiembrie 2013}}</ref> În cursul anilor 2000 și începutul anilor 2010, guvernul chinez a devenit din ce în ce mai tolerant cu [[ONG]]-urile care oferă soluții practice și eficiente pentru problemele sociale, dar o astfel de activitate a „celui de-al treilea sector” a rămas puternic reglementată.<ref>{{cite web|url=http://www.dandc.eu/articles/220672/index.en.shtml |title=Service providers wanted|work=Development and Cooperation|date=2 august 2012|accessdate=11 septembrie 2012}}</ref>

==== Falun Dafa ====
[[File:Falun Gong Logo.svg|thumb|left|Emblema Falun Dafa]]

Din anul 1999, datorită expansiunii și creșterii numărului adepților [[Falun Gong]] (sau Falun Dafa) ce a ajuns până la 100 de milioane de practicanți în acel an (mai mulți decât membrii partidului comunist), fostul președinte [[Jiang Zemin]] și partidul comunist și-au manifestat intens ostilitatea față de această mișcare, pornind un groaznic genocid.<ref>{{cite web|url=http://ro.clearharmony.net/cat/c1219-p2-Demascarea-persecutiei.html|title=Demascarea persecuției|date=01 July  2015|accessdate=1 July  2015}}</ref> Peste 100000 de adepți Falun Dafa au fost închiși din 1999 până în prezent în lagăre de concentrare și exterminare asemenea celor fasciste și sovietice, denumite centre de reeducare, unde sunt supuși la agresiuni fizice ca torturi, bătăi, imobilizare în poziții traumatizante și agresiuni psihice (umilirea celor aflați în detenție, obligarea la denunțarea propriei credințe).<ref>{{cite web|url=http://photo.minghui.org/photo/E_persecution_evidence.htm |title=Brutal Persecution|}}</ref> Practicanții Falun Dafa sunt folosiți și în recoltarea ilegală de organe, operațiile făcându-se pe viu.<ref>{{cite web|url=http://opfg.ro/traficul-cu-organe |title=Traficul cu organe|}}</ref>

Falun Dafa este un sistem de credințe și practici fondat, în 1992, în China de către [[Li Hongzhi]] pornind de la sistemul filozofic [[Qigong]]. Accentul este pus pe moralitate; astfel, sunt promovate adevărul, bunătatea, toleranța. Mișcarea Falun Gong nu este considerată sectă, nu implică afilieri politice.<ref>{{citeweb|url=http://ro.falundafa.org/introduction.html |title=Introduction |}}</ref>

Se estimează că au fost uciși între 65000-70000 de practicanți Falun Dafa.<ref>Ethan Gutmann. [http://www.jewishpolicycenter.org/2135/china-conundrum The China Conundrum] inFocus, Winter 2010, Volume IV: Number 4 ; Ethan Gutmann, [http://www.defenddemocracy.org/media-hit/the-xinjiang-procedure/ 'The Xinjiang Procedure'], Weekly Standard, 5 December 2011. ; Ethan Gutmann, [https://www.nationalreview.com/nrd/articles/296308/reluctant-dragon Reluctant Dragon], National Review, 17 October 2011</ref> Puteți semna o petiție pentru oprirea acestor persecutii aici.<ref>{{cite web|url=http://apel.falundafaromania.net |title=Apel Falun Dafa România|}}</ref>

[[ONU]] și [[UE]] au cerut guvernului chinez să oprească imediat acest genocid.<ref>{{cite web|url=http://ro.clearharmony.net/articles/a110919-Apel-international-ca-ONU-sa-actioneze-impotriva-traficului-de-organe-din-China.html|title=Apel internațional ca ONU să acționeze împotriva traficului de organe din China|date=27 june 2015|accessdate=2 July  2015}}</ref> Creștinii și budiștii au parte și ei de discriminare.<ref>{{cite web|url=http://www.ziare.com/international/china/surpriza-in-china-crestinii-au-depasit-numeric-membrii-partidului-comunist-1336951 |title=Crestinii au depășit numeric membrii partidului comunist|date=05 December 2015|accessdate=1 July  2015}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.doxologia.ro/lumea-crestina/zeci-de-milioane-de-crestini-persecutati-china |title=Zeci de milioane de crestini persecutati în China|date=07 February 2013|accessdate=1 July  2015}}</ref>

== Forțele armate ==
{{Articol principal|Armata Republicii Populare Chineze}}
[[Fișier:Sino-Romanian joint training Friendship Action 2009 (15).jpg|thumb|left|Soldat chinez și român la antrenamente comune în 2009]]

Cu 2,3 milioane de militari activi, Armata Populară Chineză de Eliberare (APCE).{{efn| http://romanian.cri.cn/chinaabc/chapter2/chapter20204.htm}} este cea mai mare forță militară permanentă din lume, fiind comandată de către Comisia Militară Centrală (CMC).<ref name="Ref_abcdep">{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-china-20318047|title=The new generals in charge of China's guns|publisher=BBC|date=14 noiembrie 2012|accessdate=10 decembrie 2012}}</ref> Armata Populară de Eliberare (APE) este formată din Armata Populară de Eliberare Forțele Terestre (APEFT), Armata Populară de Eliberare Marina (APEM), Armata Populară de Eliberare Forțele Aeriene (APEFA) și o forță nuclear strategică, „Al Doilea Corp de Artilerie”. Conform guvernului chinez, cheltuielile militare ale Chinei în 2012 au totalizat 100 de miliarde USD, acesta fiind al doilea cel mai mare buget militar din lume.<ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-china-22163599|title=China 'reveals military structure'|publisher=BBC|date=16 aprilie 2013|accessdate=16 aprilie 2013}}</ref> Cu toate acestea, alte națiuni, cum ar fi [[Statele Unite ale Americii]], susțin faptul că RPC nu raportează nivelul real al cheltuielilor militare, care se presupune că ar fi mult mai mare decât bugetul oficial.<ref name="Ref_abcdeq">[http://www.defenselink.mil/pubs/pdfs/China_Military_Power_Report_2009.pdf Annual Report To Congress – Military Power of the People's Republic of China 2009 (PDF)]. Defenselink.mil. Accesat la 27 noiembrie 2011.</ref>

[[Fișier:Chinese honor guard in column 070322-F-0193C-014.JPEG|200px|right|thumb|Membrii gărzii de onoare militare chineze]]
Fiind recunoscută ca o țară ce deține [[arme nucleare]], China este considerată atât o majoră putere militară regională, cât și o potențială [[superputere]] militară.<ref name="Ref_abcder">Nolt, James H. [http://www.atimes.com/china/BA27Ad01.html Analysis: The China-Taiwan military balance] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20181001085044/http://www.atimes.com/china/BA27Ad01.html |date=2018-10-01 }}. ''Asia Times''. 1999. Accesat la 15 aprilie 2006.</ref> Potrivit unui raport din 2013 al Departamentului Apărării al SUA, China deține între 50 și 75 de [[Rachetă balistică intercontinentală|rachete balistice intercontinentale]] nucleare, împreună cu un număr de rachete balistice de rază scurtă.<ref name="ChineseNukes">{{cite web|url=http://www.defense.gov/pubs/2013_China_Report_FINAL.pdf|title=Military and Security Developments Involving the People's Republic of China 2013|publisher=US Secretary of Defense|format=PDF|year=2013|accessdate=25 iunie 2013|archive-date=2015-01-13|archive-url=https://web.archive.org/web/20150113120816/http://www.defense.gov/pubs/2013_china_report_final.pdf|dead-url=yes}}</ref> Cu toate acestea, în comparație cu ceilalți patru membri permanenți ai [[Consiliul de Securitate al ONU|Consiliului de Securitate al ONU]], China are o relativă limitare a capabilității de proiectare a forței.<ref name="Martin">{{cite web |first=Martin |last=Andrew |url=http://www.asianresearch.org/articles/2680.html |title=THE DRAGON BREATHES FIRE: CHINESE POWER PROJECTION |publisher=AsianResearch.org |date=18 august 2005 |accessdate=26 iunie 2013 |archive-date=2017-10-10 |archive-url=https://web.archive.org/web/20171010151934/http://www.asianresearch.org/articles/2680.html |dead-url=yes }}</ref> Pentru a compensa acest lucru, China a dezvoltat numeroase proiecte – primul său [[portavion]] a intrat în serviciu în 2012 -<ref name="J15Carrier" /><ref>{{cite web | title= China's first aircraft carrier completes sea trial | url= http://news.xinhuanet.com/english2010/video/2011-08/15/c_131050307.htm | publisher= Xinhua News Agency | date= 15 august 2011 | accessdate=15 august 2011}}</ref><ref>{{cite web|url=http://online.wsj.com/article/SB10000872396390444358804578017481172611110.html|title=China: Aircraft Carrier Now in Service|date=25 septembrie 2012|accessdate=26 septembrie 2012}}</ref><ref name="Ref_abcdet">[http://www.sinodefence.com/research/aircraft-carrier/China_Aircraft_Carrier_Ambition.pdf Aircraft carrier programme (PDF)] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20131110183458/http://www.sinodefence.com/research/aircraft-carrier/China_Aircraft_Carrier_Ambition.pdf |date=2013-11-10 }}. SinoDefence.com. 2006. Accesat la 15 aprilie 2006.</ref> și menține o flotă substanțială de submarine, inclusiv unele cu putere nucleară și submarine cu rachete balistice.<ref>[http://www.guardian.co.uk/world/2009/apr/22/china-submarines-foreign-relations "China unveils fleet of submarines"]. ''[[The Guardian]]''. 22 aprilie 2009. Accesat la 16 octombrie 2011.</ref> China a stabilit, de asemenea, o rețea de relații militare străine de-a lungul rutelor majore de transport maritim.<ref>{{cite web|url=http://articles.timesofindia.indiatimes.com/2013-05-30/india/39627850_1_indian-ocean-india-and-japan-japanese-counterpart-shinzo-abe|title=India, Japan join hands to break China's 'string of pearls'|work=Times of India|date=30 mai 2013|accessdate=7 iulie 2013|archive-date=2013-07-13|archive-url=https://web.archive.org/web/20130713034805/http://articles.timesofindia.indiatimes.com/2013-05-30/india/39627850_1_indian-ocean-india-and-japan-japanese-counterpart-shinzo-abe|dead-url=yes}}</ref>

China a făcut progrese semnificative în modernizarea forței sale aeriene, de la începutul anilor 2000, achiziționând avioane de luptă rusești, cum ar fi [[Suhoi Su-30]] și, de asemenea, fabricându-și propriile unități moderne, cele mai notabile fiind [[Chengdu J-10]] și [[Shenyang J-11]], J -15 și J - 16.<ref name="J15Carrier">{{cite web|url=http://www.flightglobal.com/news/articles/in-focus-long-martie-ahead-for-chinese-naval-airpower-379419/|title=IN FOCUS: Long martie ahead for Chinese naval airpower|publisher=Flightglobal.com|date=26 noiembrie 2012|accessdate=26 noiembrie 2012}}</ref><ref name="Ref_2009f">{{cite web|url=http://www.sinodefence.com/airforce/fighter/j10b.asp |title=J-10 |publisher=SinoDefence.com |date=28 martie 2009 |accessdate=27 aprilie 2010}}</ref> China este, de asemenea, implicată în dezvoltarea unui avion invizibil autohton și numeroase [[Aeronavă fără pilot|drone de luptă]].<ref>{{cite web|url=http://www.popsci.com/technology/article/2012-12/inside-chinas-secret-arsenal|title=Inside China's Secret Arsenal|work=[[Popular Science]]|date=20 decembrie 2012|accessdate=20 decembrie 2012}}</ref><ref>[http://china-defense.blogspot.com/ "Early Eclipse: F-35 JSF Prospects in the Age of Chinese Stealth."] China-Defense. Accesat la 23 ianuarie 2011.</ref><ref name="Defense Update">[http://www.defense-update.com/products/j/29122010_j-20.html "Chengdu J-20 – China's 5th Generation Fighter."] Defense-Update.com. Accesat la 23 ianuarie 2011.</ref> China și-a actualizat, de asemenea, forțele terestre, înlocuind îmbătrânitele [[Tanc principal de luptă|tancuri]] de derivație sovietică, cu numeroase variante moderne de tanc Tip 99, precum și îmbunătățirea sistemelor de abrevieri pentru control și comandă pe câmpul de luptă, C3I și C4I, pentru a spori capacitățile [[Război bazat pe rețele|războiului bazat pe rețele]].<ref>[http://www.sinodefence.com/army/default.asp Ground Forces] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20131104200224/http://www.sinodefence.com/army/default.asp |date=2013-11-04 }}. SinoDefence.com. Accesat la 18 octombrie 2011.</ref> În plus, China a dezvoltat sau achiziționat numeroase sisteme avansate de rachete,<ref name="Ref_abcdes">[http://www.sinodefence.com/army/surfacetoairmissile/hongqi9.asp Surface-to-air Missile System] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20130904130239/http://www.sinodefence.com/army/surfacetoairmissile/hongqi9.asp |date=2013-09-04 }}. SinoDefence.com. 2006. Accesat la 7 iulie 2009.</ref><ref name="Ref_2008e">{{cite book| chapter=HQ-19 (S-400) (China)|title=Jane's Weapons: Strategic |publisher=IHS |date=23 decembrie 2008}}</ref> inclusiv rachete anti-satelit,<ref>[http://www.channelnewsasia.com/stories/afp_asiapacific/view/253580/1/.html "China plays down fears after satellite shot down"] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110929015038/http://www.channelnewsasia.com/stories/afp_asiapacific/view/253580/1/.html|date=2011-09-29}}. [[Agence France-Presse]] via [[MediaCorp Channel NewsAsia|ChannelNewsAsia]]. 20 ianuarie 2007. Retrieved 11 iulie 2013.</ref> [[Rachetă de croazieră|rachete de croazieră]]<ref>[http://asw.newpacificinstitute.org/?p=11412 "Chinese Navy Tests Land Attack Cruise Missiles: Implications for Asia-Pacific"] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20121109231826/http://asw.newpacificinstitute.org/?p=11412 |date=2012-11-09 }}. New Pacific Institute. 25 iulie 2012. Retrieved 1 octombrie 2012.</ref> și submarine cu rachete balistice nucleare.<ref name="WashTiNu">[http://www.washingtontimes.com/news/2011/aug/25/beijing-to-expand-its-nuclear-stockpile/?page=all "China expanding its nuclear stockpile"]. ''[[The Washington Times]]''. 25 august 2011. Accesat la 16 octombrie 2011.</ref>
{{clear}}

== Economie ==
{{articol principal|Economia Chinei}} 
[[Fișier:Shanghaistockexchange.jpg|200px|right|thumb|Clădirea bursei Shanghai Stock Exchange, aflată în districtul financiar Lujiazui din Shanghai. Shanghai este unul dintre orașele cu cel mai mare PIB din lume, în valoare totală de 304 miliarde de dolari în 2011]]

