Vizualizare sursă pentru „Regionalism (lingvistică)”

În [[lingvistică]], termenul '''regionalism''' sau '''provincialism''' denumește un fapt de [[Limbă (comunicare)|limbă]] caracteristic unei sau unor anumite [[Varietate (lingvistică)|varietăți]] regionale a(le) unei limbi ([[dialect]], [[grai]]), deci limitat la o anumită regiune<ref name="dobridor">Constantinescu-Dobridor 1998, articolul [https://dexonline.ro/definitie-dtl/regionalism '''regionalism'''].</ref><ref>Dubois 2002, p.&nbsp;406.</ref>. Regionalismul se identifică prin diferența pe care o prezintă față de ceea ce prevăd normele [[Limbă standard|limbii standard]].

== Tipuri de regionalisme ==

Există regionalisme în toate aspectele limbii, deși nu în proporții egale. Cele mai frecvente sunt de natură [[lexic]]ală și [[fonetică]], dar există și regionalisme [[Frazeologie|frazeologice]], precum și [[Gramatică|gramaticale]] ([[Morfologie (lingvistică)|morfologice]] și [[Sintaxă|sintactice]])<ref name="dobridor"/>.

=== Regionalisme lexicale ===

[[Cuvânt|Cuvintele]] regionale sunt de mai multe feluri. Cele propriu-zise sunt alte cuvinte decât corespunzătoarele lor din limba standard, sau care nici nu au corespondent în aceasta. Exemple în câteva limbi: {{ro icon}} ''curechi'' (în [[graiul moldovenesc]]) „varză”<ref name="dobridor"/>, {{fr icon}} ''chigner'' (în [[Arhipelagul Antilelor|Antile]]) vs. ''pleurnicher'' „a se smiorcăi”<ref>Thibault 2014, [http://andre.thibault.pagesperso-orange.fr/FrancophLicenceSemaine7.pdf săpt. 7], p.&nbsp;14.</ref>, {{hu icon}} ''pityóka'' (în [[Transilvania]]) vs. ''burgonya'' „cartof”<ref name="bokor_187">Bokor 2007, p.&nbsp;187.</ref>.

Alte cuvinte regionale există și în limba standard, dar cu sens diferit: {{ro icon}} ''ginere'' (în [[graiul muntenesc]]) „mire”<ref>Sala 1989, p.&nbsp;203.</ref>, {{fr icon}} ''jardin'' în Antile „câmp, ogor”, în standard „grădină”<ref>Thibault 2014, [http://andre.thibault.pagesperso-orange.fr/FrancophLicenceSemaine7.pdf săpt. 7], p.&nbsp;10.</ref>, {{hu icon}} ''bogár'' în [[Transdanubia]] „muscă”, în standard „gâză”<ref name="bokor_187"/>.

În fine, alte cuvinte diferă de corespondentele lor din standard numai prin formă, fără a fi vorba de variante fonetice sau morfologice, de exemplu {{hu icon}} ''buha'' vs. ''bolha'' „purice”<ref>Király 2007, p.&nbsp;660.</ref>.

Regionalismele lexicale se află cu deosebire în atenția [[Lexicografie|lexicografilor]] care elaborează [[dicționar]]e de regionalisme (vezi mai jos secțiunea Bibliografie suplimentară).

=== Regionalisme frazeologice ===

În varietățile regionale se găsesc și [[Unitate frazeologică|unități frazeologice]] care nu se folosesc în limba comună, de exemplu {{ro icon}} ''a umbla lela'' (în Moldova) „a umbla fără rost”<ref name="dobridor"/>, {{fr icon}} ''farine de pluie'' (literal „făină de ploaie”, în Réunion) vs. ''pluie fine et intermittante'' „ploaie fină și intermitentă”<ref>Thibault 2014, [http://andre.thibault.pagesperso-orange.fr/FrancophLicenceSemaine8.pdf săpt. 8], p.&nbsp;11.</ref>.

