Repartitor de căldură

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Repartitoare de căldură)
Salt la: Navigare, căutare

Repartitorul de căldură, sau repartitorul de costuri, este un aparat de contorizare a căldurii degajate de un calorifer dintr-un spațiu locuibil.

Repartitorul de costuri nu este prevăzut în anexele Directivei 2004/22/CE privind mijloacele de măsurare. Art. 3, pct. 25, din anexa Ordinului ANRSC nr. 343/2010 prevede un așa-zis repartitor comun. Nu există noțiunea de „repartitor comun” în Standardul românesc SR-EN 834: 2002 Repartitoare de costuri ale căldurii identic cu cel european, EN 834:1994, în Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1618/2001 - Specificații tehnice privind montarea și utilizarea repartitoarelor pentru consumurile de căldură ST 046-01, sau în literatura tehnică.

Funcționare[modificare | modificare sursă]

Repartitoarele de costuri de căldură sunt dispozitive (nu aparate de măsură) atașate radiatoarelor/caloriferelor individuale din clădiri, care detectează radiația de energie termică totală a fiecărui radiator. Repartitorul de costuri de căldură poate să fie electronic, în cazul în care unul sau doi termosenzori electronici și un microcontroler sunt folosiți pentru a detecta consumul de căldură al radiatorului prin diferența dintre temperatura radiatorului și temperatura ambientală a aerului din cameră, sau repartitor prin evaporare (evaporator), caz în care un lichid special calibrat într-un tub capilar înregistrează radiația de energie termică totală a radiatorului.

În baza unei formule (care diferă de la aparat la aparat) se calculează ulterior, din indicația citită pe repartitor, consumul de căldură în calorii și implicit, factura de plată.

Cifrele afișate de repartitor sunt de fapt grade Celsius/oră, reprezentând media diferențelor dintre temperatura radiatorului și cea a aerului din încăpere, conform SR-EN 834: 2002, pct. 3 și se referă doar la radiatorul pe care repartitorul este montat.

Avantaje[modificare | modificare sursă]

În cazul în care o casă este neocupată caloriferele pot fi închise astfel încât factura de încălzire sa fie redusă. Chiar și în cazul în care apartamentele sunt locuite, multe persoane preferă să limiteze consumul de căldură din apartamente pentru a reduce costurile de întreținere.

Dezavantaje[modificare | modificare sursă]

In Romania există reglementările tehnice în construcții, emise de Ministerul Lucrărilor Publice, care respectă cerințele esențiale de calitate în construcții și directivele UE.

Există si „pseudo reglementări tehnice”, emise de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice și de consiliile locale, care încalcă reglementările în construcții și directivele UE. Studiile personalităților din domeniul instalațiilor de încălzire indică în mod expres lipsa avizelor tehnico-stiintifice și caracterul neștiințific al ordinelor ANRSC, generatoare de erori. Programele de calcul ale firmelor prestatoare nu sunt validate științific, energetic.

Condițiile cumulative de montare a repartitoarelor prevăd montarea de robinete termostatate, contor de energie termică la branșament și echilibrarea hidraulică. Echilibrarea hidraulică presupune montarea unor regulatoare automate de presiune, în subsol, la baza coloanelor și la branșament. Regulatoarele fac posibil controlul temperaturii interioare și limitarea consumului de căldură. Echilibrarea hidraulică are drept scop minimizarea erorilor repartitoarelor. Închiderea robinetelor termostatice are efectul unei debranșări. Unul dintre efectele negative ale debranșării este creșterea notei de plată a consumatorilor nedebranșați direct proporțional cu creșterea debranșărilor.

Art. 16, alin. 1, lit. a din anexa 3 la Ordinul ANRSC nr. 233/2004 prevede pentru robinetele termostatice limita minimă la care acestea se deschid automat de 6°C. Aceasta permite practic o „debranșare”, având ca efect apariția condensului și chiar a mucegaiului. Limita de doar 6°C, la care se deschid automat robinetele termostatice, face ca temperaturile interioare să scadă sub cele prevăzute de Standardul SR 1907/2: 1997, scăzând și temperatura din apartamentele vecine.

Conform unor studii, încălzirea indirectă ajunge la 70% din necesarul de căldură, în cazul debranșării totale a apartamentelor dintre etaje. Acest aport indirect de căldură nu poate fi înregistrat de repartitor.

Răcirea camerelor urmată de încălzirea bruscă poate duce la apariția igrasiei.[1]

Utilizarea repartitoarelor trebuie făcută cu grijă, altfel acestea nu vor raporta valorile corecte. De exemplu pentru a aerisi o cameră trebuie urmată o procedură specială, altfel repartitorul va inregistra un consum eronat. De asemenea, blocarea repartitorului cu haine sau mobilă are același efect.

Controverse[modificare | modificare sursă]

Criticii subliniază că menținerea unei temperaturi constante și uniforme de 18 °C în clădiri este necesară pentru conservarea acestora, iar utilizarea repartitoarelor împiedică acest lucru ducând la distrugerea în timp a clădirilor.[2]

Formulele de calcul folosite de companii pentru a emite facturile sunt secrete, ceea ce a dus la multe plângeri și bănuieli de fraudă.

Referințe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Repartitoare de căldură
  • Debranșarea apartamentelor din clădirile condominiale de la sistemele de încălzire centrală - L. Dumitrescu, D. Constantinescu, Revista Instalatorul, nr. 4/2004
  • Standardul SR-EN 834:2002 Repartitoare de costuri ale căldurii pentru determinarea consumului radiatoarelor utilizate la încălzirea

încăperilor pct. 2, rap. la Anexa A, pct. A1, lit. c

  • Ordin M.L.P.T.L. nr. 1618/2001 - Specificații tehnice privind montarea și utilizarea repartitoarelor pentru consumurile de căldură, ST 046-01 pct. 1.3, al.5, lit. c
  • Ordin M.L.P.T.L. nr. 1625/2001 – Soluții cadru pentru reabilitarea și modernizarea instalatiilor de încălzire din clădirile de locuit, SC 006-01 cap. 4, pct. A8, A10
  • Ordin M.L.P.T.L. nr. 930/2002 - Normativ privind proiectarea și executarea instalațiilor de încălzire centrală, I 13-2002, pct.

5.4.-5.6

  • Ordin M.L.P.T.L. nr. 929/2002 - Normativ pentru exploatarea instalațiilor de încălzire centrală, I 13/1-2002, pct. 8.36, 8.37
  • Contorizarea consumurilor de căldură pentru încălzire - L. Dumitrescu, Revista Instalatorul, nr. 1/2004
  • Repartitoarele de costuri nu sunt instrumente pentru determinarea consumului de căldură pentru încălzire (I-III) - L. Dumitrescu,

Revista Instalatorul, nr. 2-4/2005

  • Ordinul 343/2010 al ANRSC contravine prevederilor metodologiei de calcul a performanței energetice a clădirilor - instalații de încălzire – L. Dumitrescu, Revista Instalatorul, nr. 8/2010
  • Performanța energetică a clădirilor existente - aspecte tehnice și economice ale modernizarii instalațiilor interioare de încălzire centrală (I-II) – D. Constantinescu, Revista Instalatorul, nr. 2-3/2005
  • Echilibrarea hidraulică și termostatarea, elemente vitale în contorizarea căldurii - Popescu I., Revista Tehnica instalațiilor, nr. 2/2002