Radu Bogdan
 | Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
| Radu Bogdan | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  |
| Decedat | (91 de ani)[1][2] |
| Ocupație | critic de artă |
Modifică date / text  | |
Radu Bogdan (n. 11 martie 1920, Galați – d. 12 august 2011, București) a fost istoric și critic, scriitor, publicist român, membru fondator al Institutului de Istorie a Artei.
Studii
[modificare | modificare sursă]Studiile liceale le-a făcut la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța și Liceul Mihai Viteazul” din București. În anul 1936 a fost admis la Secția de conducători arhitecți a Academiei de Arhitectură. în anul 1948 a absolvit Facultatea de Litere și Filozofie din cadrul Universității din București,[3] unde i-a avut ca îndrumători și profesori pe Tudor Vianu, Mircea Florian, George Călinescu și George Oprescu.[4] A obținut, în 1969, titlul de doctor în istoria artei cu o teză despre opera pictorului Ion Andreescu, conducător științific George Oprescu.
Bursă româno-franceză, în 1957-58, pentru Franța, cu vizitarea Olandei și Italiei,
Activitate profesională
[modificare | modificare sursă]Încă din 1940 a participat la ședințele Cenaclului „Sburătorul”, condus de Eugen Lovinescu. În perioada 1944-1945 a lucrat ca ziarist, între 1945-1947 a fost redactor, reporter și crainic la Radiodifuziunea Română, 1948-1950 a fost inspector general în Ministerul Artelor și Informațiilor, iar între 1950-1952 a fost cadru științific la Muzeul de Artă al Republicii. Între anii 1951-1980 a fost cercetător, cercetător principal, șeful sectorului de artă modernă și contemporană de la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române.[4]
Volume publicate
[modificare | modificare sursă]- Theodor Aman, ESPLA. București, 1955.
- Ion Andreescu, București, Editura Meridiane, 1962
- Andreescu, volumul I, București, Editura Meridiane, 1970
- Andreescu, volumul II, București, Editura Meridiane, 1982
- Reverii lucide, București, Editura Meridiane, 1972
- Georgeta Năpăruș, București, Editura Meridiane, 1983
Colaborări la publicațiile
[modificare | modificare sursă]Revista Fundațiilor Regale, SCIA, ARTA, Secolul XX, Revista muzeelor, România literară, Dilema veche,Observator cultural, ș.a.
Expoziții organizate
[modificare | modificare sursă]- Expoziția retrospectivă a picturii românești, București, Muzeul Simu, 1949.
- Expoziția retrospectivă Ion Andreescu, cu prilejul centenarului nașterii, București, Muzeul Simu, 1950.
- Expoziția reprospectivă Ion Țuculescu, București, Sala Dalles, 1965, reluată în format restrâns și în alte orașe.
- Ion Andreescu: anii de creație în țară, pictură, grafică, corespondență, documente, Muzeul de artă al Republicii, București, 1982-1983.
Premii și distincții
[modificare | modificare sursă]- Ordinul „Meritul Științific” clasa a III-a (26 septembrie 1966) „pentru merite deosebite în activitatea științifică, cu prilejul Centenarului Academiei Republicii Socialiste România”[5]
- Ordinul „Meritul Cultural” clasa a III-a (1968) „pentru activitate deosebită în domeniul artelor plastice”[6]
Premiul criticii acordat de UAP București, 1955
Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, 2004
Medalia de aur, Expoziția internațională de artă a cărții – IBA Leipzig 1971 – pentru monografia monumentală „Andreescu''.
Premiul pentru cel mai inovativ film de lung metraj la festivalul internațional de la Nyon, Vision du Reel, Elveția, pentru filmul documentar de lung metraj „Pădurea”, o coproducție româno-sârbă, 2014, regizat de Sinișa Dragin, care a pornit de la cercetările lui Radu Bogdan.
Alte contribuții
[modificare | modificare sursă]A descoperit cimitirele de la Săpânța pe care le-a popularizat și pentru care a întocmit un catalog de lux.
Are studii despre pictorul M. H. Maxy, Gaspar David Friedrich, Nicolae Grigorescu, a publicat un serial despre realismului socialist în 42 de articole în revista Dilema veche, a scris despre Brâncuși imediat al moartea sa și ulterior.
Moștenirea sa este continuată prin Fundația Radu Bogdan, înființată în anul 2012.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 „Radu Bogdan”. abART[*]. Wikidata Q107456632. Accesat în .
- 1 2 Bibliothèque nationale de France. „Radu Bogdan” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912.
- ↑ „InfoGhid: George Radu BOGDAN”. Bvau.ro. Accesat în .
- 1 2 Stoica, Corneliu (). Dicționarul artiștilor plastici gălățeni. Galați: Axis Libri. p. 42.
- ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 739 din 26 septembrie 1966 privind conferirea ordinului și medaliei „Meritul Științific”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 66, Partea I, 11 octombrie 1966, p. 468.
- ↑ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 640 din 1968 privind conferirea de ordine și medalii unor membri ai Uniunii artiștilor plastici din Republica Socialistă România, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul IV, nr. 140, Partea I, luni 4 noiembrie 1968, p. 1265.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]Cornel Stoica, Dicționarul artiștilor plastici gălățeni, Galați, Axis Libri, 2013