=== Regionalisme fonetice ===

Acestea sunt particularități care constau, față de [[fonem]]ele din standard, în variante [[Fonologie|fonologice]] sau fonetice care apar sistematic cel puțin în anumite [[Context (lingvistică)|contexte]] fonetice. Astfel este, de exemplu, în [[Limba română|română]], pronunțarea apropiată de ''frace'', în [[graiul bănățean]], a cuvântului „frate”<ref name="dobridor"/>. Un exemplu din [[Limba franceză|franceză]] este pronunțarea [w] în Antile, în loc de [ʁ] din standard înaintea [[Vocală posterioară|vocalelor posterioare]]: ''parole'' [pawɔl] vs. [paʁɔl] „vorbire, cuvânt”<ref>Thibault 2014, [http://andre.thibault.pagesperso-orange.fr/FrancophLicenceSemaine7.pdf săpt. 7], p.&nbsp;11.</ref>. Referitor la [[limba maghiară]] este, de exemplu, caracteristică pentru [[Transdanubia]] pronunțarea scurtă ([u], [y] și [i]) a [[Vocală|vocalelor]] '''ú''', '''ű''' și '''í''', care în standard sunt lungi: ''kut'' vs. ''kút'' „fântână”, ''tüz'' vs. ''tűz'' „foc”, ''viz'' vs. ''víz'' „apă”<ref>Kiss 2006, p.&nbsp;360.</ref>.

=== Regionalisme gramaticale ===

Structura gramaticală a varietăților regionale diferă de cea standard în primul rând prin unele trăsături morfologice, precum în {{ro icon}} lipsa [[Afix|sufixului]] la [[conjugare]]a I, [[indicativ]] [[Timp (gramatică)|prezent]]: ''(eu) lucru'' (în [[Crișana]]) „lucrez”<ref name="dobridor"/>. În {{fr icon}} se întâlnește, bunăoară, în varietatea din [[Réunion]], folosirea [[Verb auxiliar|verbului auxiliar]] ''avoir'' „a avea” în locul lui ''être'' „a fi”, în cazul unor [[verb]]e: ''j’ai descendu'' vs. ''je suis descendu'' „am coborât”<ref name="thibault_9">Thibault 2014, [http://andre.thibault.pagesperso-orange.fr/FrancophLicenceSemaine8.pdf săpt. 8.], p.&nbsp;9.</ref>. În {{hu icon}}, una din particularitățile morfologice ale [[Dialectele limbii maghiare|dialectelor secuiești]] este folosirea la [[condițional]] prezent a altor terminații decât în standard: ''tud'''nók''''' vs. ''tud'''nánk''''' „am ști”<ref>Kiss 2006, p.&nbsp;363.</ref>.

Cele mai puțin frecvente sunt regionalismele sintactice. În {{ro icon}} se poate aminti construcția restrictivă cu ''decât'' folosită în graiul muntenesc fără [[Negație (gramatică)|cuvântul negativ]] ''nu'': ''am decât două mere'' „n-am decât două mere”<ref>Sala 1989, p.&nbsp;203.</ref>. În {{fr icon}} din Réunion se practică, de pildă, folosirea cuvântului negativ ''pas'' împreună cu alt cuvânt negativ secundar, ceea ce nu este acceptat de standardul limbii franceze: ''j’ai pas vu personne'' vs. ''je n’ai vu personne'' „n-am văzut pe nimeni”<ref name="thibault_9"/>. În {{hu icon}} standard, verbul ''kell'' „a trebui” se construiește cu [[infinitiv]]ul altui verb (ex. ''el kell mennem'' „trebuie să plec”), dar în Transilvania se folosește o construcție cu [[Verbul în limba maghiară#Modul imperativ|imperativ-conjunctivul]], ''el kell menjek'', sub influența românei<ref name="jaszo_366">Kálmánné Bors și A. Jászó 2007, p.&nbsp;366.</ref>.

== Regionalismele și alte varietăți de limbă decât cele regionale ==

Limba este în continuă evoluție și aceasta se manifestă și prin trecerea unor fapte de limbă dintr-o varietate a ei în alta. Aceasta privește și regionalismele, care îmbogățesc varietățile neregionale.

=== Regionalismele și limba comună ===

Regionalismele trec cel mai ușor în limba comună (înțeleasă ca aspect actual al limbii, bazat pe o cât mai mare uniformitate cerută de practica comunicării, însușit de întreaga colectivitate, indiferent de apartenența dialectală a vorbitorilor)<ref>Constantinescu-Dobridor 1998, articolul [https://dexonline.ro/definitie-dtl/limb%C4%83 '''limbă'''], punctul b).</ref>. Un aspect al acestui fenomen este cel al regionalismelor care se păstrează în limba comună vorbită în regiunea respectivă. Este vorba mai ales de regionalisme fonetice și eventual de alte tipuri de regionalisme care nu afectează în ansamblu caracterul comun al limbii. În acest sens, unii lingviști vorbesc despre limbi comune regionale<ref>Kiss 2006, p.&nbsp;375.</ref><ref>Király 2007, p.&nbsp;642.</ref>.