Începând cu 2013, China este cea [[Lista țărilor în funcție de PIB|de-a doua]] cea mai mare economie din lume, în ceea ce privește [[PIB]]-ul nominal, în valoarea sa totală de aproximativ 9,3253 trilioane de [[USD]], conform datelor Biroului Național de Statistică al Republicii Populare Chineze.<ref name="imf2" /> În cazul în care [[paritatea puterii de cumpărare]] (PPP) (în valoare de 12.405 miliarde de dolari SUA în 2012; 14,9614 trilioane de dolari SUA în 2013) este luată în considerare, atunci economia Chinei este din nou secondată doar de economia [[Statelor Unite]]. În 2013, PIB-ul pe cap de locuitor a fost de 10.253 dolari SUA,<ref name="imf2" /> în timp ce PIB-ul nominal pe cap de locuitor a fost de 6.853 dolari SUA. În ambele situații, China se poziționează în urma a [[Lista țărilor în funcție de PIB-ul pe cap de locuitor|nouăzeci de țări]], (din 183 listate de către [[FMI]]) în clasamentul global al PIB-ului pe cap de locuitor.<ref name="imf2" />

=== Istorie și creștere economică ===

De la înființarea sa în 1949 până la sfârșitul anului 1978, Republica Populară Chineză a avut un stil sovietic de [[economie planificată]] centralizată. După moartea lui [[Mao|Mao,]] în 1976, și sfârșitul [[Revoluția Culturală|Revoluției Culturale]], [[Deng Xiaoping]] și noua conducere chineză au început să reformeze economia și să se îndrepte înspre o economie mixtă, orientată spre comerț, sub conducere [[Sistem monopartid|monopartidă]]. [[Agricultură colectivizată|Colectivizarea agricolă]] a fost desființată iar terenurile agricole privatizate, în timp ce comerțul exterior a devenit o nouă preocupare majoră, ducând la crearea de zone economice speciale. Ineficientele întreprinderi de stat au fost restructurate și cele neprofitabile au fost închise pe loc, rezultând pierderi masive de locuri de muncă. China modernă este caracterizată, în principal, ca având o economie de piață bazată pe proprietate privată<ref name="english.eastday">{{cite web |url=http://english.eastday.com/e/ICS/u1a4035916.html |title=China is already a market economy—Long Yongtu, Secretary General of Boao Forum for Asia |publisher=EastDay.com |year=2008 |accessdate=14 iulie 2009 |archive-date=2009-09-09 |archive-url=https://web.archive.org/web/20090909205947/http://english.eastday.com/e/ICS/u1a4035916.html |dead-url=yes }}</ref> și este una dintre cele mai importante exemple de capitalism de stat.<ref>[http://blogs.forbes.com/greatspeculations/2010/03/22/communism-is-dead-but-state-capitalism-thrives/ "Communism Is Dead, But State Capitalism Thrives"]. Vahan Janjigian. ''Forbes''. 22 martie 2010. Accesat la 11 iulie 2013.</ref><ref>[http://blogs.forbes.com/gadyepstein/2010/08/31/the-winners-and-losers-in-chinese-capitalism/ "The Winners And Losers In Chinese Capitalism"]. Gady Epstein. ''Forbes''. 31 august 2010. Accesat la 11 iulie 2013.</ref> Statul încă domină în sectoarele „piloane” strategice, cum ar fi în industriile grele sau în producerea energiei. Totuși numărul companiilor private s-a extins enorm, cu aproximativ 30 de milioane de întreprinderi private, înregistrate în 2008.<ref name="Ref_abf">John Lee. [https://web.archive.org/web/20080726102845/http://www.cis.org.au/issue_analysis/IA95/ia95.html "Putting Democracy in China on Hold"]. The Center for Independent Studies. 26 iulie 2008. Accesat la 16 iulie 2013.</ref><ref name="Englishpeopledailycomcn2005">{{cite web|author=English@peopledaily.com.cn |url=http://english.people.com.cn/200507/13/eng20050713_195876.html |title=People.com |work=People |date=13 iulie 2005 |accessdate=27 aprilie 2010}}</ref><ref name="Ref_2005a">{{cite web|url=http://www.businessweek.com/magazine/content/05_34/b3948478.htm |title=Businessweek.com |work=BusinessWeek |date=22 august 2005 |accessdate=27 aprilie 2010}}</ref><ref name="Ref_abg">{{cite web |url=http://www.oecd.org/dataoecd/16/3/36174313.pdf |title=Microsoft Word – China2bandes.doc |format=PDF |publisher=OECD |accessdate=27 aprilie 2010 |archive-date=2008-10-10 |archive-url=https://web.archive.org/web/20081010154017/http://www.oecd.org/dataoecd/16/3/36174313.pdf |dead-url=yes }}</ref> 
[[Fișier:Shanghai - Nanjing Road.jpeg|200px|left|thumb|Calea Nanjing este una dintre cele mai importante zone comerciale din Shanghai]]
Întrucât liberalizarea economică a început în 1978, China a fost printre economiile cu cea mai rapidă creștere, la nivel mondial,<ref>{{cite web|title=China's Economic Rise: History, Trends, Challenges, and Implications for the United States |url=http://www.fas.org/sgp/crs/row/RL33534.pdf|publisher=Congressional Research Service |date=5 septembrie 2013 }}</ref> bazându-se în mare măsură pe investiții și export.<ref name="chinadaily">{{Cite news|url=http://www.chinadaily.com.cn/bizchina/2008-11/21/content_7228346.htm|title=China must be cautious in raising consumption|work=China Daily |accessdate=8 februarie 2009}}</ref> Potrivit [[FMI]], creșterea medie anuală a [[PIB]]-ului Chinei între 2001 și 2010 a fost 10,5%. Între 2007 și 2011, rata de creștere economică a fost echivalentă cu cea a tuturor țărilor G7 la un loc.<ref>{{cite news|last=Walker |first=Andrew |url=http://www.bbc.co.uk/news/business-13802453 |title=Will China's Economy Stumble? |publisher=BBC |date=16 iunie 2011 |accessdate=1 noiembrie 2011}}</ref> Potrivit Indicelui Generator de Creștere Globală, anunțat de către [[Citigroup]] în februarie 2011, China are o rată foarte mare de creștere în grup.<ref>{{cite web|author=Joe Weisenthal|url=http://www.businessinsider.com/willem-buiter-3g-countries-2011-2?slop=1 |title=3G Countries |publisher=Businessinsider.com |date=22 februarie 2011 |accessdate=1 noiembrie 2011}}</ref> Productivitatea ridicată, costurile reduse ale forței de muncă și infrastructura relativ bună, au făcut din China un lider global în producția industrială. Cu toate acestea, economia chineză este o foarte mare consumatoare de energie și ineficientă.<ref name="China Quick Facts">{{cite web|url=http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/COUNTRIES/EASTASIAPACIFICEXT/CHINAEXTN/0,,contentMDK:20680895~pagePK:1497618~piPK:217854~theSitePK:318950,00.html|title=China Quick Facts|publisher=[[Banca Mondială]]|accessdate=26 iulie 2008|archive-date=2005-12-17|archive-url=https://web.archive.org/web/20051217221558/http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/COUNTRIES/EASTASIAPACIFICEXT/CHINAEXTN/0%2C%2CcontentMDK%3A20680895~pagePK%3A1497618~piPK%3A217854~theSitePK%3A318950%2C00.html|dead-url=yes}}</ref> China, care a devenit cel mai mare consumator de energie din lume, în 2010,<ref name="Swartz2010">{{Cite news|url=http://online.wsj.com/article/SB10001424052748703720504575376712353150310.html?mod=djemalertNEWS|title=China Becomes World's Biggest Energy Consumer|date=19 iulie 2010|work=Wall Street Journal |accessdate=19 iulie 2010 | first1=Spencer | last1=Swartz | first2=Shai | last2=Oster}}</ref> se bazează pe [[cărbune]] pentru furnizarea a mai mult de 70% din nevoile sale de energie și a depășit SUA, ca cel mai mare importator de [[petrol]] din lume, în septembrie 2013.<ref name="BusInsEnergyGuide">{{cite web|url=http://www.businessinsider.com/china-energy-use-2012-8?op=1|title=The Ultimate Guide To China's Voracious Energy Use|work=Business Insider|date=17 august 2012|accessdate=12 decembrie 2012}}</ref><ref>{{cite news|title=China overtakes US as the biggest importer of oil|url=http://www.bbc.co.uk/news/business-24475934|accessdate=11 octombrie 2013|publisher=BBC|date=10 octombrie 2013}}</ref> Cu toate acestea, creșterea economică a Chinei și industrializarea au afectat mediul înconjurător, iar la începutul anilor 2010, creșterea economică a început să încetinească, pe fondul problemelor domestice a investițiilor bazate pe credite, scăderea cererii internaționale de exporturi chineze și dificultăților economice globale.<ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/business-19975112|title=China's economy slows but data hints at rebound|publisher=BBC|date=18 octombrie 2012}}</ref><ref>{{cite web|url=http://mobile.bloomberg.com/news/2013-06-24/china-loses-control-of-its-frankenstein-economy.html|title=China Loses Control of Its Frankenstein Economy|publisher=Bloomberg L.P.|date=24 iunie 2013|accessdate=25 iunie 2013|archive-date=2013-11-04|archive-url=https://web.archive.org/web/20131104194221/http://mobile.bloomberg.com/news/2013-06-24/china-loses-control-of-its-frankenstein-economy.html|dead-url=yes}}</ref><ref>{{cite web|url=http://finance.fortune.cnn.com/2013/07/15/china-economy-slowdown/ |title=The lowdown on China's slowdown: It's not all bad |publisher=CNN Money|date=15 iulie 2013 |accessdate=16 iulie 2013}}</ref>

În domeniul on-line, industria [[Comerț electronic|comerțului electronic]] din China a crescut mai lent decât în [[UE]] și [[SUA]], cu o perioadă semnificativă de dezvoltare, apărută începând din jurul anului 2009. Conform [[Credit Suisse]], valoarea totală a tranzacțiilor online în China a crescut de la o valoare nesemnificativă în 2008 la aproximativ 4000 de miliarde [[RMB]] (660 miliarde de dolari) în 2012. „Alipay” are cea mai mare cotă de piață în China, cu 300 de milioane de utilizatori și deținea puțin sub jumătate din piața chineză de plăți on-line, în februarie 2014, în timp ce cota „TenPay” este de circa 20%, iar cota „China UnionPay” este puțin mai mare de 10 la sută.<ref>{{cite web|title=China’s Internet Giants Lead in Online Finance|url=http://www.thefinancialist.com/not-just-a-paypal-clone-chinas-internet-giants-chart-their-own-course/|work=The Financialist|publisher=Credit Suisse|accessdate=15 februarie 2014|author=John Watling|date=14 februarie 2014}}</ref>

=== China în economia globală ===
China este un membru al [[OMC]] și este cea mai mare putere comercială din lume, cu o valoare totală a comerțului internațional de 3,87 trilioane [[USD]] în 2012.<ref name="ChinaBiggestTrader" /> Rezervele valutare au ajuns la 2,85 trilioane USD până la sfârșitul anului 2010, cu o creștere de 18,7% față de anul precedent, ceea ce face rezervele sale valutare, de departe, cele mai mari din lume.<ref name="Ref_2009b">{{Cite news|url=http://www.bloomberg.com/apps/news?pid=20601087&sid=alZgI4B1lt3s|title=China's Foreign-Exchange Reserves Surge, Exceeding $2&nbsp;Trillion|date=15 iulie 2009|work=[[Bloomberg L.P.]]|accessdate=19 iulie 2010}}</ref><ref>{{cite web|url=http://smetimes.tradeindia.com/smetimes/news/global-business/2011/Jan/11/china-s-forex-reserves-reach-usd-2.85-trillion624606.html |title=China's forex reserves reach USD 2.85 trillion |publisher=Smetimes.tradeindia.com |accessdate=1 noiembrie 2011}}</ref> Începând din 2009, China deține o sumă de datorii externe a Statelor Unite, estimată la 1600 miliarde de dolari. China deține mai mult de 1,16 trilioane USD în obligațiuni americane de trezorerie,<ref>"[https://archive.is/20130118195025/www.cbsnews.com/8301-503983_162-20037535-503983.html China now owns $1.16 trillion of U.S. debt]{{dead link|date=februarie 2014}}". CBS News. 28 februarie 2011.</ref> fiind cel mai mare deținător străin al datoriei externe SUA.<ref name="Ref_abe">[http://money.cnn.com/2009/07/29/news/economy/china_america_lender_respect.fortune/index.htm Washington learns to treat China with care]. CNNMoney.com. 29 iulie 2009.</ref><ref name="Hornby2009">{{Cite news|url=http://www.reuters.com/article/newsOne/idUSTRE58M25U20090923|title=Factbox: US-China Interdependence Outweighs Trade Spat|publisher=Reuters|date=23 septembrie 2009|accessdate=25 septembrie 2009 | first=Lucy | last=Hornby}}</ref> În 2012, China a fost cel mai mare beneficiar din lume de investiții străine directe (ISD), atrăgând 253 de miliarde de dolari.<ref name="FDI">{{cite web|title=FDI in Figures|url=http://www.oecd.org/daf/inv/FDI%20in%20figures.pdf|publisher=OECD|accessdate=28 noiembrie 2013}}</ref> De asemenea, China are investiții în străinătate în valoare totală de 62,4 miliarde dolari, în 2012,<ref name="FDI"/> și o serie de preluări majore, de către companii chineze, a firmelor străine.<ref>{{cite news|title=Being eaten by the dragon|url=http://www.economist.com/node/17460954|newspaper=The Economist|date=11 noiembrie 2010}}</ref> Rata de schimb valutar subevaluată a Chinei a cauzat tensiuni cu alte economii majore,<ref name="CurrencyManipulator" /><ref name="Ref_2008">{{Cite news|url=http://www.chinadaily.com.cn/china/2008-01/11/content_6387775.htm|title=2007 trade surplus hits new record – $262.2B|date=11 ianuarie 2008|work=China Daily |accessdate=19 iulie 2010}}</ref><ref name="Ref_2005">{{Cite news|url=http://www.china-embassy.org/eng/gyzg/t213645.htm|title=China widens yuan, non-dollar trading range to 3%|date=23 septembrie 2005|accessdate=19 iulie 2010}}</ref> țara fiind, de asemenea, criticată și pentru fabricarea, în mari cantități, de produse contrafăcute.<ref>[http://www.asiabusinesscouncil.org/docs/IntellectualPropertyRights.pdf Intellectual Property Rights] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20100326093314/http://www.asiabusinesscouncil.org/docs/IntellectualPropertyRights.pdf |date=2010-03-26 }}. Asia Business Council. septembrie 2005. Accesat la 13 ianuarie 2012.</ref><ref>{{cite web | url = http://web.mit.edu/cis/fpi_china.html| title= MIT CIS: Publications: Foreign Policy Index | accessdate =15 mai 2010}}</ref>
{|style= align="right" border="2" cellpadding="4" cellspacing="0" class="bonita" style="margin: 0.5em 0.5em 0.5em 1em; padding: 0.5em; background: #f9f9f9; border: 1px #aaa solid; border-collapse: collapse; font-size: 95%;"
! colspan="2"|Exporturi<ref name="CIA"/>
! colspan="2"|Importuri<ref name="CIA"/>
|-
! Țara
! Procentaj
! Țara
! Procentaj
|-
| {{ flag|Statele Unite}}
| 17,2%
| {{flag|Japonia}}
| 9,8%
|-
| {{flag|Hong Kong}}
| 15,8%
| {{flag|Coreea de Sud}}
| 9,2%
|-
| {{ flag |Japonia}}
| 7,4%
| {{ flag |Statele Unite}}
| 7,1%
|-
| {{ flag |Coreea de Sud}}
| 4,3%
| {{ flag |Germania}}
| 5,1%
|-
| Altele
| 55,3%
| Altele
| 68,8%
|-
|}

