Reacție în lanț proton–proton

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Reacția în lanț proton-proton predomină în stele de dimensiunea Soarelui sau mai mici

Reacția în lanț proton-proton este una din reacțiile de fuziune prin care stelele transformă hidrogenul în heliu, alternativa principală fiind ciclul CNO sau Bethe-Weizsäcker. Lanțul proton-proton predomină în stelele de dimensiunea Soarelui sau mai mici.

În general, fuziunea proton-proton poate avea loc numai în cazul în care temperatura (energia cinetică a) protonilor este suficient de mare pentru a depăși forța lor electrostatica reciprocă sau respingerea lui Coulomb[1]. Teoria -că reacțiile proton-proton sunt principiul de bază prin care Soarele și alte stele ard- a fost susținută de către Arthur Stanley Eddington în anii 1920. La acea vreme, temperatura Soarelui era considerată prea mică pentru a depăși bariera Coulomb. Nu era cunoscut insă efectul tunel aplicat de George Gamow la dezintegrarea alfa in 1924.

Reacția în lanț p-p[modificare | modificare sursă]

Primul pas implică fuziunea a două nuclee de hidrogen 1H (protoni) în deuteriu, eliberând un pozitron și un neutrino, un proton transformându-se în neutron. 11H + 11H21D + e+ + νe + 0.42 MeV

Ramura pp I[modificare | modificare sursă]

Ramura pp II[modificare | modificare sursă]

Ramura pp III[modificare | modificare sursă]

Ramura pp IV sau Hep[modificare | modificare sursă]

Emisia de energie[modificare | modificare sursă]

Reacția în lanț p-e-p[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Reacție în lanț proton–proton
  1. ^ Ishfaq Ahmad, The Nucleus, 1:42,59, (1971), The Proton type-nuclear fission reaction

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

E. Toma Introducere în astrofizică - Structura și evoluția stelelor, Editura Tehnică, București , 1980