Alt aspect este trecerea unor regionalisme în limba comună a tuturor vorbitorilor acelei limbi. Cazul cel mai frecvent este cel al [[Împrumut (lingvistică)|împrumuturilor]] lexicale între limbi învecinate, care trec mai întâi într-un dialect sau în dialecte ale limbii primitoare, apoi în varietatea comună a acesteia. Astfel sunt cuvintele și sufixele lexicale românești de origine maghiară, precum ''belșug'', ''a cheltui'', ''a făgădui'', ''gazdă'', ''-șag'' (ex. în ''furti'''șag'''''), ''-eș'' (ex. în ''trup'''eș''''')<ref>Brâncuș 2005, pp.&nbsp;78–79.</ref>, de origine [[Dialectul săsesc|săsească]] (''a căptuși'', ''roabă'') sau [[Șvabi bănățeni#Dialectul șvăbesc|șvăbească]] (''chiflă'', ''șnur''). Este și cazul cuvintelor maghiare împrumutate din română: ''áfonya'' < „afină”, ''ficsúr'' (cu sensul de „tânăr spilcuit”) < „fecior”, ''furulya'' < „fluier” (instrumentul muzical), ''málé'' „(prăjitură de) mălai; nătăfleț” < „mălai”, ''mokány'' (cu sensul „înfipt, încăpățânat”) < „mocan”, ''pakura'' < „păcură”, ''palacsinta'' (cu sensul de „clătită”) < „plăcintă”, ''tokány'' < „tocană”<ref>Gerstner 2006, p.&nbsp;316.</ref>. Construcția de tipul ''el kell menjek'' „trebuie să plec”, tot din română, mai întâi transilvanism în maghiară, a fost mult timp considerată incorectă de cei ce se ocupau de cultivarea limbii, dar în prezent este acceptată<ref name="jaszo_366"/>.

=== Regionalismele și limba literară ===

Altă varietate a limbii aflată în raport cu regionalismele este [[Limbă literară|limba literară]], în sensul de limbă a [[Literatură|literaturii]] artistice. Pe de o parte, ele au avut un rol important în formarea limbii literare. Înainte de a se putea vorbi de limbi literare unitare, s-au format varietăți literare ale unor dialecte. Astfel, în limba română au coexistat în [[secolul al XVIII-lea]] patru dialecte literare, dintre care s-a impus cel muntenesc, cu aporturi și din celelalte, [[graiul moldovenesc|moldovenesc]], [[graiul ardelenesc|ardelenesc]] și [[graiul bănățean|bănățean]]<ref>Ivănescu 1948, ''apud'' Mocanu p.&nbsp;170.</ref>, iar limba literară unică astfel formată a continuat să se îmbogățească cu elemente devenite regionalisme.

Este analog cazul limbii literare franceze. După ce au existat literaturi în mai multe [[limbi oïl|idiomuri oïl]], precum cel [[limba picardă|picard]] sau cel [[limba valonă|valon]], până la urmă dintre ele a rămas vivace literatura în [[idiom]]ul numit ''françois'', vorbit la [[Paris]] și în regiunea acestuia, care, cu aporturi din celelalte, a devenit până la urmă limba franceză cu varietatea ei literară<ref>Picoche și Marchello-Nizia 1999.</ref>. Limba literară maghiară s-a format pornind de la cea scrisă în [[Dialectele limbii maghiare|dialectele din est]], dar aporturile din alte dialecte au îmbogățit-o continuu încă din perioada ei de formare<ref>Király 2007, p.&nbsp;641.</ref>. În timpul mișcării numite de „înnoire a limbii” (aproximativ [[1790]]–[[1820]]), îmbogățirea ei cu cuvinte regionale s-a făcut în mod conștient de către cărturarii participanți la ea<ref name="bokor_194">Bokor 2007, p.&nbsp;194.</ref>.

Și cu mult după formarea limbii literare a continuat pătrunderea de regionalisme cu funcție [[stilistică]] în limba literaturii artistice, fenomen inclusiv actual atunci când scriitorii doresc să dea culoare locală operelor a căror acțiune se petrece în mediul rural dintr-o anumită regiune<ref name="dobridor"/><ref>Kiss 2006, p.&nbsp;370.</ref>. Sunt notorii moldovenismele din opera lui [[Ion Creangă]]<ref>Călinescu 2001, p.&nbsp;173.</ref> sau transilvanismele scriitorilor maghiari din [[România]], precum [[Sütő András]]<ref name="bokor_194"/>. În literatura franceză sunt caracteristice regionalismele unor scriitori mai ales din afara [[Franța|Franței]] [[Europa|europene]], precum [[Antonine Maillet]] din [[Canada]]<ref>Thibault 2014, [http://andre.thibault.pagesperso-orange.fr/FrancophLicenceSemaine6.pdf săpt. 6], p.&nbsp;3.</ref> sau [[Simone Schwartz-Bart]] din [[Guadelupa]]<ref>Thibault 2014, [http://andre.thibault.pagesperso-orange.fr/FrancophLicenceSemaine7.pdf săpt. 7], p.&nbsp;13.</ref>.

