Radu Scutelnicu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Radu Scutelnicu
Date personale
Născut24 august 1938
Mihălășeni, Botoșani
Decedat14 octombrie 1998
București
Căsătorit cuMagdalena-Carmen, născută Sârbu
CopiiCarmen-Cristina
NaționalitateRomână
Religiecreștină
Activitate
RezidențăRomânia România
Domeniuconstrucții de hidrocentrale
Cunoscut pentrudezvoltarea sistemului hidroenergetic al țării[necesită citare]

Radu Scutelnicu (n. 24 august 1938, Mihălășeni, Botoșani, d. 14 octombrie 1998, București) a fost un inginer constructor (1960 - 1993), inițiator și coautor al mai multor invenții și inovații în domeniul construcțiilor hidrotehnice.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Radu Scutelnicu s-a născut în 1938 la Mihălășeni în județul Botoșani. Părinții săi au fost Mihai, profesor de matematică, veteran de război și Emilia, învǎțătoare. A fost căsătorit cu Magdalena-Carmen, născută Sârbu și a avut ca fiică - Carmen-Cristina.

A urmat cursurile liceului “A. T. Laurian” din Botoșani pe care le-a absolvit ca șef de promoție, cu "Diplomă de merit"[1], apoi cele ale Facultății de Construcții din cadrul Institutului Politehnic “Gh. Asachi” din Iași, pe care a absolvit-o în 1960 "cu cea mai mare medie din promoția sa".[1]

La numai 22 de ani și-a început activitatea profesională ca inginer pe șantierul Hidrocentralei de la Bicaz, continuând cu Valea Bistriței, la Grupul de Șantiere Bistrița-aval apoi, între anii 1963 și 1967, a participat ca inginer-șef la construirea Hidrocentralei Gârleni, comună unde, în amintirea sa una dintre străzi îi poartă numele.

Din anul 1967 a lucrat pe șantierul Poiana Uzului de pe Valea Trotușului la construcția celui de-al „treilea baraj din țară ca importanță” [2] din cadrul celor de tip "cu contraforți", unde s-a remarcat prin introducerea de soluții tehnice inovative foarte practice, ceea ce i-a adus înaintarea în funcție. Între anii 1970 și 1974 a condus în calitate de șef de șantier lucrǎrile de construire și amenajare a centralei electrice subterane Mărișelu din cadrul Grupului de Șantiere Someș. La acest obiectiv strategic a introdus și experimentat cu succes mecanizarea integrală a lucrărilor de betonare în subteran.

Începând din anul 1974 a coordonat realizarea hidrocentralelor din cadrul Grupului de Șantiere Olt-Inferior (Drăgășani, Strejești, Arcești, Slatina, Ipotești, Frunzaru, Rusănești, Izbiceni), ca director de grup, creând și utilizând tehnologii noi.[3][4][5]

Între anii 1987 și 1993 a condus Trustul de Construcții Hidroenergetice București în calitate de Director General cu rangul de funcție de stat prin importanța și mărimea întreprinderii - 80 de mii de salariați.[6][7]. Deși această perioadă s-a caracterizat printr-o puternică recesiune în toate domeniile economice ale țării și reducerea tuturor investițiilor în domeniu, sub conducerea sa trustul a pus în funcțiune o serie de amenajări importante (Colibița, Drăgan-Iad, Siriu, Râul Mare aval, Bistra, Olt-inferior și Superior) [8]. S-a stins din viață în anul 1998, la 14 octombrie, la vârsta de 60 de ani.

Contribuții, invenții și inovații[modificare | modificare sursă]

Radu Scutelnicu a realizat între anii 1967 și 1970 inovații referitoare la folosirea prefabricatelor de beton până la 2,5 t la cofrarea și protecția paramentelor, sablarea rosturilor de betonare care duce la eliminarea microfisurilor și obținerea unor rosturi de rezistență practic egală cu aceea a betonului monolit, vacuumarea suprafeței betonului la parament care a dus la extragerea a 8-10 l apă/mc și creșterea rezistenței la compresiune cu 50%, ancorarea rocilor fisurate de pe versanții prin precomprimare.

Între anii 1970 și 1974 a introdus teoretic și practic și a experimentat cu succes în activitatea curentă inovații referitoare la mecanizarea integrală a lucrărilor de betonare în subteran. În perioada 1974 - 1987 a creat și a utilizat tehnologii noi, printre care tehnologia de etanșare în profunzime, cu ecran subțire, a incidentelor îndiguite - invenție care a fost aplicată în locul unor tehnologii franceze foarte costisitoare (de exemplu, în locul peretelui clasic de 60 de cm. a rezultat un perete de 15 cm., cu aceeasi rezistență).[9][10]

În 1995, Trustul de Construcții Hidroenergetice a obținut „Premiul Internațional de Calitate” și „Steaua de aur” la Madrid [11], acordat de Trade Leaders' Club.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Ioan C.Cioban, «Gârleni, file de monografie», Editura Egal, Bacau, 2008, pag. 92, http://www.scribd.com/doc/73759066/PaginiMonogr-pag92"
  2. ^ "Hidroconstrucția, făuritori de baraje", volumul 3, pag.355
  3. ^ "Hidroconstrucția, făuritori de baraje", http://www.scribd.com/doc/73343795/hidroconstructia3pagScu
  4. ^ „O marcă românească, HIDROCONSTRUCȚIA, la ceas aniversar”. Ziarul de Old. 
  5. ^ „HIDROCONSTRUCTIA împlineste 60 de ani de activitate”. Linia Întâi. 
  6. ^ United States. Foreign Broadcast Information Service (). Daily report: East Europe, Edițiile 41-50. The Service. 
  7. ^ "Hidroconstrucția, făuritori de baraje", volumul3, pag.5, Cuvânt înainte
  8. ^ "Hidroconstrucția, făuritori de baraje", volumul 3, pag.357
  9. ^ http://www.scribd.com/doc/73343795/hidroconstructia3pagScu
  10. ^ Constructori de excepție - Radu Scutelnicu Revista Construcțiilor. Accesat la 2 ianuarie 2014.
  11. ^ http://www.primariagirleni.ro/radu-scutelnicu

Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]

  1. Cojocar, Mihai (). Hidroconstrucția, făuritori de baraje, vol. III. București. ISBN 978-973-0-05978-6. 
  2. Primăria, Gârleni. „Fii satului”. Accesat în . 
  3. Cioban, Ioan C. (). Gârleni, file de monografie. Bacău. pp. 92–93. ISBN 978-973-7649-66-9.