Raiko Krauss

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Raiko Krauss
Date personale
Născut1973 (51 de ani) Modificați la Wikidata
Friedrichshain⁠(d), Berlin, Germania Modificați la Wikidata
NaționalitateGermania Germania
Ocupațiearheolog
Limbi vorbitelimba germană[1] Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieUniversitatea din Tübingen  Modificați la Wikidata

Raiko Krauss (n. 1973, Friedrichshain⁠(d), Berlin, Germania) este un arheolog de origine germană specializat în arheologia preistorică și profesor universitar.

Biografie[modificare | modificare sursă]

În 1992, Krauss a absolvit Bacalaureatul la Gimnaziul Georg Friedrich Händel din Friedrichshain, Berlin. În anii de liceu, respectiv 1988 și 1990, a efectuat stagii de practică la Colecția de Antichități din Berlin și a participat la santiere arheologice sub conducerea Muzeului de Preistorie din Potsdam. În vara anului 1994, după efectuarea serviciului național la stația de urgență a unui spital berlinez, își începe studiile în Preistorie și Arheologia Clasică la Universitatea Humboldt din Berlin[2]. Acolo frecventează și diferite cursuri de Filologie clasică, Istorie antică, Filosofie și prelegeri la Universitatea Liberă din Berlin în Lingvistică Indo-Germană comparativă. Între 1999 și 2000 a fost numit asistent cercetător la Centrul de Tehnologii Culturale Hermann von Helmholtz pentru a coordona colectia didactică a catedrei de Preistorie[3] și a mai facut parte din mai multe Proiecte atât în Germania, cât și în Bulgaria, Grecia, Italia, România și Turcia. În 2000 își termină Studiul la Universitatea Humboldt cu o dizertație magistrală pe tema așezărilor calcolitice Dyakovo de pe Valea râului Struma din Bulgaria[4].

În 2004, iși susține doctoratul la Universitatea Libera de la Berlin sub supravegherea lui Bernhard Hänsel și Hermann Parzinger cu tema disertației „Asezări preistorice in cursul inferior al Yatrei”[5]. Între 2000 și 2004 a beneficiat de o bursă de doctorat de la Fundația Germană pentru Burse Academice. După aceasta, a lucrat pentru un scurt timp în 2004 la Oficiul de Stat pentru Arheologie din Saxonia.

Ca urmare a disertației sale a fost premiat cu o bursă de călătorie a Institutului de Arheologie din Germania și a petrecut un an în regiunea mediterană și a Mării Negre.

Din 2005 până în 2008 a fost cadru asociat în cercetare la Departatmentul Eurasian al Institutului Arheologic din Germania, iar între 2007 și 2008 a fost și adjunct la Institutul de Arheologie Preistorică de la Universitatea Liberă Berlin. Începând cu semestrul de iarnă 2008/2009 a cercetat și a predat la Institutul de Preistorie și Arheologie Medievală a Universității Eberhard Karls din Tübingen.

În 2014 a obținut cu succes habilitația cu o lucrare intitulată „Dinamica Neolitică din Europa de Sud-Est, apariția agriculturii, creșterea animalelor și viața sedentară” după care a dobândit venia legendi (permisiunea de a preda) în disciplina Preistorie.

Epoca cuprinsă între mezolitic și epoca bronzului din Europa Centrală și de Sud-Est formează nucleul activităților sale arheologice, cu proiecte de cercetare importante asupra așezărilor neolitice timpurii ale Ovčarovo-Gorata, Bulgariei[6], sitului calcolithic până în epoca timpurie a bronzului din Foeni-Gaz, România[7] și situri funerare calcolitice din Varna, Bulgaria[8]. El a fost în măsură să demonstreze că o parte din ansamblul figurilor neolitice, descoperit la Belica, în Serbia, au fost, de fapt, fabricate recent[9] , confirmând astfel parțial o acuzație de fals, adusă de colegii sârbi[10].

