Radu Bogdan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Radu Bogdan (n. 11 martie 1920, Galați – d. 12 august 2011, București) a fost un critic și istoric de artă, membru fondator al Institutului de Istorie a Artei.

Studii[modificare | modificare sursă]

A absolvit Facultatea de litere și filosofie a Universitțăii din București și Institutul de arte plastice "Nicolae Grigorescu".

Obține în 1969 titlul de doctor în istoria artei cu o teză despre opera pictorului Ion Andreescu, conducător științific George Oprescu.

Bursă româno-franceză, în 1957-58, pentru Franța, cu vizitarea Olandei și Italiei,

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

A lucrat puțin timp după abolvirea studiilor universitare la Institutul de arte plastice "Nicolae Grigorescu" ca și la Muzeul de artă al Republicii, București.

Din 1951 și până în 1980 a fost cercetător la Institutul de istoria artei din București.[1]

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

  • Theodor Aman, ESPLA. București, 1955.
  • Ion Andreescu, București, Editura Meridiane, 1962
  • Andreescu, volumul I, București, Editura Meridiane, 1970
  • Andreescu, volumul II, București, Editura Meridiane, 1982
  • Reverii lucide, București, Editura Meridiane, 1972
  • Georgeta Năpăruș, București, Editura Meridiane, 1983

Colaborări la publicațiile[modificare | modificare sursă]

Revista Fundațiilor Regale, SCIA, ARTA, Secolul XX, Revista muzeelor, România literară, Dilema veche,Observator cultural, ș.a.

Expoziții organizate[modificare | modificare sursă]

  • Expoziția retrospectivă a picturii românești, București, Muzeul Simu, 1949.
  • Expoziția retrospectivă Ion Andreescu, cu prilejul centenarului nașterii, București, Muzeul Simu, 1950.
  • Expoziția reprospectivă Ion Țuculescu, București, Sala Dalles, 1965, iterată în format restrâns și în alte orașe.
  • Ion Andreescu: anii de creație în țară, pictură, grafică, corespondență, documente, Muzeul de artă al Republicii, București, 1982-1983.

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Premiul criticii acordat de UAP București, 1955

Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, 2004

Medalia de aur, Expoziția internațională de artă a cărții – IBA Leipzig 1971 – pentru monografia monumentală „Andreescu''.

Premiul pentru cel mai inovativ film de lung metraj la festivalul internațional de la Nyon, Vision du Reel, Elveția, pentru filmul documentar de lung metraj „Pădurea”, o coproducție româno-sârbă, 2014, regizat de Sinișa Dragin, care a pornit de la cercetările lui Radu Bogdan.

Alte contribuții[modificare | modificare sursă]

A descoperit cimitirele de la Săpânța pe care le-a popularizat și pentru care a întocmit un catalog de lux.

Are studii despre pictorul M. H. Maxy, Gaspar David Friedrich, Nicolae Grigorescu, a publicat un serial despre realismului socialist în 42 de articole în revista Dilema veche, a scris despre Brâncuși imediat al moartea sa și ulterior.

Moștenirea sa este continuată prin Fundația Radu Bogdan, înființată în anul 2012.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Cruceru, Florica; Dinculescu, Alice (). Istorici şi critici de artă români. 1800-1980. Bucureşti: ACS. p. 44. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]