Ramiro al II-lea al Aragonului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Ramiro al II-lea al Aragonului
Ramiro.gif
Date personale
Poreclăel monje, el monjo, lo monche, lo moncho Modificați la Wikidata
Născut Modificați la Wikidata
Decedat16 august 1157
Huesca
ÎnmormântatSan Pedro el Viejo
PărințiSancho al V-lea al Aragonului și Navarei
Felicia de Roucy
Frați și surori Fernando Sánchez[*][[Fernando Sánchez ((1071-1086))|​]]
Petru I al Aragonului și Navarei
Alfonso I al Aragonului și Navarei Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAgens de Aquitania
CopiiPetronilla I a Aragonului
CetățenieSiñal d'Aragón.svg Regatul Aragonului Modificați la Wikidata
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupație benedictine monk[*][[benedictine monk (catholic monk who belongs to the Order of Saint Benedict)|​]]
benedictine monk[*][[benedictine monk (catholic monk who belongs to the Order of Saint Benedict)|​]]
conducător[*]
benedictine monk[*][[benedictine monk (catholic monk who belongs to the Order of Saint Benedict)|​]] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titlurirege al Aragonului[*] ()
Familie nobiliarăCasa de Jimenez
Rege al Aragonului
Domnie1134–1137/1157
PredecesorAlfonso I al Aragonului și Navarei
SuccesorPetronilla I a Aragonului
Semnătură
Signun Regis Remiro II d'Aragón.svg

Ramiro al II-lea (1075 - 16 august 1157), a fost regele Aragonului din 1134 până la retragerea sa publică din 1137. El a fost fiul cel tânăr al lui Sancho Ramirez al Navarei și a Feliciei de Roucy.

Domnia lui Ramiro a fost tumultuoasă. La începutul domniei lui, a avut probleme cu nobilii săi, care credeau că el va fi docil și ușor de condus pentru dorințele lor, însă au descoperit că este inflexibil. În scopul de a produce un moștenitor, el s-a căsătorit cu Agnes, fiica Ducelui Willaim al IX-lea, Duce de Aquitania. După ce s-a căsătorit, soția sa a născut o fiică, Petronilla, care a fost logodită cu Ramon Berenguer al IV-lea, Conte de Barcelona, la vârsta de un an. Contractul de căsătorie, semnat la Barbastro la 11 august 1137, a făcut-o pe Petronilla, moștenitoarea coroanei Aragoneze, iar în cazul morții ei fără nici un moștenitor, coroana trecea la Ramon Berenguer și a oricărui copil pe care îl avea cu o altă soție. Ramon l-a acceptat ca Rege, Domn și Tată pe Ramiro, a renunțat la numele său de familie în favoarea Casei de Aragon și a unit regiunea Barcelona cu Regatul. Această unire a creat Coroana de Aragon, întoarcerea la împărăția anterioară a Regatului Aragon, la poziția de putere peninsulară care fusese înainte de pierderea Navarei.

În timpul dintre aderarea sa și logodirea fiicei sale, Ramiro distrusese deja o rebeliune a nobililor și știind că nu este un rege al războiului, el a dat autoritatea sa cumnatului său, Ramon Berenguer pe 13 noiembrie 1137. Ramon a devenit Prințul poporului Aragonez și șeful electiv al armatelor regatului. Ramiro nu a demisionat în mod oficial la drepturile sale regale, continuând să utilizeze titlul regal și păstrând afacerile regatului, însă s-a retras din viața publică, revenind la mănăstirea San Pedro în Huesca. A murit acolo pe 16 august 1157, iar coroana sa a trecut oficial la fiica sa, Petronilla.

Sursă[modificare | modificare sursă]

  • Belenguer, Ernest (2006). «Aproximación a la historia de la Corona de Aragón». La Corona de Aragón. El poder y la imagen de la Edad Media a la Edad Moderna (siglos XII – XVIII). Sociedad Estatal para la Acción Cultural Exterior (SEACEX), Generalitat Valenciana y Ministerio de Cultura de España: Lunwerg, pp. 25–53. ISBN 84-9785-261-3
  • Bisson, Thomas N. (2000). The Medieval Crown of Aragon: A Short History. Oxford: Clarendon Press.
  • Chaytor, Henry John. (1933). A History of Aragon and Catalonia. London: Methuan Publishing.
  • Lapeña Paúl, Ana Isabel. (2008). Ramiro II de Aragón: el rey monje (1134–1137). Gijón: Trea. ISBN 978-84-9704-392-2