China s-a clasat pe locul 29 în Raportul Competitivității Globale, în 2009,<ref name="Ref_abh">[http://www.weforum.org/pdf/GCR09/GCR20092010fullreport.pdf The Global Competitiveness Report 2009–2010] World Economic Forum. Accesat la on 24 septembrie 2009.</ref> deși aceasta este doar pe locul 136 din 179 de țări evaluate în Indexul Libertății Economice în 2011.<ref>[http://www.heritage.org/index/ranking "2011 Index of Economic Freedom"] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20170916153902/http://www.heritage.org/index/ranking |date=2017-09-16 }}. The Heritage Foundation. Accesat la 17 aprilie 2011.</ref> În 2011, 61 de companii chineze au fost incluse în [[Fortune Global 500]].<ref name="Ref_abi">[http://money.cnn.com/magazines/fortune/global500/2011/countries/China.html Global 500 2011: China]. CNN. 2011. Accesat la 23 octombrie 2012.</ref> Evaluate după veniturile totale, trei din primele zece cele mai valoroase companii din lume, din 2011, au fost chineze, incluzând a V-a clasată [[Sinopec Group]], a VI-a clasată [[China National Petroleum Corporation]] și a VII-a clasată [[State Grid]] (cea mai mare companie din lume de distribuție a energiei electrice).<ref name="Ref_abi" />

=== Clasa socială și egalitatea veniturilor ===
Populația din clasa de mijloc a Chinei (în cazul în care este definită drept pătura socială cu un venit anual cuprins între 10.000 și 60.000 dolari SUA), a ajuns la mai mult de 300 de milioane de oameni până în 2012.<ref>{{cite news|title=China's growing middle class|url=http://money.cnn.com/2012/04/25/news/economy/china-middle-class/|newspaper=CNN|date=26 aprilie 2012}}</ref> Conform Raportului Hurun, numărul de miliardari în dolari SUA, din China, a crescut de la 130 în 2009 la 251 în 2012, China fiind astfel a doua țară cu cel mai mare număr de miliardari din lume.<ref>{{cite web|url=http://www.hurun.net/usen/NewsShow.aspx?nid=349|title=China's rich are getting poorer in new Hurun rich list|publisher=[[Hurun Report]]|date=24 septembrie 2012|accessdate=12 decembrie 2012}}</ref><ref>[http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/asia/china/8746445/Chinas-billionaires-double-in-number.html "China's billionaires double in number"]. ''[[The Daily Telegraph]]''. Accesat la 7 septembrie 2011.</ref> Piața internă chineză de vânzare cu amănuntul a fost în valoare de peste 20 de miliarde de [[Yuan renminbi|yuani]] (3,2 trilioane USD), în 2012,<ref>{{cite web|url=http://www.chinadaily.com.cn/bizchina/2013-01/18/content_16137193.htm|title=China retail sales growth accelerates|work=China Daily|date=18 ianuarie 2013|accessdate=26 aprilie 2013}}</ref> și avea o creștere anuală cu peste 12 %, în 2013,<ref>{{cite web|url=http://www.globaltimes.cn/content/774919.shtml#.UXohd2S9LCQ|title=China's retail sales up 12.4 pct in Q1|work=Global Times|date=15 aprilie 2013|accessdate=26 aprilie 2013}}</ref> în timp ce piața bunurilor de lux s-a extins foarte mult, cu 27,5% din cota de la nivel mondial.<ref name="Ref_abq">[http://www.chinadaily.com.cn/2010-03/03/content_9536600.htm "Super Rich have Craze for luxury goods"]. ''China Daily''. 3 martie 2010. Accesat la 4 martie 2010.</ref> Cu toate acestea, în ultimii ani, creșterea economică rapidă a Chinei a contribuit la creșterea gravă a inflației de consum,<ref>[http://www.businessweek.com/news/2011-10-14/china-inflation-exceeding-6-limits-wen-s-scope-for-easing.html "China inflation exceeding 6%"]. ''BusinessWeek''. 14 octombrie 2011. Accesat la 18 octombrie 2011.</ref><ref>[http://news.bbc.co.uk/1/hi/7349896.stm "Steep rise in Chinese food prices"]. [[BBC]]. 16 aprilie 2008. Accesat la 18 octombrie 2011.</ref> ducând la o creștere a reglementărilor guvernamentale.<ref name="FT9.1">[http://www.ft.com/cms/s/0/9d2d2b36-f939-11e0-9d4e-00144feab49a.html#axzz1b5h0AcC9 "China's GDP grows 9.1% in third quarter"]. ''[[Financial Times]]''. 18 octombrie 2011. Accesat la 16 iulie 2013.</ref> China are un nivel ridicat de inegalitate economică, care a crescut în ultimele decenii.<ref>{{cite news|title=Inequality in China: Rural poverty persists as urban wealth balloons|url=http://www.bbc.co.uk/news/business-13945072|newspaper=BBC News|date=29 iunie 2011}}</ref> În 2012, [[Coeficientul lui Gini|Coeficientul Gini]] al Chinei a fost de 0.474.<ref name=gini>{{cite news |title=Income inequality: Delta blues |url=http://www.economist.com/blogs/analects/2013/01/income-inequality |work=The Economist |date=23 ianuarie 2013 |accessdate=23 ianuarie 2013}}</ref>

=== Internaționalizarea renminbi-ului ===
În noiembrie 2010, [[Rusia]] a început să folosească renminbi-ul chinez în comerțul bilateral cu China.<ref>{{cite news|title=Sidestepping the U.S. Dollar, a Russian Exchange Will Swap Rubles and Renminbi|url=http://www.nytimes.com/2010/12/15/business/global/15iht-ruble15.html|publisher=''[[The New York Times]]''|accessdate=10 octombrie 2013}}</ref> Aceasta a fost urmată la scurt timp de [[Japonia]],<ref>{{cite web|last=Kosuke Takahashi|title=Japan, China bypass US in currency trade|url=http://www.atimes.com/atimes/Japan/NF02Dh01.html|publisher=[[Asia Times Online]]|accessdate=16 octombrie 2013|archive-date=2013-03-21|archive-url=https://web.archive.org/web/20130321032934/http://www.atimes.com/atimes/Japan/NF02Dh01.html|dead-url=yes}}</ref> [[Australia]],<ref>{{cite web|title=China and Australia Announce Direct Currency Trading|url=http://ministers.treasury.gov.au/DisplayDocs.aspx?doc=pressreleases%2F2013%2F044.htm&pageID=&min=wms&Year=&DocType=0|quote=Direct trading between the two currencies will commence on the China Foreign Exchange Trade System (CFETS) and the Australian foreign exchange market on 10 aprilie 2013.|publisher=[[Department of the Treasury (Australia)]]|accessdate=22 octombrie 2013|archive-date=2017-10-10|archive-url=https://web.archive.org/web/20171010151157/http://ministers.treasury.gov.au/DisplayDocs.aspx?doc=pressreleases%2F2013%2F044.htm&pageID=&min=wms&Year=&DocType=0|dead-url=yes}}</ref> [[Singapore]],<ref name="massg">{{cite web|title=New Initiatives to Strengthen China-Singapore Financial Cooperation|url=http://www.mas.gov.sg/news-and-publications/press-releases/2013/new-initiatives-to-strengthen-china-singapore-financial-cooperation.aspx|publisher=[[Monetary Authority of Singapore]]|accessdate=22 octombrie 2013}}</ref> și [[Regatul Unit]].<ref>{{cite web|title=Chancellor George Osborne cements London as renminbi hub|url=http://www.ft.com/intl/cms/s/0/9579f608-356e-11e3-b539-00144feab7de.html|publisher=''[[Financial Times]]''|quote= The two countries agreed to allow direct renminbi-sterling trading in Shanghai and offshore, making the pound the fourth currency to trade directly against the renminbi, while Chinese banks will be permitted to set up branches in London.}}</ref> Ca un rezultat al internaționalizării rapide a renminbi-ului, moneda a devenit a VIII-a cea mai tranzacționată din lume, în 2013.<ref>{{cite web|title=RMB now 8th most widely traded currency in the world|url=http://www.swift.com/about_swift/shownews?param_dcr=news.data%2Fen%2Fswift_com%2F2013%2FPR_RMB_september.xml|publisher=[[Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication]]|accessdate=10 octombrie 2013|archive-date=2015-11-05|archive-url=https://web.archive.org/web/20151105223715/http://www.swift.com/about_swift/shownews?param_dcr=news.data%2Fen%2Fswift_com%2F2013%2FPR_RMB_september.xml|dead-url=yes}}</ref>

=== Turism ===
[[Fișier:1 jiuzhaigou valley wu hua hai 2011b.jpg|thumb|Valea Jiuzhaigou a fost declarată ca Patrimoniu Mondial de către UNESCO în 1992.<ref>{{cite web|autor=Unesco| title =Región de interés panorámico e histórico del Valle de Jiuzhaigu|url=http://whc.unesco.org/es/list/637|accessdate=14 ianuarie 2014|obra=Unesco.org}}</ref>]]
Turismul a devenit un factor important al îmbunătățirii competitivității internaționale a țării.<ref>{{cite web | title = Tendencias favorables en el turismo chino (2) | url = http://spanish.peopledaily.com.cn/31619/7364842.html | accessdate = 14 ianuarie 2014 | urlarchivo = http://web.archive.org/web/20110914070036/http://spanish.peopledaily.com.cn/31619/7364842.html | datearchivo = 14 septembrie de 2011 | archive-date = 2011-09-14 | archive-url = https://web.archive.org/web/20110914070036/http://spanish.peopledaily.com.cn/31619/7364842.html | dead-url = yes }}</ref> Sectorul turismului a crescut semnificativ în ultimii ani, iar în anul 2007 a reprezentat 6,1% din PIB și se estimează faptul că în 2020 va contribui cu 11%.<ref>{{cite web | title = Hosteltur.com |url= http://www.hosteltur.com/39955_turismo-china-supone-ya-61-pib.html | title = El turismo en China supone ya el 6,1% del PIB |date= 10 de febrero de 2007|accessdate= 14 ianuarie 2014}}</ref><ref>{{cite web | title = People's Daily |url= http://spanish.peopledaily.com.cn/spanish/200308/07/sp20030807_66899.html | title = Turismo de China ocupará 11% del PIB para 2020 |date= 7 august de 2003|accessdate= 14 ianuarie 2014|date= 28 aprilie 2011}}</ref> În plus, în 2012, guvernul a dublat numărul de vize, pentru a ajunge la 500.000 de vize eliberate, aceasta în scopul de a permite o creștere a turismului.<ref>{{cite web |autor= Ministerio de Industria, Turismo y Comercio de España |url= http://www.mityc.es/turismo/es-ES/Documents/Plan%20China%20web.pdf |title= Plan Turismo China | title = MITyC.es |accessdate= 14 ianuarie 2014 |formato= PDF}}</ref> În 2010, China a fost a treia cea mai vizitată țară din lume,<ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/magazine-23433149| title =What is the world's favourite holiday destination?|titlu=BBC.co.uk|autor= BBC News|date=4 august 2013|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză}}</ref> cu 55.7 milioane de vizitatori străini.<ref name="Ref_abd">{{cite web|url= http://www.unwto.org/facts/eng/pdf/barometer/UNWTO_Barom10_update_april_en_excerpt.pdf|title= UNWTO World Tourism Barometer|formato= PDF|obra= UNWTO.org|año= 2010|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|autor= Organización Mundial del Turismo|archive-date= 2010-10-15|archive-url= https://web.archive.org/web/20101015152815/http://www.unwto.org/facts/eng/pdf/barometer/UNWTO_Barom10_update_april_en_excerpt.pdf|dead-url= yes}}</ref> În plus, în 2012, aproximativ 740 de milioane de chinezi au călătorit în interiorul granițelor țării.<ref name="740MillionTourists">{{cite web|url=http://world.time.com/2012/10/17/chinas-economy-what-the-tourist-boom-tells-us/|title=China's Economy: What the Tourist Boom Tells Us|obra=TIME|date=17 octombrie 2012|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|nombre= Chengcheng|apellidos= Jiang}}</ref> China este a doua țară din lume cu cele mai multe locuri declarate ca făcând parte din [[Patrimoniul Mondial UNESCO]], cu 45, în urma [[Italia|Italiei]].<ref>{{cite web |autor= Unesco |url= http://whc.unesco.org/es/statesparties/cn| title = China|language= engleză |accessdate= 14 ianuarie 2014|obra= Unesco.org}}</ref> Principalele destinații turistice sunt: [[Marele Zid Chinezesc]], [[Orașul Interzis]] din [[Beijing]], [[Mausoleul Qin Shihuangdis|Mausoleul Qin Shi Huang]], Munții Guilin, [[Yangtze|Fluviul Yangtze]], [[Palatul Potala]], Valea Jiuzhaigou, etc.<ref>{{cite web | title = China.org.cn |title= Los 10 sitios turísticos de visita obligada en China|url= http://spanish.china.org.cn/photos/txt/2009-04/26/content_17674490.htm |accessdate= 4 ianuarie 2014}}</ref>