Raiko Krauss a desfășurat săpături în așezarea multistratificată preistorică Bucova Pusta IV[11], în colaborare cu Muzeul Banatului din Timișoara începând din 2010 și cu Oficiul de Stat pentru Conservarea Antichităților și diferite săpături ale unor situri mezolitic-neolitice timpurii din Baden-Württemberg. Alte obiective ale activităților sale de predare și cercetare includ arheomuzicologia[12] și megaliții din Africa de Nord[13].

Este vicepreședinte al Societății germano-bulgare și a primit în 2015 Insigna de Onoare a Comunității Dudeștii Vechi din România.

Familie[modificare | modificare sursă]

Raiko Krauß locuiește și lucrează în Tübingen și Berlin. Este căsătorit cu soprana și pedagoga vocală Anna-Sophia Brickwell și are patru copii.

Publicații[modificare | modificare sursă]

Dynamics of Neolithisation in South-eastern Europe. The Beginnings of Agriculture, Husbendry and Sedentary Life. Mitteilungen der Prähistorischen Kommission 93 (Wien 2023) ISBN 978-3-7001-8879-7

Ovčarovo-Gorata. Eine frühneolithische Siedlung in Nordostbulgarien. Archäologie in Eurasien 29, Habelt, Bonn 2014, ISBN 978-3-7749-3914-1.

Die prähistorische Besiedlung am Unterlauf der Jantra vor dem Hintergrund der Kulturgeschichte Nordbulgariens. Prähistorische Archäologie in Südosteuropa 20, Verlag Marie Leidorf, Rahden 2006, ISBN 3-89646-591-0.

Edited with Ernst Pernicka, René Kunze, Kalin Dimitrov and Petar Leshtakov: Prehistoric Mining and Metallurgy at the Southeast Bulgarian Black Sea Coast. RessourcenKulturen 12, Tübingen University Press 2020.

Edited with Jörg Bofinger and Bernhard Weninger: Quaternary International 560-561. Special Issue: Formation and Transformation of Early Neolithic Lifestyles in Europe. https://doi.org/10.1016/j.quaint.2020.05.015

Edited with Harald Floss: Southeast Europe before Neolithisation. Proceedings of the International Workshop within the Collaborative Research Centres SFB 1070 “RessourcenKulturen”, Schloss Hohentübingen, 9th of May 2014, Tübingen University Press 2016, ISBN 978-3-946552-01-7.

Edited with Martin Bartelheim and Barbara Horejs: Von Baden bis Troia. Ressourcennutzung, Metallurgie und Wissenstransfer. Eine Jubiläumsschrift für Ernst Pernicka Verlag Marie Leidorf, Rahden 2016, ISBN 978-3-86757-010-7.