=== Regionalismele și limba standard ===

Ceea ce este valabil pentru regionalisme în limba comună unitară date mai sus, este valabil și pentru limba literară, dar și pentru limba standard, care inițial se confunda cu limba literară.

Alt aspect al fenomenului este cel din limbile care au mai mult de o varietate standard. Este vorba de limbile care sunt [[Limbă oficială|oficiale]] în mai multe țări, cum este franceza. Aceasta este o limbă unitară în esență, dar în unele țări există în standard elemente care sunt regionalisme din punctul de vedere al standardului din Franța. De exemplu, în [[Belgia]] și în [[Elveția]], lui ''soixante-dix'' „șaizeci” din Franța îi corespunde ''septante''<ref>TLFi, articolul [http://www.cnrtl.fr/definition/septante '''septante'''].</ref>. În [[Québec (provincie)|Québec]], standardul admite mult mai puține împrumuturi din [[Limba engleză|engleză]] decât cel din Franța. De exemplu, în Franța se folosește cuvântul ''parking'' „parcare”, căruia în Québec îi corespunde ''parc de stationnement'' sau ''stationnement'', iar în Belgia și Elveția se recomandă ''aire de parcage''<ref>GDT, articolul [http://www.granddictionnaire.com/ficheOqlf.aspx?Id_Fiche=1298970 '''parc de stationnement'''].</ref>. Astfel sunt și denumirile unor instituții. De exemplu, „liceului” din [[România]] îi corespund ''lycée'' în Franța, ''athénée'' în Belgia, ''gymnase'' în Elveția și ''cégep'' în Québec<ref>Thibault 2014, [http://andre.thibault.pagesperso-orange.fr/FrancophLicenceSemaine2.1.pdf săpt. 2], p.&nbsp;2, care le numește ''statalismes'' „statalisme”.</ref>.