== Știință și tehnologie ==

=== Istoric ===
China a fost un lider mondial în domeniul științei și tehnologiei, până la [[Dinastia Ming]]. Descoperirile antice și invențiile chinezești precum fabricarea hârtiei, [[tipărire]]a, [[busola]], [[praf de pușcă|praful de pușcă]], (cele „Patru Mari Invenții”), au fost, mai târziu, răspândite în [[Asia]] și [[Europa]]. Matematicienii chinezi au fost primii care au folosit [[Număr negativ|numerele negative]].<ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/programmes/p003hyd9|title=In Our Time: Negative Numbers|publisher=BBC|accessdate=19 iunie 2013}}</ref><ref>Struik, Dirk J. (1987). ''A Concise History of Mathematics''. New York: Dover Publications. p.32–33. "''In these matrices we find negative numbers, which appear here for the first time in history.''"</ref> Cu toate acestea, până în secolul al XVII-lea, lumea occidentală a depășit China în dezvoltarea științifică și tehnologică.<ref>{{cite book|title=Chinese Studies in the History and Philosophy of Science and Technology |volume=179 |year=1996|publisher=Kluwer Academic Publishers|pages=137–138 |url=http://books.google.com/books?id=jaQH6_8Ju-MC&pg=PA137#v=onepage&q&f=false}}</ref> Cauzele acestei „Mari Divergențe” continuă să fie și azi dezbătute.<ref>{{cite journal |last=Frank |first=Andre |authorlink=Andre Gunder Frank |title=Review of ''The Great Divergence'' |journal=Journal of Asian Studies |publisher=Cambridge University Press |volume=60 |issue=1 |year=2001 |pages=180–182 |doi=10.2307/2659525 |url=http://www.rrojasdatabank.info/agfrank/pomeranz.html}}</ref>

După repetate înfrângeri militare ale Chinei de către țările occidentale, în secolul al XIX-lea, reformatorii din China au început promovarea științei și tehnologiei moderne, ca parte a Mișcării de Auto-Consolidare. După ce [[Partidul Comunist Chinez|comuniștii]] au venit la putere în 1949, s-au făcut eforturi pentru organizarea științei și tehnologiei după modelul [[Uniunii Sovietice]], în care cercetarea științifică a fost parte a planificării centralizate.<ref>{{cite book|last=Yu|first=Q. Y.|title=The Implementation of China's Science and Technology Policy|year=1999|publisher=Greenwood Publishing Group|page=2|url=http://books.google.com/books?id=IluWYKmTCN0C&pg=PA2#v=onepage&q&f=false|isbn=9781567203325}}</ref> După moartea lui [[Mao]] în 1976, știința și tehnologia a fost enunțată ca una dintre cele Patru Modernizări<ref>{{cite book|last=Vogel|first=Ezra F.|title=Deng Xiaoping and the Transformation of China|year=2011|publisher=Harvard University Press|page=129|url=http://books.google.com/books?id=3IaR-FxlA6AC&pg=PA129#v=onepage&q&f=false|isbn=9780674055445}}</ref> iar sistemul academic de inspirație sovietică a fost, treptat, reformat.<ref>{{cite book|last=DeGlopper|first=Donald D.| chapter=Soviet Influence in the 1950s|url=http://lcweb2.loc.gov/frd/cs/cntoc.html|publisher=Library of Congress |title=China: a country study |year=1987}}</ref>

=== Perioada contemporană ===
De la sfârșitul [[Revoluția Culturală|Revoluției Culturale]], China a făcut investiții semnificative în cercetarea științifică,<ref>[http://www.greenbiz.com/blog/2010/12/07/7-technologies-where-china-has-us-beat "7 Technologies Where China Has the U.S. Beat"]. GreenBiz.com. 7 decembrie 2010. Accesat la 30 august 2012.</ref> cheltuind peste 100 de miliarde de dolari pentru cercetare științifică și dezvoltare, doar în 2011.<ref>[http://www.bbc.co.uk/news/science-environment-12885271 "China 'to overtake US on science' in two years"]. BBC News. 28 martie 2011. Accesat la 26 aprilie 2012.</ref> Știința și tehnologia sunt considerate ca fiind vitale pentru atingerea obiectivelor economice și politice și reprezintă o sursă de mândrie națională, descrisă uneori ca „tehno-naționalism".<ref name="TeNat">David Kang and Adam Segal. [http://www.feer.com/articles1/2006/0603/free/p005.html "The Siren Song of Technonationalism"] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20130310055617/http://www.feer.com/articles1/2006/0603/free/p005.html |date=2013-03-10 }}. ''Far Eastern Economic Review''. martie 2006. Accesat la 18 aprilie 2013.</ref> Oamenii de știintă chinezi au câștigat [[Premiul Nobel]] pentru [[Premiul Nobel pentru Fizică|Fizică]] de patru ori și Premiul Nobel pentru [[Premiul Nobel pentru Chimie|Chimie]] o dată; acești erudiți și-au obținut diplomele științifice în occident, unde, de asemenea, au făcut și mult-premiatele lor cercetări științifice.{{efn|[[Tsung-Dao Lee]],<ref name="Nobel Physics 1957">[http://nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/1957/ The Nobel Prize in Physics 1957]</ref> [[Chen Ning Yang]],<ref name="Nobel Physics 1957"/> [[Daniel C. Tsui]],<ref>{{cite web|title=The Nobel Prize in Physics 1998|url=http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/1998/|accessdate=6 decembrie 2013}}</ref> [[Charles K. Kao]],<ref>{{cite web|title=The Nobel Prize in Physics 2009|url=http://nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/2009/|accessdate=6 decembrie 2013}}</ref> [[Yuan T. Lee]],<ref>{{cite web|url=http://nobelprize.org/nobel_prizes/chemistry/laureates/1986/lee-bio.html |title=Yuan T. Lee - Biographical |accessdate=6 decembrie 2013 }}</ref>}}
[[Fișier:The Launch of Long March 3B Rocket.jpg|200px|right|thumb|Lansarea rachetei chineze „Marșul cel Lung 3B”]]
China își dezvoltă rapid sistemul de învățământ, punând accent pe științe, matematică și inginerie; în 2009 peste 10.000 de ingineri au absolvit studiile de Doctorat și mai mult de 500.000 au absolvit studiile universitare de licență, mai mult decât în orice altă țară.<ref>[http://money.cnn.com/2010/07/29/news/international/china_engineering_grads.fortune/index.htm "Desperately seeking math and science majors"]. CNN. 29 iulie 2009. Accesat la 9 aprilie 2012.</ref> China este, la nivel mondial, al doilea cel mai mare editor de lucrări științifice, publicând 121.500 de studii numai în 2010, inclusiv 5.200 de lucrări academice apărute în publicații științifice internaționale de renume.<ref>[http://news.xinhuanet.com/english2010/china/2011-12/02/c_131284862.htm "China publishes the second most scientific papers in international journals in 2010: report"]. Xinhua. 2 decembrie 2011. Accesat la 25 aprilie 2012.</ref> Companiile tehnologie din China, cum ar fi [[Huawei]],
[[Lenovo]], [[Xiaomi]], [[Meizu]] și [[ZTE]] au devenit lideri mondiali în domeniul telecomunicațiilor și a [[Computer personal|calculatoarelor personale]],<ref>{{cite news|url=http://www.economist.com/node/21559922|title= Who's afraid of Huawei?|work=[[The Economist]]|date=4 august 2012|accessdate=11 august 2012}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.nst.com.my/latest/shares-in-china-s-lenovo-rise-on-profit-surge-1.126374#|title=Shares in China's Lenovo rise on profit surge|work=[[New Straits Times]]|date=17 august 2012}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/business-19906119|title=Lenovo ousts HP as world's top PC maker, says Gartner|publisher=BBC|date=11 octombrie 2012}}</ref> iar [[supercomputer]]ele din China sunt constant evaluate ca fiind printre cele mai puternice din lume.<ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/technology-22936989|title=China retakes supercomputer crown|publisher=BBC|date=17 iunie 2013|accessdate=18 iunie 2013}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.telegraph.co.uk/technology/news/9672501/Titan-supercomputer-is-worlds-most-powerful.html|title='Titan' supercomputer is world's most powerful|work=[[The Daily Telegraph]]|date=12 noiembrie 2012|accessdate=13 noiembrie 2012}}</ref> În prezent, China experimentează o creștere semnificativă a utilizării roboților industriali; din anul 2008 până în 2011 instalarea de roboti multi-funcționali a crescut cu 136%.<ref>{{cite web|url=http://english.peopledaily.com.cn/90778/8079468.html|title=Robots to boost China's economy|work=[[People's Daily]]|date=6 ianuarie 2013|accessdate=29 ianuarie 2013}}</ref>

Programul spațial chinez este unul dintre cele mai active din lume fiind, o sursă majoră de mândrie națională.<ref>{{cite web|url=http://www.wired.com/dangerroom/2012/04/china-rocket-launches/|title=China Now Tops U.S. in Space Launches|work=[[Wired (magazine)|Wired]]|date=16 aprilie 2012|accessdate=24 octombrie 2012}}</ref><ref>David Eimer, [http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/asia/china/8872196/Chinas-huge-leap-forward-into-space-threatens-US-ascendancy-over-heavens.html "China's huge leap forward into space threatens US ascendancy over heavens"]. ''Daily Telegraph''. 5 noiembrie 2011. Accesat la 16 aprilie 2013.</ref> În 1970 China a lansat primul său satelit, Dong Fang Hong I. În 2003 China a devenit a III-a țară care a trimis, în mod independent, un om în spațiu, odată cu zborul spațial al lui [[Yang Liwei]], la bordul navei [[Shenzhou 5]]; până în iunie 2013, zece cetățeni chinezi au călătorit în spațiu. În 2011 a fost lansat [[Tiangong-1]], primul modul al stației spațiale a Chinei, marcând astfel primul pas într-un proiect de asamblare a unei stații spațiale cu echipaj mare, până la începutul anilor 2020.<ref>{{cite web |url=http://www.bbc.co.uk/news/science-environment-15112760|title= Rocket launches Chinese space lab|publisher=BBC|date=29 septembrie 2011|accessdate=20 mai 2012}}</ref>

== Infrastructură ==
=== Energie ===
[[Fișier:ThreeGorgesDam-China2009.jpg|200px|left|thumb|Complexul Hidroenergetic și de Navigație de la Cele Trei Defileuri ale Fluviului Yangzi reprezintă cel mai mare proiect hidroenergetic din lume.]]
China este țara care produce și consumă cea mai multă energie din lume.<ref>{{cite web|autor= CIA|url= https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2232rank.html?countryname=China&countrycode=ch&regionCode=eas&rank=1#ch1|title= Country Comparison :: Electricity - Production|accessdate= 14 ianuarie 2014|work= The World Factbook|language= engleză|date= 2012|archive-date= 2020-07-29|archive-url= https://web.archive.org/web/20200729011101/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2232rank.html?countryname=China&countrycode=ch&regionCode=eas&rank=1#ch1|dead-url= yes}}</ref><ref>{{cite web|autor= CIA|url= https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2233rank.html?countryname=China&countrycode=ch&regionCode=eas&rank=1#ch1|title= Country Comparison :: Electricity - Consumption|accessdate= 14 ianuarie 2014|work= The World Factbook|language= engleză|date= 2012|archive-date= 2016-02-24|archive-url= https://web.archive.org/web/20160224064700/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2233rank.html?countryname=China&countrycode=ch&regionCode=eas&rank=1#ch1|dead-url= yes}}</ref> În 2012, a generat aproximativ 4.94 miliarde [[kWh]] de energie electrică, cu o capacitate instalată de 1,14 miliarde kW.<ref name=CIA/> În 2013, mai mult de 70% din energia produsă în țară a provenit din arderea [[cărbune]]lui; dependența sa de acest mineral face din China cel mai mare producător și consumator de cărbune din lume, în afară de a fi, la nivel mondial, cel mai mare emițător de dioxid de carbon și de alte gaze cu efect de seră.<ref>{{cite web|autor=Borenstein, Seth|title=China's Carbon Emissions Directly Linked To Rise In Daily Temperature Spikes, Study Finds|url=http://www.huffingtonpost.com/2013/04/12/greenhouse-gases-make-hig_n_3066775.html|accessdate=14 ianuarie 2014|work=The Huffington Post|date=4 decembre 2013|language=engleză}}</ref> Pentru a remedia aceste probleme, guvernul a început să investească în noi proiecte de utilizare a surselor regenerabile de energie, cum ar fi energia hidroelectrică, [[Energie eoliană|eoliană]], [[Energie solară|solară]], [[Energie geotermică|geotermală]], [[biomasă]] și biocombustibili.<ref>{{cite book|apellidos=Martinot|nombre=Eric|title=Powering China’s Development: The Role of Renewable Energy|año=2007|editorial=Worldwatch Report|isbn=978-1-878071-83-5|language= engleză|apellidos2= Junfeng|nombre2= Li}}</ref> Totuși, în 2012, premierul [[Wen Jiabao]] a anunțat că va opri expansiunea necontrolată a câmpurilor de energie solară și eoliană, concentrându-se pe construirea de centrale hidroelectrice, pe [[Yangtze|fluviul Yangtze]], și pe [[Centrală nucleară|centrale nucleare]].<ref>{{cite web|autor=Xin, Hao|title=China's Booming Solar and Wind Sector May Be Put On Hold|url=http://news.sciencemag.org/policy/2012/03/chinas-booming-solar-and-wind-sector-may-be-put-hold|accessdate=14 ianuarie 2014|work=Science Mag.org|date=9 martie 2012|language=engleză}}</ref> Există douăzeci de reactori nucleari, în funcțiune, în întreaga Chină, în timp ce alte douăzeci sunt în construcție; în 2012, energia nucleară a produs peste 98.200 [[GWh]] de electricitate.<ref>{{cite web|autor=Agencia Internacional de Energía Atómica|title=China, People's Republic of|url=http://www.iaea.org/pris/CountryStatistics/CountryDetails.aspx?current=CN|accessdate=14 ianuarie 2014|work=IAEA.org|date=2012|language=engleză}}</ref>