Edited: Beginnings – New Research in the Appearance of the Neolithic between Northwest Anatolia and the Carpathian Basin. Menschen – Kulturen – Traditionen. Studien aus den Forschungsclustern des Deutschen Archäologischen Instituts 1, Verlag Marie Leidorf, Rahden 2011, ISBN 978-3-86757-381-8.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ Cf. Achim Leube: Raiko Krauß, geb. 1973. In: id.: Prähistorie zwischen Kaiserreich und wiedervereinigtem Deutschland. 100 Jahre Ur- und Frühgeschichte an der Berliner Universität Unter den Linden. Habelt, Bonn 2010, ISBN 978-3-7749-3629-4, pp. 224f.
  3. ^ Cf. Holger Grönwald, Gerson H. Leube, Raiko Krauß: Die Studiensammlung des Lehrstuhles für Ur- und Frühgeschichte der Humboldt-Universität zu Berlin. In: Archäologisches Nachrichtenblatt Bd. 6, 3/2001, pp. 258-267.
  4. ^ Published as: Raiko Krauß: Die prähistorische Siedlung beim Dorf Djakovo, Kr. Kjustendil (Bulgarien). Ein Beitrag zum Äneolithikum im Strumatal. In: Praehistorische Zeitschrift 76, 2001, pp. 129-170.
  5. ^ Published as: Raiko Krauß: Die prähistorische Besiedlung am Unterlauf der Jantra vor dem Hintergrund der Kulturgeschichte Nordbulgariens. Prähistorische Archäologie in Südosteuropa 20. Verlag Marie Leidorf, Rahden 2006, ISBN 3-89646-591-0.
  6. ^ Raiko Krauß: Ovčarovo-Gorata. Eine frühneolithische Siedlung in Nordostbulgarien. Archäologie in Eurasien 29, Habelt, Bonn 2014.
  7. ^ Raiko Krauß, Dan Ciobotaru: Daten zum Ende des Badener Keramikstils und dem Beginn der Frühbronzezeit aus Foeni-Gaz im rumänischen Banat. Mit Beiträgen zur absoluten Datierung und zu den bronzezeitlichen Tierknochen von B. Weninger und G. El Susi. In: Praehistorische Zeitschrift 88, 2013, pp. 38-113.
  8. ^ For example Raiko Krauß, Vladimir Slavčev: Wen stellen die tönernen Gesichter im Gräberfeld von Varna I dar? In: Thomas Link, Dirk Schimmelpfennig (Hrsg.): Taphonomische Forschungen (nicht nur) zum Neolithikum. Fokus Jungsteinzeit. Berichte der AG Neolithikum 3 (Kerpen-Loogh 2012) pp. 237-256 and Raiko Krauß, Verena Leusch, Steve Zäuner: Zur frühesten Metallurgie in Europa − Untersuchungen des kupferzeitlichen Gräberfeldes von Varna. In: Bulgarien-Jahrbuch 2012, pp. 64-82 as well as Raiko Krauß, Steve Zäuner, Ernst Pernicka: Statistical and Anthropological Analysis of the Varna Necropolis. In: Harald Meller, Roberto Risch, Ernst Pernicka (Eds.): Metalle der Macht – Frühes Gold und Silber. 6. Mitteldeutscher Archäologentag vom 17. bis 19. Oktober 2013 in Halle (Saale). Tagungen des Landesmuseums für Vorgeschichte Halle 11/II (Halle 2014) pp. 371-387.
  9. ^ See for this http://www.ufg.uni-tuebingen.de/juengere-urgeschichte/forschungsprojekte/abgeschlossene-forschungsprojekte/belica.html Arhivat în , la Wayback Machine.
  10. ^ Dragana Antonovic, Slaviša Peric, O neolitskoj autenticnosti nalaza iz Belice. In: Starinar 62, 2012, pp. 257-268.
  11. ^ Cf. 15. Sânnicolau Mare, jud. Timiș: Punct: Bucova Pusta IV. In: D. Mihai/R. Iosipescu/R. Șerban (Eds.): Cronica Cercetărilor Arheologice din România 2015. Campania 2014 (București 2015) pp. 41-43 and 44. Sânnicolau Mare, jud. Timiș. Punct: Bucova Pusta IV. In: I. Opriș/Z.K. Pinter/F.M. Popescu (Eds.): Cronica Cercetărilor Arheologice din România 2015. Campania 2015 (București 2016) pp. 78-79.
  12. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Raiko Krauß: Wie alt sind die nordafrikanischen Megalithen? In: H.-J. Beier et al. (Eds.), Neolithische Monumente und neolithische Gesellschaften. Varia neolithica VI. Beiträge zur Ur- und Frühgeschichte Mitteleuropas 56 (Langenweißbach 2009) pp. 153-159 and Raiko Krauß: Die frühgeschichtlichen Megalithgräber Tunesiens. In: Zeitschrift für Archäologie außereuropäischer Kulturen 2, 2007, pp. 163-181.

Legături externe[modificare | modificare sursă]