== Referințe ==
{{listănote|2}}

== Surse bibliografice ==

* {{hu icon}} Bokor, József, Szókészlettan (Lexicologie), A. Jászó, Anna (coord.) [http://fr.scribd.com/doc/125463345/A-magyar-nyelv-konyve#scribd ''A magyar nyelv könyve''] (Cartea limbii maghiare), ediția a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5, pp.&nbsp;164–196 (accesat la 3 februarie 2018)
* Brâncuș, Grigore, [https://www.academia.edu/10956611/Introducere-in-Istoria-Limbii-Romane-i-Grigore-Brancusi ''Introducere în istoria limbii române I''], ediția a II-a, București, Editura Fundației România de Mâine, 2005, ISBN 973-725-219-5 (accesat la 3 februarie 2018)
* Călinescu, George, ''Istoria literaturii române. Compendiu'', București, 1945; online: [http://radiojurnalspiritual.ro/wp-content/uploads/2016/Carti%20literatura%20romana%20(autori%20romani)/Calinescu%20George/George%20Calinescu%20-%20Istoria%20literaturii%20romane%20-%20Compendiu.pdf ''Istoria literaturii române. Compendiu''] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20180203181230/http://radiojurnalspiritual.ro/wp-content/uploads/2016/Carti%20literatura%20romana%20(autori%20romani)/Calinescu%20George/George%20Calinescu%20-%20Istoria%20literaturii%20romane%20-%20Compendiu.pdf |date=2018-02-03 }}, București – Chișinău, Litera Internațional, 2001, ISBN 973-99869-1-9 (accesat la 3 februarie 2018)
* Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, ''Dicționar de termeni lingvistici'', București, Teora, 1998; online: [https://dexonline.ro/ Dexonline] (DTL) (accesat la 3 februarie 2018)
* {{fr icon}} Dubois, Jean ''et al.'', ''Dictionnaire de linguistique'' (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002
* {{hu icon}} Gerstner, Károly, 16. fejezet – A magyar nyelv szókészlete (Capitolul 16 – Lexicul limbii maghiare), Kiefer, Ferenc (coord.), ''[https://www.magyarhaz.ch/images/2020D%C3%B3ra/magyar%20nyelv/2011_0001_536_MagyarNyelv.pdf Magyar nyelv]'' (Limba maghiară), Budapesta, Akadémiai Kiadó, 2006, ISBN 963-05-8324-0, pp.&nbsp;305–334 (accesat la 22 decembrie 2022)
* Ivănescu, Gheorghe, ''Problemele capitale ale vechii române literare'', ediția a II-a (după ediția I din 1948), Iași, Editura Universității „A. I. Cuza”, 2012, ISBN 978-973-703-770-1
* {{hu icon}} Kálmánné Bors, Irén și A. Jászó, Anna, Az egyszerű mondat (Propoziția simplă), A. Jászó, Anna (coord.), [http://fr.scribd.com/doc/125463345/A-magyar-nyelv-konyve#scribd ''A magyar nyelv könyve''] (Cartea limbii maghiare), ediția a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5, pp.&nbsp;345–436 (accesat la 3 februarie 2018)
* {{hu icon}} Király, Lajos, A mai magyar nyelvjárások (Dialectele maghiare de azi), A. Jászó, Anna (coord.), [http://fr.scribd.com/doc/125463345/A-magyar-nyelv-konyve#scribd ''A magyar nyelv könyve''] (Cartea limbii maghiare), ediția a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5, pp.&nbsp;641–686 (accesat la 3 februarie 2018)
* {{hu icon}} Kiss, Jenő, 18. fejezet – Nyelvjárások, regionális nyelvváltozatok (Capitolul 18 – Dialecte, varietăți de limbă regionale), Kiefer, Ferenc (coord.), ''[https://www.magyarhaz.ch/images/2020D%C3%B3ra/magyar%20nyelv/2011_0001_536_MagyarNyelv.pdf Magyar nyelv Magyar nyelv]'', (Limba maghiară), Budapesta, Akadémiai Kiadó, 2006, ISBN 9630583240, pp.&nbsp;358–379 (accesat la 22 decembrie 2022)
* {{fr icon}} [http://gdt.oqlf.gouv.qc.ca/index.aspx ''Le grand dictionnaire terminologique''] (Marele dicționar terminologic), Office québécois de la langue française (GDT) (accesat la 3 februarie 2018)
* Mocanu, Aura, [http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A1170/pdf „Polemica G. Ivănescu – Ion Gheție cu privire la limba română literară”], ''Anuar de lingvistică și istorie literară'', tom LIII, 2013, pp.&nbsp;169–173 (accesat la 3 februarie 2018)
* {{fr icon}} Picoche, Jacqueline și Marchello-Nizia, Christiane, ''Histoire de la langue française'' (Istoria limbii franceze), ediția a III-a, Paris, Nathan, 1999
* Sala, Marius (coord.), ''Enciclopedia limbilor romanice'', București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989, ISBN 973-29-0043-1
* {{fr icon}} Thibault, André, [http://andre.thibault.pagesperso-orange.fr ''Francophonie et variété des français''] (Francofonia și varietatea limbii franceze), cursuri universitare, Universitatea Paris-Sorbonne (Paris IV), 2014 (accesat la 3 februarie 2018)
* {{fr icon}} [http://www.cnrtl.fr/definition/ Trésor de la langue française informatisé] (Tezaurul limbii franceze informatizat) (TLFi) (accesat la 3 februarie 2018)

== Bibliografie suplimentară ==

* Bulgăr, Gheorghe și Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, ''Dicționar de arhaisme și regionalisme'', vol. I–II, București, Saeculum, 2013, ISBN 973-85648-2-4
* Marin, Mihaela și Nedelcu, Carmen, ''Dicționar de regionalisme'', București, All, 2002 (DAR)
* Mihai, Nicoleta, ''Dicționar de regionalisme de uz școlar'', București, Lucman, 2007, ISBN 973-723-241-0
* [http://www.regionalisme.ro/index.php Regionalisme.ro] (accesat la 19 aprilie 2021)
* Ștef, Dorin, ''[https://ro.wikisource.org/wiki/Dic%C8%9Bionar_de_regionalisme_%C8%99i_arhaisme_din_Maramure%C8%99_(ed.a_II-a) Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș]'', ediția a II-a, Baia Mare, Editura Ethnologica, seria Cultura tradiționalǎ, 2015, ISBN 978-606-8213-34-7 (accesat la 19 aprilie 2021)

== Vezi și ==

* [[Dialect]]
* [[Grai]]
* [[Varietate (lingvistică)]]

[[Categorie:Lingvistică]]