În mod similar, în 2012, producția de petrol s-a ridicat la peste 4.416 miliarde de barili pe zi, a patra în lume.<ref>{{cite web|autor= CIA|url= https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2241rank.html?countryname=China&countrycode=ch&regionCode=eas&rank=4#ch1|title= Country Comparison :: Oil crude - Production|accessdate= 14 ianuarie 2014|work= The World Factbook|language= engleză|date= 2012|archive-date= 2016-02-24|archive-url= https://web.archive.org/web/20160224040658/https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2241rank.html?countryname=China&countrycode=ch&regionCode=eas&rank=4#ch1|dead-url= yes}}</ref> În ciuda acestui fapt, creșterea economică constantă determină ca această producție să fie insuficientă pentru a satisface cererea din țară, fiind necesar să se importe petrol din [[Rusia]], [[Orientul Mijlociu]], [[Asia Centrală]] și [[Africa]].<ref>{{cite web|autor=Pei, Minxie|title=China's Big Energy Dilemma|url=http://carnegieendowment.org/2006/04/13/china-s-big-energy-dilemma/2pk|accessdate=14 ianuarie 2014|work=Carnegie Endowment.org|date=13 aprilie 2006|language=engleză}}</ref> În 2013, China a depășit [[Statele Unite]] ca cel mai mare importator de petrol brut din lume<ref>{{cite web|autor=BBC News|title=China overtakes US as the biggest importer of oil|url=http://www.bbc.co.uk/news/business-24475934|accessdate=14 ianuarie 2014|work=BBC.co.uk|date=10 octombrie 2013|language=engleză}}</ref>; aproape jumătate din petrolul folosit în China provine din străinătate.<ref>{{cite web|title=China's Demand for Oil to Grow 6.2% in 2011: PetroChina|url=http://thechinaperspective.com/articles/china039sdemandforoiltogrow62in2011petrochina8134/|accessdate=14 ianuarie 2014|work=The China Perspective.com|date=24 ianuarie 2011|language=engleză|suscripción=sí}}</ref>

=== Comunicații ===
China are, în prezent, cel mai mare număr de telefoane mobile active, fiind lider mondial, cu peste 1 miliard de utilizatori, până în februarie 2012.<ref>{{cite news|title=China Mobile Phone Users Now Top One Billion|url=http://www.forbes.com/sites/russellflannery/2012/03/30/china-mobile-phone-users-now-exceed-one-billion/|newspaper=Forbes|date=30 martie 2012}}</ref> De asemenea, are cel mai mare număr din lume, de utilizatori de internet și de [[Bandă largă|bandă largă (Broadband)]],<ref name="Barboza2008">{{Cite news|url=http://www.nytimes.com/2008/07/26/business/worldbusiness/26internet.html |title=China Surpasses US in Number of Internet Users |work=New York Times |date= 26 iulie 2008|accessdate=26 iulie 2008 | first=David | last=Barboza}}</ref> cu peste 591 milioane de utilizatori de internet în 2013, echivalentul aproximativ a 44% din populația sa.<ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/technology-23343058|title=Chinese internet use surges ahead|publisher=BBC|date=17 iulie 2013|accessdate=17 iulie 2013}}</ref> Un raport din 2013 a constatat că viteza medie națională a conexiunii la internet este de 3.14 MB/s.<ref>[http://news.xinhuanet.com/english/china/2013-04/18/c_132320745.htm China's Internet speed averages 3.14 MBps: survey - Xinhua | English.news.cn]. News.xinhuanet.com (18 aprilie 2013). Accesat la on 9 august 2013.</ref> În același an China a deținut 24% din dispozitivele conectate la Internet, la nivel mondial.<ref>{{cite web|title=China Report: Device and App Trends in the #1 Mobile Market|url=http://blog.flurry.com/bid/99327/The-China-Report-Device-and-App-Trends-in-the-1-Mobile-Market|publisher=Flurry.com|date=23 iulie 2013|accessdate=23 iulie 2013|archive-date=2014-01-13|archive-url=https://web.archive.org/web/20140113174105/http://blog.flurry.com/bid/99327/The-China-Report-Device-and-App-Trends-in-the-1-Mobile-Market|dead-url=yes}}</ref> [[China Telecom]] și [[China Unicom]], doi mari furnizori de [[Broadband]] din lume, dețin 20% din abonații de bandă largă de la nivel mondial. Doar China Telecom deservește mai mult de 50 de milioane de abonați Broadband, în timp ce China Unicom deservește mai mult de 40 de milioane.<ref name="Ref_abca">{{cite web |url=http://www.telegeography.com/cu/article.php?article_id=33858 |title=Broadband provider rankings: The Rise and Rise of China |publisher=Telegeography.com |date=28 iulie 2010 |accessdate=1 noiembrie 2011 |archive-date=2010-08-06 |archive-url=https://web.archive.org/web/20100806042709/http://www.telegeography.com/cu/article.php?article_id=33858 |dead-url=yes }}</ref> Mai multe companii de telecomunicații din China, mai ales [[Huawei]] și [[ZTE]], au fost acuzate de spionaj în favoarea armatei chineze.<ref>{{cite web|title=Huawei, ZTE Provide Opening for China Spying, Report Says|url=http://www.bloomberg.com/news/2012-10-07/huawei-zte-provide-opening-for-china-spying-report-says.html|publisher=Bloomberg.com|date=8 octombrie 2012|accessdate=26 octombrie 2012}}</ref>

=== Transport ===
[[Fișier:Jingshen Expwy Jul2004.jpg|200px|left|thumb|Autostrada G1 Beijing–Harbin]]
De la sfârșitul anilor 1990, rețeaua națională de drumuri a Chinei a fost extinsă în mod semnificativ, prin crearea unei rețele de autostrăzi, cunoscută sub numele de Sistemul Național de Autostrăzi Principale (SNAP). În 2011 autostrăzile din China au ajuns la o lungime totală de 85.000&nbsp;km, fiind cel mai lung sistem de autostrăzi din lume.<ref>{{cite news|title=Once China Catches Up--What Then?|url=http://www.forbes.com/sites/currentevents/2013/09/17/once-china-catches-up-what-then/|newspaper=Forbes|date=17 septembrie 2013}}</ref> Deținerea de autoturisme, proprietate personală, este în creștere rapidă, depășind Statele Unite ca cea mai mare piață auto din lume, în 2009, având un total al vânzărilor de automobile de peste 13,6 milioane de bucăți.<ref name="Ref_2010c">{{cite web|url=http://www.egmcartech.com/2010/01/08/china-auto-sales-officially-surpass-u-s-in-2009-13-6-million-vehicles-sold/ |title=China auto sales officially surpass US in 2009, 13.6&nbsp;million vehicles sold |publisher=Industry News |date=8 ianuarie 2010 |accessdate=14 mai 2010}}</ref> Analiștii prevăd că vânzările anuale de automobile ar putea crește cu până la 40 de milioane, până în 2020.<ref>{{cite web|url=http://uk.reuters.com/article/2012/04/23/uk-autoshow-idUKBRE83M0NQ20120423|title=China premium car sector remains bright spot|publisher=Reuters|date=23 aprilie 2012|accessdate=24 aprilie 2012|archive-date=2012-04-27|archive-url=https://web.archive.org/web/20120427021534/http://uk.reuters.com/article/2012/04/23/uk-autoshow-idUKBRE83M0NQ20120423|dead-url=yes}}</ref> Un efect secundar al creșterii rapide a rețelei de drumuri din China, a fost creșterea semnificativă a accidentelor rutiere,<ref>{{cite web|title=Road Traffic Accidents Increase Dramatically Worldwide|url=http://www.prb.org/Publications/Articles/2006/RoadTrafficAccidentsIncreaseDramaticallyWorldwide.aspx|publisher=Population Reference Bureau|accessdate=16 noiembrie 2013|archive-date=2017-10-10|archive-url=https://web.archive.org/web/20171010151203/http://www.prb.org/Publications/Articles/2006/RoadTrafficAccidentsIncreaseDramaticallyWorldwide.aspx|dead-url=yes}}</ref> unii citând ca un posibil motiv proasta aplicare a legilor de circulație; numai în 2011, în jur de 62.000 de chinezi au murit în accidente rutiere.<ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-china-19383337|title=Chinese bus collides with tanker, killing 36|publisher=BBC|date=26 august 2012|accessdate=28 august 2012}}</ref> În mediul urban, bicicletele rămân un mod obișnuit de transport, în pofida creșterii prevalenței automobilelor. În 2012 erau aproximativ 470 de milioane de biciclete în China.<ref name="470MBikes" />

Căile ferate din China, deținute de stat,<ref>{{cite news|title=China's railway reforms - thus far and no further?|url=http://www.china.org.cn/opinion/2013-03/25/content_28350790.htm|newspaper=China.org.cn|date=25 martie 2013}}</ref> sunt cele mai aglomerate din lume, manipulând un sfert din transportul de marfă și de pasageri, din lume.<ref name="overcrowding">{{cite news|title=China's trains desperately overcrowded for Lunar New Year|url=http://seattletimes.com/html/travel/2008659473_webchinatrains22.html|newspaper=Seattle Times|date=22 ianuarie 2009}}</ref> Datorită cererii foarte mari, sistemul este în mod regulat supus supraaglomerării, în special în timpul perioadelor de vacanțe și sărbători, cum ar fi Chunyun în timpul [[Anul Nou Chinezesc|Anului Nou Chinezesc]].<ref name="overcrowding"/> Rețeaua feroviară chineză a transportat un total estimativ de 1,68 de miliarde de pasageri doar în 2010.<ref name="AFPviaRaw" />
[[Fișier:A maglev train coming out, Pudong International Airport, Shanghai.jpg|200px|right|thumb|Un tren de mare viteză cu levitație magnetică, sau Maglev, plecând de la Aeroportul Internațional Pudong, Shanghai, în 2006]]
Din cei peste 100.000&nbsp;km ai rețelei feroviare chineze, aproximativ 10.000 de km sunt de mare viteză.<ref>{{cite news|title=China's railways mileage tops 100,000 km|url=http://news.xinhuanet.com/english/china/2013-12/28/c_133003119.htm|accessdate=1 ianuarie 2014|newspaper=Xinhuanet|date=28 decembrie 2014}}</ref> În decembrie 2012, China a inaugurat cea mai lungă linie de cale ferată de mare viteză din lume, creând o legătură între [[Beijing]] – [[Guangzhou]] – [[Shenzhen]] – [[Hong Kong]].<ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-china-20842836|title=China opens world's longest high-speed rail route|publisher=BBC|date=26 decembrie 2012|accessdate=26 decembrie 2012}}</ref> China intenționează să opereze aproximativ 16,000&nbsp;km de linii de cale ferată de mare viteză până în 2020.<ref name="AFPviaRaw">[http://www.rawstory.com/rs/2011/07/24/china-boasts-biggest-high-speed-rail-network/ "China boasts biggest high-speed rail network"] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20111204070316/http://www.rawstory.com/rs/2011/07/24/china-boasts-biggest-high-speed-rail-network/ |date=2011-12-04 }}. [[Agence France-Presse]] via The Raw Story. 24 iulie 2011. Accesat la 24 aprilie 2012.</ref> Sistemele de capacitate mare („metrou tare”), de asemenea, sunt într-un curs rapid de dezvoltare în marile orașe din China, sub forma unor rețele de sisteme de metrou subteran sau [[metrou ușor]]<ref>{{cite news|title=China's Building Push Goes Underground|url=http://online.wsj.com/news/articles/SB10001424052702303482504579177830819719254|newspaper=Wall Street Journal|date=10 noiembrie 2013|accessdate=16 noiembrie 2013}}</ref>. Propriul sistem de navigație prin satelit, numit Beidoum este în curs de dezvoltare, începând să ofere servicii de navigație comercială în Asia, în 2012<ref name="CustomersDec2012">{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/technology-20852150|title=China's Beidou GPS-substitute opens to public in Asia|publisher=BBC|date=27 decembrie 2012|accessdate=27 decembrie 2012}}</ref> și este planificat să aibă o acoperire la nivel global, până în 2020.<ref>[http://europe.chinadaily.com.cn/epaper/2012-04/27/content_15159105_3.htm "The final frontier"]. ''China Daily''. 27 aprilie 2012. Accesat la 16 februarie 2013.</ref>

În 2013, mai mult de două treimi din aeroporturile aflate în construcție, în întreaga lume, erau în China,<ref name="airlines">{{cite news | url=http://europe.chinadaily.com.cn/epaper/2013-07/05/content_16733181.htm | title=Primed to be world leader | work=China Daily | date=5 iulie 2013|accessdate=18 noiembrie 2013}}</ref> iar [[Boeing]] se așteaptă ca flota Chinei de aeronave comerciale active să crească de la 1910 în 2011, la 5980 până în 2031.<ref name="airlines"/> Cu toate acestea, 80% din spațiul aerian din China rămâne limitat doar pentru uz militar, iar 8 din 10 cele mai slab performante companii aeriene, în materie de întârzieri, din Asia, erau chineze.<ref>{{cite web|url=http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-china-23282724|title=China 'suffers worst flight delays'|publisher=BBC|date=12 iulie 2013|accessdate=12 iulie 2013}}</ref> Conform unei statistici din 2011, [[Aeroportul Internațional Beijing]] este nu numai cel mai aglomerat aeroport din țară, dar și al doilea cel mai aglomerat din lume, cu un trafic de pasageri de 78.675.058 de oameni. Al doilea cel mai important este Aeroportul Internațional din Hong Kong, al zecelea cel mai tranzitat aeroport la nivel internațional, cu 53.328.613 de pasageri. Al treilea și al patrulea cele mai importante sunt [[Aeroportul Internațional Guangzhou Baiyun|Aeroportul Internațional Baiyun]] din [[Guangzhou]] și [[Aeroportul Internațional Pudong]] din [[Shanghai]], al XIX-lea și al XX-lea cele mai tranzitate din lume, cu 45,04 și respectiv 41,44 de milioane de pasageri.<ref name=AER>{{cite web |autor= Airports Council International |url= http://www.aci.aero/Data-Centre/Annual-Traffic-Data/Passengers/2011-final |title= Passenger Traffic 2011 FINAL - Top 30 airports |language= engleză |año= 2011 |accessdate= 14 ianuarie 2014 |work= ACI.aero |archive-date= 2018-01-01 |archive-url= https://web.archive.org/web/20180101194805/http://www.aci.aero/Data-Centre/Annual-Traffic-Data/Passengers/2011-final |dead-url= yes }}</ref>

== Cultură ==
{{Imagine multiplă
 | align = right
 | direction = vertical
 | width = 210
 | image1 = Pekin przedstawienie tradycjnego teatru chinskiego 7.JPG
 | caption1 = O reprezentație a tradiționalei [[Opra Beijing|Opere Beijing]]
 | image2 = 20090528 Beijing Forbidden City 7727.jpg
 | caption2 = [[Orașul Interzis]] din [[Beijing]], o reprezentare a stilului clasic arhitectural chinezesc 
 }}
Din cele mai vechi timpuri, cultura chineză a fost puternic influențată de [[confucianism]] și filosofii conservatoare. Pentru o mare parte din epoca dinastică, posibilitatea de a urca pe scara socială consta în obținerea unei bune performanțe la prestigioasa Examinare Imperială, ale cărei origini datau din timpul [[Dinastia Han|Dinastiei Han]].<ref>{{Harv|Tamura|1997|p=29|sp= sí}}</ref> Accentul literar al examinării afecta percepția generală a rafinamentului cultural în China, în așa fel încât caligrafia, poezia și pictura erau considerate superioare dansului sau teatrului. Cultura chineză a subliniat mereu un profund sentiment de istoricitate și perspectivă de introspecție națională  Examenele și cultura meritocrației sunt încă extrem de apreciate în China actuală.<ref>{{cite journal|title=Historical and Contemporary Exam-driven Education Fever in China|publicacion=KEDI Journal of Educational Policy|año=2005|volumen=2|número=1|páginas=17–33|url=http://suen.educ.psu.edu/~hsuen/pubs/KEDI%20Yu.pdf|language=engleză|access-date=2014-03-28|archive-date=2015-03-01|archive-url=https://web.archive.org/web/20150301123007/http://suen.educ.psu.edu/~hsuen/pubs/KEDI%20Yu.pdf|dead-url=yes}}</ref>

Primii lideri ai Republicii Populare Chineze s-au născut în timpul domniei imperiale tradiționale, dar au fost influențati de „Mișcarea de la 4 mai” și idealurile reformiste. Ei au căutat să schimbe anumite aspecte tradiționale ale culturii, cum ar fi proprietățile funciare, sexismul și sistemul confucianist de educație, păstrând, în același timp, altele, cum ar fi structura familială și cultura de obediență față de stat. Unii observatori au privit perioada de după înființarea Republicii Populare în 1949, ca o continuare a dinastiilor tradiționale chineze, în timp ce alții au afirmat faptul că mandatul Partidului Comunist a deteriorat bazele culturii chineze, în special prin mișcări politice, cum ar fi [[Revoluția Culturală]] din anii 1960, care a distrus multe aspecte tradiționale ale culturii, și au denunțat aceste politici drept „regresive și dăunătoare” sau „vestigii ale [[feudalism]]ului”. Multe aspecte importante ale moralei și culturii chineze, precum confucianismul, arta, literatura și artele spectacolului, cum ar fi Opera Beijing, au fost modificate pentru a se conforma cu politicile guvernamentale și de propagandă ale timpului.<ref name="Ref_abcded">{{cite web|url= http://en.cnta.gov.cn/|title= Tour Guidebook: Beijing|autor= Administación Nacional de Turismo de China|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|work= CNTA.gov.cn|archive-date= 2017-10-10|archive-url= https://web.archive.org/web/20171010155323/http://en.cnta.gov.cn/|dead-url= yes}}</ref> Accesul la mass-media străină este încă restricționat, permițându-se proiectarea doar a 34 de filme străine pe an, în cinematografele chineze.<ref>{{cite web|title=Why China is letting 'Django Unchained' slip through its censorship regime |url=http://qz.com/62717/why-china-is-letting-django-unchained-slip-through-its-censorship-regime/ |work=Quartz |date=13 martie 2013|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|autor= Kuo, Lily}}</ref>
[[Fișier:Giant Wild Goose Pagoda.jpg|200px|left|thumb|„Pagoda Marii Gâște Sălbatice” din [[Xi'an]]. A fost construită în secolul al VI-lea dHr, în timpul [[Dinastia Tang|dinastiei Tang]].]]
Guvernul a acceptat numeroase elemente ale culturii tradiționale, ca parte integrantă a societății chineze. Odată cu avântul naționalismului și sfârșitul Revoluției Culturale, a existat o revenire puternică a diferitelor forme de artă, literatură, muzică, film, modă și arhitectură,<ref name="Ref_abcdef">{{cite web|url=http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/query/r?frd/cstdy:@field(DOCID+cn0133) |title="China: Traditional arts". Library of Congress – Country Studies |work=Lcweb2.loc.gov |accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|date= 1989}}</ref><ref name="Ref_abcdeg">{{cite web|url=http://www.britannica.com/eb/article-258942/China |title=China: Cultural life: The arts |work=Encyclopædia Britannica |accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză}}</ref> iar obiectele de artizanat au atras un interes național considerabil și chiar la nivel mondial.<ref name="Ref_abcdeh">{{cite web|url=http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/query/r?frd/cstdy:@field(DOCID+cn0138) |title="China: Folk and Variety Arts". Library of Congress – Country Studies |work=Lcweb2.loc.gov |accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|date= 1989}}</ref>

[[Fișier:Qipao woman.jpg|thumb|right|Chinezoaică în Qipao/Cheongsam]]
Vestimentația chineză tradițională a suferit modificări din antichitate la perioada modernă. Vestimentația chineză tradițională a variat în funcție de regiune și timp. Cele mai importante costume tradiționale chineze sunt [[Hanfu]], [[Cheongsam]], [[Tangzhuang]]. Cheongsamul(Qipao) modern a rezultat în urma transformărilor asupra celui tradițional la începutul secolului al XX-lea.

[[Fișier:Hanfuk-1.jpg|thumb|left|Tânără chinezoaică în Hanfu]]
[[Fișier:Hanfu Mariage01.jpg|thumb|left|Chinezi în costume Hanfu specifice dinastiei Zhou]]

=== Artă ===
Arhitectura tradițională chineză este influențată de Arta greco-budistă din primul secol d.Hr.<ref name=AQ>{{cite web |autor= Centro Cultural Chino |url= http://www.ccchino.cl/2/boletines/BoletinFeb2008.pdf |title= Arquitectura china |format= PDF |accessdate= 14 ianuarie 2014 |work= CC Chino.cl |archive-date= 2015-04-19 |archive-url= https://web.archive.org/web/20150419172442/http://www.ccchino.cl/2/boletines/BoletinFeb2008.pdf |dead-url= yes }}</ref> Stilul arhitectural include, de obicei, constructii din [[lemn]] și [[cărămidă]].<ref name=AQ/> Coloanele au adesea o înălțime redusă și lipsesc capitelurile.<ref name=AQ/> Acoperișurile au o streșini groase și sunt curbate ușor în sus.<ref name=AQ/> În plus, se utilizau diferite decorațiuni [[policromie|policrome]] variate, cum ar fi [[azulejo]], gresia porțelanată, încrustații, clopote etc., cu o mare varietate de detalii.<ref name=AQ/> După fondarea Republicii Populare, arhitectura a intrat într-o nouă eră, clădirile modernizâdu-se, iar din 1980 arhitectura a început să se diversifice.<ref>{{cite web |autor= CRIonline |url= http://espanol.cri.cn/chinaabc/chapter7/chapter70401.htm |title= La generalización de la arquitectura moderna china |accessdate=14 ianuarie 2014|work= CRI.cn}}</ref>
[[Fișier:Ma Lin 010.jpg|thumb|upright|„Ascultând în liniște vântul printre pini” pictură de [[Ma Lin]] (secolul XIII). Cerneală pe mătase, 226 x 110 cm.]]
Pictura chineză datează de aproape 5000 de ani, de atunci când chinezii desenau ființe umane și animale, pe roci utilizând coloranți minerali și desenau pe diverse obiecte de ceramică.<ref name=PNT>{{Harv |Zhuang|Chongzheng|2000|p=4}}</ref> Apoi schițau desene și motive mistice pe bucăți de bronz, însă care nu s-au păstrat în cantități mari, datorită perioadei lungi de timp ce a trecut de la crearea lor. Fără îndoială, puținele desene care au fost găsite ne arată arta timpului acela, fiind picturi pe mătase, estimându-se faptul că au fost create acum aproximativ 2000 de ani.<ref name=PNT/>

Pictura timpurie chineză se baza pe mai multe tipuri de reprezentări, variind de la figuri umane la peisaje cu păsări și plante.<ref name="PNT" /> Până în secolul al XVII-lea se introduseseră în China picturi provenite din Europa; acest tip de artă fiind numit „pictură occidentală” spre deosebire de arta națională care era numită „pictură tradițională chineză”. În Extremul Orient, pictarea peisajelor țării este curentul principal al artei picturale.<ref name="PNT" />

Cinematografia a ajuns în China, în 1896, dar prima producție din China s-a realizat în 1905, „Bătălia de la Dingjunshan”, o înregistrare a unei reprezentații a [[Opera Beijing|Operei Beijing]].<ref>{{cite web|url= http://www.univie.ac.at/Sinologie/repository/ueLK110_ChinFilmgesch/filmgeschichteSkript.pdf|title= Chinese Film History - A Short Introduction|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|work= Unviec.ac.at|format= PDF|date= 2006|surname= Martin |name= Geiselmann}}</ref> De-a lungul secolului XX, filmul chinez a trecut prin decenii de mărire și decădere, ca o reflectare a situației politice din țară.<ref>{{cite web|url= http://people.cohums.ohio-state.edu/denton2/courses/c505/temp/history/chapter2.html|title= A Brief History of Chinese Film|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|work= Ohio-State.edu|archive-date= 2013-09-06|archive-url= https://web.archive.org/web/20130906220531/http://people.cohums.ohio-state.edu/denton2/courses/c505/temp/history/chapter2.html|dead-url= yes}}</ref> Odată cu liberalizarea din anii 1970, filmele din China au început să apară în străinătate, dar nu a fost decât până în 1997, când „Fabrica de Vis” (Jiafang Yifang 甲方乙方) a regizorului [[Feng Xiaogang]], a devenit primul film chinez ce a obținut un succes comercial, fiind aclamat de către criticii occidentali.<ref>{{Cite book|name= Zhang|surname= Rui|title= The Cinema of Feng Xiaogang: Commercialization and Censorship in Chinese Cinema after 1989|language= engleză|año= 2008|editorial= Hong Kong University Press|isbn=  9789622098855}}</ref> 

Toate filmele, indiferent dacă sunt sau nu străine, trebuie să fie aprobate de către Consiliul de Stat, în scopul de a elimina anumite scene – de sex sau violență – și să sprijine filmul autohton.<ref>{{cite web|url= http://www.eluniversal.com.mx/espectaculos/2013/censura-cine-chino--936571.html|title= Relajan censura sobre el cine chino|date= 17 iulie 2013|work= El Universal|accessdate= 14 ianuarie 2014|archive-date= 2014-04-10|archive-url= https://web.archive.org/web/20140410061530/http://www.eluniversal.com.mx/espectaculos/2013/censura-cine-chino--936571.html|dead-url= yes}}</ref> Datorită acestui lucru, șapte din zece cele mai de succes filme sunt producții naționale.<ref name="boxo">{{cite web|url= http://www.filmbiz.asia/news/so-young-enters-chinas-all-time-top-ten|title= So Young enters China's all-time top ten|accessdate= 26 ianuarie 2014|work= Film Biz.asia|language= engleză|date= 18 de mayo de 2013|surname= Stephen|name= Cremin}}</ref> Industria filmului continuă să crească, filmul „Pierdut în Thailanda” (2012) (Chineză: 人再囧途之泰囧; pinyin: ''rén zài jiǒng tú zhī tài jiŏng'') a fost primul film ce a avut încasări de mai mult de un miliard de [[Yuan renminbi|yuani]] (200 milioane de dolari).<ref name="boxo" />

=== Gastronomie ===
[[Fișier:Chinese meal.jpg|thumb|left|Un set de feluri de mâncare din bucătăria chineză, din Suzhou: boluri cu orez, creveți, vinete cu [[tofu]] fermentat, legume prajite iar în centru o friptură de rață cu muguri de bambus]]
{{articol principal|Bucătărie chinezească}} 
Bucătăria chineză este extrem de diversă și s-a dezvoltat de-a lungul a câtorva milenii de istorie culinară. Împărații din China antică erau cunoscuți pentru faptul că aveau mai multe camere, în care luau masa, în palatele lor, fiecare cameră era atribuită, împărțită, la mai multe departamente, iar fiecare departament era responsabil pentru un anumit fel de mâncare.<ref>{{Harv|Xu|2003|p=4|sp=sí}}</ref> Alimentul de bază al chinezilor este [[orez]]ul. Carnea de porc reprezintă carnea cea mai consumată în țară, reprezentând mai mult de trei sferturi din consumul intern de carne.<ref>{{cite web|title=China's Hunger For Pork Will Impact The U.S. Meat Industry|url=http://www.forbes.com/sites/greatspeculations/2013/06/19/chinas-hunger-for-pork-will-impact-the-u-s-meat-industry/|work=Forbes|date=19 iunie 2013|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză}}</ref> Condimentele, mirodeniile, joacă un rol central în bucătăria chinezească. Bucătăria chineză a dus la numeroase stiluri de gătit, cum ar fi Bucătărie din Hong Kong sau Mâncarea chinezo-americană.

Principalele ingrediente folosite în dieta culinară chineză sunt păsările de curte, carnea (de vită, porc sau miel), legumele, fructele și [[soia]]. Printre condimentele cele mai utilizate sunt [[praz]]ul, [[ghimbir]]ul, [[usturoi]]ul, alunele și uleiurile de alune sau [[susan]], slănina, [[oțet]]ul, vinul galben (huangjiu), bulionul de pui sau porc și tahini (pastă de susan).<ref name=GC>{{cite web |autor= López de Munáin, Estitxu |url= http://slowfoodaraba.es/pdf/cocinachina.pdf |title= La cocina china |accessdate= 14 ianuarie 2014 |work= Slow Food Araba.es |format= PDF |archive-date= 2016-03-08 |archive-url= https://web.archive.org/web/20160308214111/http://slowfoodaraba.es/pdf/cocinachina.pdf |dead-url= yes }}</ref>

China este considerată țara de origine a [[ceai]]ului, aici s-au dezvoltat, din antichitate, vechile metode de cultivare și elaborare a acestui produs.<ref name=GC/> În contrast cu Occidentul, principalele ustensile sunt bețisoarele; asiaticii au învățat să le folosească, deoarece bucățile de alimente erau foarte mici și nu puteau fi străpunse cu o furculiță.<ref name=GC/> Printre cele mai populare feluri de mâncare din bucătăria țării sunt: carne de porc cu ananas, salată de fasole de soia, pui cu chili picant, ouă prăjite cu ciuperci negre sau friptură de porc cu salată de usturoi.<ref>{{cite web |work= Travel China Guide.com |url= http://www.travelchinaguide.com/essential/what.htm |title= What to eat in China |language= engleză |accessdate= 14 ianuarie 2014}}</ref>

Consumul cărnii de câine sau pisică se reduce treptat în timp, chinezii - în special, tinerii - percepând aceste animale ca un prieten, animal de companie.<ref>{{cite web|url=http://www.viata-libera.ro/diaspora/74504-intre-povesti-si-realitate-china,-vazuta-prin-ochii-unui-galatean |title=Între povești și realitate/CHINA|date= 29 January 2016}}</ref> Au fost interzise multe festivaluri dedicate consumului acestei cărni de către autorități, în urma protestelor și a petițiilor făcute de populație pentru protejarea animalelor, în special pe rețelele de socializare chineze (se estimează ca aproximativ 600 de milioane de chinezi au acces la internet). Această tradiție controversată dispare. Organizațiile de protecție a animalelor devin mai active. Recent, potrivit ziarului italian „[[Corriere della Sera]]”, s-a făcut un sondaj de opinie care a arătat faptul că 87% dintre chinezi nu sunt de acord cu sacrificarea cânilor și a pisicilor. Această practică se mai păstrează doar în zonele rurale.<ref>{{cite web|url=http://www.reuters.com/article/2011/09/21/us-china-dogs-idUSTRE78K2DW20110921 |title=China bans dog-eating “carnival” after online uproar|date= 21 September 2011}}</ref> HSI a estimat că între 10 și 20 de milioane de câini sunt sacrificați în China pentru carnea lor, în timp ce grupul de protecție a animalelor Animals Asia estimează că aproximativ 4 milioane de pisici sunt sacrificate anual în China.<ref>[https://www.theguardian.com/environment/2020/feb/27/shenzhen-could-be-first-city-in-china-to-ban-eating-of-dogs-and-cats Shenzhen could be first city in China to ban eating of dogs and cats]</ref>

=== Literatură ===
[[Fișier:Mifu01.jpg|thumb|Un poem de [[Mi Fu]], din epoca [[Dinastia Song|Dinastiei song]].]]
{{articol principal|Literatură chineză}} 
Literatura chineză a început ca o modalitate de a păstra înregistrările și divinațiile oraculare de pe oase.<ref>{{Harv|García Noblejas|2007|pp=18-19|sp=sí}}</ref> Vasta colecție de scrieri care s-au păstrat de la Dinastia Zhou demonstrează cât de avansați și cultivați erau oamenii acelor timpuri. De fapt, epoca dinastiei Zhou este adesea văzută ca un moment important al dezvoltării culturale chineze. Cele „Cinci Puncte Cardinale” sunt fundamentul la aproape toate studiile majore. Conceptele acoperite de textele clasice chineze prezintă o gamă largă de teme, inclusiv poezia, astrologia, astronomia, calendarul, constelațiile, printre altele.<ref name=cuatroycinco>{{cite web|url= http://weber.ucsd.edu/~dkjordan/chin/hbcanonru-u.html|title= The Canonical Books of Confucianism - Canon of the Literati|date= 14 de noviembre de 2013|autor= Jordan, David K.|work= UCSD.edu|language= engleză|datecceso= 14 ianuarie 2014|accessdate= 2014-03-28|archive-date= 2014-02-02|archive-url= https://web.archive.org/web/20140202210607/http://weber.ucsd.edu/~dkjordan/chin/hbcanonru-u.html|dead-url= yes}}</ref> În plus, multe concepte chineze, cum ar fi cele de [[Yin și Yang]] sau [[Qigong|Qi]] și „cei patru stâlpi ai destinului, în raport cu cerul și pământul” au fost teoretizate în aceste perioade dinastice.<ref>{{Cite book|name= Lévy|surname= André |año= 2000|title= Chinese Literature, Ancient and Classical|ubicación= Bloomington|editorial= Indiana University Press|otros= Traducido por William H. Nienhauser|isbn= 0253336562|language= engleză}}</ref> Unele dintre cele mai importante scrieri vechi sunt [[Yi-Jing]] și Shujing (Textul clasic despre istorie) din cadrul celor Patru Cărți și a celor Cinci Texte Clasice.<ref name=cuatroycinco/>

[[Dinastia Song]] a fost, de asemenea, o perioadă a importantei literaturi științifice și a văzut crearea de lucrări, cum ar fi „Xin Yixiang Fayao” de Su Song și „Mengxi Bitan” Shen Kuo.<ref>{{cite web|url= http://www.springerreference.com/docs/html/chapterdbid/59344.html|title= Su Song|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|work=Springer Reference.com|autor= Hockey, Thomas|suscripción= sí}}</ref><ref>{{cite web|url= http://www.britannica.com/EBchecked/topic/374944/Mengxi-bitan|title= Mengxi bitan (work by Shen Kuo)|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|work= Encyclopaedia Britannica}}</ref> Au fost editate, de asemenea, mai multe lucrări de istoriografie și enciclopedii de mari dimensiuni, cum ar fi „Zizhi Tongjian” de [[Sima Guang]] (1084) și „Cele Patru Mari Cărți ale Songului” compilate și editate în secolul al XI-lea.<ref>{{cite web|url= http://www.cultural-china.com/chinaWH/html/en/37History521.html|title= Zizhi Tongjian (Comprehensive Mirror for Aid in Government)|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|work= Cultural China.com|archive-date= 2014-03-06|archive-url= https://web.archive.org/web/20140306155414/http://www.cultural-china.com/chinaWH/html/en/37History521.html|dead-url= yes}}</ref><ref>{{cite web|url= http://www.litencyc.com/php/stopics.php?rec=true&UID=7079|title= Chinese Four Great Books of Song begun|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|work= The Literary Encyclopedia|date= 1 mai 2009}}</ref> Mai mulți notabili cărturari confucianiști sau taoiști și erudiți din toate clasele sociale au adus contribuții semnificative la documentarea istoriei autorilor conceptelor sacre, vechi de sute de ani.

Multe dintre personalitățile literaturii chineze au făcut parte din guvernul imperial sau aveau dregătorii importante, care acționau în cunoștință de cauză, iar uneori propuneau sau efectuau noi moduri de guvernare.<ref name=LTT/> În secolul al XVII-lea autorii chinezi editaseră mai multe texte scrise decât în toată lumea.<ref name=LTT>{{cite web |work= La Guía 2000.com |url= http://lengua.laguia2000.com/literatura/literatura-china |title= Literatura china |accessdate= 14 ianuarie 2014}}</ref> Multe romane, cum ar fi „Cele Patru Mari Romane Clasice”, au generat nenumărate povești fictive. La sfârșitul dinastiei Qing, cultura chineză s-a angajat într-o nouă eră, când [[caligrafia]] a fost la dispoziția cetățenilor obișnuiți.<ref>{{Harv|Chen|1999|p=82|sp=sí}}</ref> [[Hu Shih]] și [[Lu Xun]] au fost pionierii literaturii moderne. În anul 2000, [[Gao Xingjian]] a câștigat [[Premiul Nobel pentru literatură]] pentru romanele sale, precum Muntele Sufletului, care a fost tradus în diferite limbi.<ref>{{cite web |autor= Ceinos Arcones, Pedro|work= China Viva.com |url= http://www.chinaviva.com/cultura/literatura.htm |title= Literatura China |accessdate= 14 ianuarie 2014|date= 2011}}</ref>

=== Muzică și dans ===

Muzica tradițională chineză poate fi împărțită în două ramuri principale: muzică clasică și muzică populară. Până la sfârșitul dinastiei Qing, muzica clasică era un lux al clasei sociale superioare, iar oamenii obișnuiți nu erau prea atașați de acest stil de muzică.<ref name=music/> În general, muzica clasică este instrumentală, folosindu-se un singur instrument, sau ansambluri de mici instrumente, inclusiv instrumente cu coarde, flaute, precum și diverse chimvale, gonguri și tobe. Flautul din bambus și Gu Qin (古琴) sunt printre cele mai vechi instrumente folosite în China.<ref>{{Cite book|name= Mobile Reference|title= Asian Art|año= 2007|editorial= Mobile Reference|isbn= 9781605011875|language= engleză}}</ref> Tradițional, instrumentele chineze sunt împărțite în opt grupe sau Bayin (八音), în funcție de materialul din care sunt făcute. Categoriile sunt: mătase, bambus, lemn, piatră, metal, ceramică, dovleac uscat și piele de animal.<ref>{{Harv|Randel|2003|p=260-262|sp=sí}}</ref> Termenul „guoyue”, sau muzica națională, a devenit popular în secolul al XX-lea și a fost folosit pentru a îngloba toată muzica scrisă pentru instrumentele chinezești, ca răspuns la mișcările naționaliste.<ref>{{Harv|Lau|2007|pp=30-34|sp=sí}}</ref>
[[Fișier:Dança do dragão.jpg|thumb|left|Dansul Dragonului.]]
Fiecare etnie din China are propriile sale tradiții în ceea ce privește muzica populară. În comparație cu stilul clasic, tradițiile folclorice, populare, au un acompaniament vocal și pot include ansambluri mai mari.<ref name=music>{{cite web|url= http://www.philmultic.com/English/Chinese_music.html|title= Traditional Chinese music|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|work= Phil Multic.com|date= 2008|autor= Fang, Liu}}</ref> În fapt, tradițiile folclorice s-au amestecat cu stilurile occidentale, în secolele XXI și XX, pentru a face loc unor noi genuri și unei noi etape ale muzicii chineze. Unele dintre genurile care au rezultat din această fuziune sunt C-Pop (Mandopop, Cantopop), rock și rap chinezesc etc. Cu toate acestea, spre deosebire de vecinii săi, China nu este considerată o piață importantă pentru producția și consumul de muzică pop.<ref>{{Cite book|name=Keane|surname= Michael|name2= Donald|surname2= Stephanie|name3= Hong|surname3= Yin|año= 2002|title= Media in China: Consumption, Content and Crisis|editorial= Routledge Publishing|isbn= 0-7007-1614-9|language= engleză}}</ref>

Dansul chinezesc este o artă cu mai multe stiluri și genuri tradiționale și moderne. Acesta poate varia de la dans folcloric, reprezentări de operă și spectacole de balet și poate fi utilizat în cadrul sărbătorilor publice, ritualurilor și ceremoniilor. Dansul a fost una dintre primele forme de artă dezvoltate în China antică, iar unele stiluri își au originea în timpul dinastiei [[Dinastia Zhou|Zhou]].<ref>{{Harv|Li|2009|p=5|sp=sí}}</ref> La fel precum în muzică, fiecare grup etnic are propriile sale tradiții de dansuri folclorice. Unele dintre cele mai cunoscute dansuri din China, la nivel internațional, sunt Dansul Dragonului și Dansul Leului.<ref>{{cite web|url= http://arts.cultural-china.com/en/96Arts8434.html|title= Dragon Dance|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|work= Cultural China.com|archive-date= 2014-06-12|archive-url= https://web.archive.org/web/20140612020903/http://arts.cultural-china.com/en/96Arts8434.html|dead-url= yes}}</ref><ref>{{cite web|url= http://www.chinadaily.com.cn/m/shanxi/2013-10/18/content_17044270.htm|title= Lion Dance|date= 18 octombrie 2013|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|work= China Daily}}</ref>

=== Media ===
[[Fișier:Beijingskyscraperpic5 crop rotate lighten.jpg|thumb|Sediul central CCTV din Beijing.]]
De la formarea Republicii Populare Chineze și până la sfârșitul anilor 1980, aproape toată mass-media era administrată de către stat. Brandurile private au început să apară odată cu reformele economice, dar acestea încă reprezintă doar o mică parte din piața media.<ref>{{Cite book|name=Zhao|surname=Yuezhi|año=1998|title= Media, Market, and Democracy in China|ubicación= Chicago|editorial= University of Illinois Press|language= engleză}}</ref> Companiile controlate de către guvern-[[Xinhua]], CCTV și Cotidianul Poporului – acaparează mare parte din publicul de radio, ziar și televiziune. De fapt, primele două surse media dețin un monopol pe știrile internaționale.<ref>{{cite web|url= http://www.nytimes.com/2012/08/17/world/africa/chinas-news-media-make-inroads-in-africa.html?_r=0|title= Pursuing Soft Power, China Puts Stamp on Africa’s News|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|work= New York Times|date= 17 august 2012|autor= Jacobs, Andrew}}</ref> CCTV este unul dintre cele mai mari branduri de televiziune din lume, operând 45 de canale TV și are o audiență de peste un miliard de telespectatori.<ref>{{cite web|url= http://www.nytimes.com/2008/08/22/sports/olympics/22cctv.html?_r=1&partner=rssnyt&emc=rss&oref=slogin|title= Olympics Are Rating Bonanza for Chinese TV|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|work= New York Times|date= 21 august 2008|autor= Barboza, David}}</ref>

Conținutul oferit de radio și televiziune este format din știri, documentare, telenovele și desene animate; cele mai multe sunt producții interne, iar programele străine sunt difuzate la orare și pe canale specifice.<ref>{{Cite book|surname= Anne-Marie|name= Brady|title= Marketing Dictatorship: Propaganda and Thought Work in Contemporary China|editorial= Rowman & Littlefield Publishers, Inc.|language= engleză}}</ref> Toate mediile de comunicații trebuie să transmită, între grupajele, spațiile comerciale, propaganda guvernului chinez.<ref name=reglas/> Chinezii au împrumutat de la japonezi [[Anime]]-urile și [[Manga]] și au creat variantele chinezești ale acestora numite [[Manhua Anime]], respectiv [[Manhua]].<ref>{{cite web|url=http://anime.stackexchange.com/questions/7004/whats-the-difference-between-manga-manhwa-and-manhua|title=What's the difference between manga, manhwa, and manhua?|date= 18 ianuarie 2014}}</ref>

Administrația de Stat a Presei; Publicațiile, Radioul, Cinematografia și Televiziunea RPC; și Administrația Generală de Presă și Publicații sunt agenții reglementate de către stat, responsabile cu monitorizarea transmisiilor mediilor de comunicație, cenzurarea conținutului considerat inadecvat și de aprobare sau dezaprobare a difuzării producțiilor străine în țară.<ref name=reglas>{{cite web|url= http://www.sarft.gov.cn/articles/2003/10/21/20070922142857170492.html|title= 行政法规|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= chino|work= SARFT.gov.cn|autor= Consejo de Estado de la República Popular China|date= 1 august 1997|archive-date= 2014-02-02|archive-url= https://web.archive.org/web/20140202102140/http://www.sarft.gov.cn/articles/2003/10/21/20070922142857170492.html|dead-url= yes}}</ref>  Unele dintre subiectele interzise în mass-media din China sunt: conflictele din [[Tibet]] și [[Xinjiang]], proteste și demonstrații publice împotriva sistemului, disidenții și orice conținut care conține violență explicită, pornografie și critică adusă administrației chineze.<ref name=reglas/><ref>{{cite web|url= http://www.hrw.org/reports/2008/china0708/china0708web.pdf|title= China's forbidden zones|date= iulie 2008|format= PDF|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|work= HWR.org|autor= Human Rights Watch}}</ref>

Filmele, serialele și emisiunile de divertisment chinezești sunt verificate pentru a respecta normele impuse de guvern. <ref>{{cite web|url=http://www.mediafax.ro/externe/china-interzice-vedetelor-cu-reputatia-patata-sa-apara-pe-micul-si-marele-ecran-13374491 |title=China interzice vedetelor cu reputația pătată să apară pe micul și marele ecran|date= 9 octombrie 2014}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.realitatea.net/serialul-imparateasa-chinei-un-scandal-ce-ia-amploare_1602998.html |title=Serialul Împărăteasa Chinei, un scandal ce ia amploare|date= 5 ianuarie 2015}}</ref>  Multe filme/seriale străine (în special cele americane) au fost cenzurate sau chiar interzise în China din cauza conținutului pornografic sau a scenelor de violență extremă; numărul acestora s-a redus la 30% începând cu 2015.<ref>{{cite web|url=http://dantomozei.ro/2014/09/11/china-restrictioneaza-continutul-programelor-tv-straine-in-online/|title=China restricționează conținutul programelor tv straine în online|date=01 june 2015|accessdate=2 July  2015}}</ref>

Încă de la pătrunderea sa în țară, conținutul de pe Internet a fost, de asemenea, examinat de către agențiile guvernamentale. Unele dintre cele mai populare site-uri de Internet, din Occident, cum ar fi [[Facebook]], [[Google]], [[Dailymotion]], [[Instagram]], [[Twitter]] și [[YouTube]], nu sunt disponibile, iar altele sunt accesibile doar dacă sunt – precum [[Flipboard]] sau [[Bing]] – într-o asociere obligatorie cu branduri similare chineze, cum ar fi [[Renren]] sau [[Baidu]].<ref>{{cite web|url= http://blog.freedomhouse.org/weblog/2011/12/chinese-censorship-in-2011-the-worst-and-the-weirdest.html|title= Chinese Censorship in 2011: The Worst and the Weirdest|date= 20 decembrie de 2011|autor= Freedom House|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|work= Freedom House.org|archive-date= 2014-02-02|archive-url= https://web.archive.org/web/20140202111716/http://blog.freedomhouse.org/weblog/2011/12/chinese-censorship-in-2011-the-worst-and-the-weirdest.html|dead-url= yes}}</ref>

Guvernul chinez justifică cenzura, susținând că sunt interzise numai materialele care „pun în pericol unitatea națională, suveranitatea, integritatea teritorială, securitatea și onoarea”.<ref name=reglas/>

=== Sărbători ===
Guvernul chinez recunoaște, în mod oficial, șapte sărbători obligatorii pentru întreaga populație și alte patru, aplicabile numai anumitor sectoare. Pentru aceasta, folosește [[calendarul gregorian]] și [[Calendarul chinezesc|calendarul lunar chinezesc]]. În fiecare an, cu câteva zile înainte de 1 ianuarie, Consiliul de Stat publică calendarul sărbătorilor. Din 2011, sărbătorile sunt aranjate astfel încât zilele să fie legate de week-end-uri, pentru a avea festivități care să dureze trei zile: sâmbătă, duminică și luni sau vineri.<ref>{{cite web|autor=Hite, Brittany|title=China’s 2014 Holiday Schedule: Still Complicated|url=http://blogs.wsj.com/chinarealtime/2013/12/12/chinas-2014-holiday-schedule-still-complicated/|accessdate=14 ianuarie 2014|work=Wall Street Journal|date=12 decembrie de 2013|language=engleză}}</ref><ref>{{cite web|autor=Gobierno de la República Popular China|title=国务院办公厅关于2014年 部分节假日安排的通知|url=http://www.gov.cn/zwgk/2013-12/11/content_2546204.htm|accessdate=14 ianuarie 2014|work=Gov.cn|date=11 decembrie 2013|language=chino}}</ref>

{| align="center" border="2" cellpadding="4" cellspacing="0" style="align:center; background: #f9f9f9; border: 3px #aaa solid; border-collapse: collapse; font-size: 100%;"
|---bgcolor="#EEEEEE"
! Data || Sărbătoarea || Numele chinezesc (pinyin) || Observații
|-
| 1 ianuarie || [[Anul Nou]] || 元旦 (''Yuándàn'') || Începutul calendarului gregorian 
|-
| Prima zi a primei [[Lună (timp)|luni]] [[Lună|lunare]] || [[Sărbătoarea Primăverii]]|| 春节 (''Chūnjié'') || Anul nou chinezesc. Începutul Calendarului lunar chinezesc. Durata sărbătorii: trei zile.
|-
| 8 martie || [[Ziua Internațională a Femeii]] || 国际妇女节 (''Guójì fùnǚ jié'') || În această zi femeile lucrează doar jumătate de zi.
|-
| a V-a perioadă climatică || [[Sărbătoarea Qingming]]|| 清明节 (''Qīngmíng jié'') || Sărbătoare în memoria morților.
|-
| 1 mai || [[Ziua Muncii]] || 劳动节 (''Láodòng jié'') || Celebrarea locală a Zilei Internaționale a Muncii.
|-
| 4 mai || [[Ziua Tineretului]]|| 青年节 (''Qīngnián jié'') || În această zi tinerii între 14 și 28 de ani muncesc doar jumătate de zi.
|-
| 1 iunie || [[Ziua Copilului]] || 六一儿童节 (''Liùyī értóng jié'') || În această zi copii sub 14 ani nu merg la cursurile școlare.
|-
| A V-a zi a celei de-a V-a [[Lună (timp)|lună]] [[Lună|lunară]] || [[Sărbătoarea Duanwu]]|| 端午节 (''Duānwǔ jié'') || Sărbătoarea Bărcii-Dragon; celebrarea [[Solstițiul de vară|solstițiului de vară]].
|-
| 1 august || [[Ziua armatei]]|| 建军节 (''Jiàn jūn jié'') || În această zi personalul militar trudește doar jumătate de zi.
|-
| A XV-a zi a celei de-a VIII-a [[Lună (timp)|lună]] [[Lună|lunară]]|| [[Sărbătoarea din Mijlocul Toamnei]]|| 中秋节 (''Zhōngqiū jié'') || Festivalul recoltei.
|-
| 1 octombrie || [[Ziua națională]] || 国庆节 (''Guóqìng jié'') || Aniversarea fondării RPC.
|-
|}

== Sport ==
[[Fișier:YaoMingoffense.jpg|thumb|[[Yao Ming]] este unul dintre cei mai performanți baschetbaliști chinezi.<ref name=BL>{{cite web |work= El Mundo |url= http://www.elmundo.es/elmundodeporte/2011/07/20/baloncesto/1311160610.html |title= ¿Hay vida en el baloncesto chino después de Yao? |date= 20 iulie 2011 |accessdate= 26 ianuarie 2014}}</ref>]]
[[Fișier:Dragon boat racing.jpg|thumb|right|Curse cu barca-dragon, un popular sport tradițional chinez]]
{{articol principal|Echipa națională de fotbal a Chinei|Prima Ligă Chineză}}
China are una dintre cele mai vechi culturi sportive din lume. Există dovezi că în timpul dinastiei Han se juca un tip de fotbal numit [[cuju]].<ref>{{harv|Dunmore|2011|p=2|sp=sí}}</ref> Unele dintre cele mai populare sporturi din țară sunt [[Artă marțială|artele martiale]], [[baschet]]ul, [[fotbalul]], [[Tenis de masă|tenisul de masă]], [[badminton]]ul, [[înot]]ul și [[snooker]]ul. Jocuri de strategie, cum ar fi [[go]] (cunoscut sub numele de Weiqi în China), [[Xiangqi]], sau, mai recent, [[șah]]ul, sunt jucate la un nivel profesionist.<ref>{{cite web|url= http://www.thestar.com.my/story.aspx/?file=%2f2011%2f9%2f2%2flifeliving%2f9398979&sec=lifeliving|title= Chinese players dominate at Malaysia open chess championship|autor= Sun, Quah Seng|date= 2 septembrie de 2011|work= The Star|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|archive-date= 2014-02-01|archive-url= https://web.archive.org/web/20140201205118/http://www.thestar.com.my/story.aspx/?file=%2f2011%2f9%2f2%2flifeliving%2f9398979&sec=lifeliving|dead-url= yes}}</ref>

Îngrijirea fizică este foarte accentuată în cultura chineză, mulți oameni făcând exerciții de dimineață, cum ar fi [[Tai Chi Chuan|Tai Chi]] și [[Qigong]],<ref>{{cite journal|surname= Everard W.|name= Thornton|surname2= Kevin S.|name2= Sykes|surname3= Wai K.|name3= Tang|url= http://heapro.oxfordjournals.org/content/19/1/33.abstract|title= Health benefits of Tai Chi exercise: improved balance and blood pressure in middle-aged women|publicacion= Health Promotion International|volumen= 19|número= 1|páginas= 33-38|editorial= Oxford University Press|año= 2006|accessdate= 14 ianuarie 2013|language= engleză|doi=10.1093/heapro/dah105}}</ref> iar sălile de sport și cluburile sportive încep să câștige popularitate în țară.<ref>{{cite web|url=http://chinasportsbiz.com/2011/07/01/huge-potential-of-fitness-market-in-china/|title=China health club market – Huge potential & challenges|work=China Sports Business|date=1 iulie 2011|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|surname= Carrie|name= Xu}}</ref> Tinerii, practică, de asemenea, fotbal și baschet, în special în zonele spațiilor verzi urbane și în limitatele spații deschise. [[NBA]]-ul are un număr considerabil de fani în rândul tinerilor din China, unii jucători naționali, cum ar fi [[Yao Ming]] și [[Jeremy Lin]] au jucat în NBA.<ref name="Beech2003">{{cite web|url=http://business.time.com/2012/02/13/the-linsanity-effect-ny-knicks-guard-jeremy-lins-surprise-success-leads-to-sold-out-arenas-jerseys/|title=Jeremy Lin's 'Linsanity' Effect: NY Knicks’ Guard Jeremy Lin’s Surprise Success Leads to Sold-Out Arenas, Jerseys|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|name=Tuttle |surname=Brad|work=Time Magazine | date=13 februarie 2012}}</ref> China este casa la un număr mare de bicicliști, în 2012, au existat peste 470 de milioane de biciclete în țară.<ref name="470MBikes">{{cite web|url=http://www.bloomberg.com/news/2012-08-16/bicycle-maker-giant-says-fitness-lifestyle-boosting-china-sales.html|title=Bike-Maker Giant Says Fitness Lifestyle Boosting China Sales|work=Bloomberg.com|date=17 august 2012|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză}}</ref> Sunt, de asemenea, mai multe discipline tradiționale sportive, foarte populare, cum ar fi curse cu barca dragon, luptele mongole sau cursele de cai.<ref name="Ref_abcden">{{cite web|url= http://chineseculture.about.com/library/weekly/aa032301a.htm|title= Sports History of China|autor= Qinfa, Ye|date= 21 aprilie 2006|work= About.com|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|archive-date= 2009-03-03|archive-url= https://web.archive.org/web/20090303183246/http://chineseculture.about.com/library/weekly/aa032301a.htm|dead-url= yes}}</ref>

China a participat la [[Jocurile Olimpice]] din 1932, dar a început să participe sub numele de Republica Populară Chineză în 1952. A găzduit Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing, sportivii săi câștigând 51 de medalii de aur, numărul de medalii de aur cel mai mare, obținut vreodată.<ref name="Ref_abcdeo">{{cite web|url=http://news.bbc.co.uk/sport1/hi/olympics/7583735.stm|title=China targets more golds in 2012|work=BBC.co.uk|autor= BBC Sports|date=27 august 2008|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză}}</ref> China a câștigat, de asemenea, cele mai multe medalii la [[Jocurile Paralimpice]] de la Londra din 2012, 231 în total, dintre care 95 de aur.<ref>{{cite web|url=http://www.london2012.com/paralympics/medals/medal-count/|title=Medal Count|work=London2012.com|accessdate=14 ianuarie 2014|language=engleză|autor=Comité Olímpico Internacional|archiveurl=https://archive.is/20121205070514/http://www.london2012.com/paralympics/medals/medal-count/|archivedate=2012-12-05|dead-url=yes}}</ref><ref>{{cite web|url=http://www.usatoday.com/sports/olympics/story/2012/09/9/china-dominates-medals-us-falls-short-at-paralympics/57719222/1|title=China dominates medals; U.S. falls short at Paralympics|work=USA Today|date=9 septembrie de 2012|accessdate= 14 ianuarie 2014|language= engleză|name= Watson|surname= Traci}}</ref>

== Note ==
{{notelist}}

== Referințe ==
{{listănote|3}}

== Lectură suplimentară ==
* {{de icon}} Berthold, Rolf: ''Chinas Weg. 60 Jahre Volksrepublik.'' Heinen, Berlin 2009, ISBN 978-3-939828-46-4.
* {{de icon}} Georg Blume: ''China ist kein Reich des Bösen. Trotz Tibet muss Berlin auf Peking setzen.'' Ed. [[Körber-Stiftung]], Hamburg 2008, ISBN 3-89684-134-3.
* {{de icon}} Doris Fischer, Christoph Müller-Hofestede (Ed.), ''Länderbericht China'', Bundeszentrale für politische Bildung, Bonn 2014, ISBN 978-3-8389-0501-3.
* {{de icon}} Peter Hefele, Andreas Dittrich: [http://www.kas.de/wf/de/33.29625/ ''Die Mittelschicht in China – Triebkraft eines demokratischen Wandels oder Garant des Status Quo?''] ''[http://www.kas.de/wf/de/34.5/ KAS-Auslandsinformationen], 12''. Berlin 2011, S. 60–77.
* {{en icon}} Franz Kernic, Gunther Hauser (Hrsg.): ''China. The rising power''. Lang, Frankfurt am Main u.&nbsp;a. 2009, ISBN 978-3-631-58269-5.
* {{de icon}} Evan Osnos: ''Große Ambitionen. Chinas grenzenloser Traum''. Suhrkamp, Berlin 2015, ISBN 978-3-518-42483-4.
* {{de icon}} Kai Strittmatter, ''Die Neuerfindung der Diktatur – Wie China den digitalen Überwachungsstaat aufbaut und uns damit herausfordert.'' Piper, München 2018, ISBN 978-3-492-05895-7.

== Vezi și ==
{{Portal|China}}
* [[Listă de fluvii din Asia]]
* [[Locuri din patrimoniul mondial UNESCO]]
* [[Listă de superlative geografice]]

== Legături externe ==
{{Sisterlinks|China}}
* {{en icon}} [http://english.gov.cn/ Guvernul Central Popular al Republicii Populare Chineze (site oficial)]
* {{en icon}} [http://www.china.org.cn/ Portal autorizat de guvernul chinez] 
* {{en icon}} [http://www.cnto.org/ Administrația Națională a Turismului]
* {{Wikiatlas|the People's Republic of China|Republica Populară Chineză}}

{{Subiecte Republica Populară Chineză}}
{{Împărțirea administrativă a Republicii Populare Chineze}}
{{Țări în Asia}}

{{Control de autoritate}}
{{articol de calitate}}

[[Categorie:Republica Populară Chineză| ]]
[[Categorie:Pagini peste 100K]]
[[Categorie:State membre ale Organizației Națiunilor Unite]]