Răcirea globală

Răcirea globală în perioada 1965-75

Răcirea globală a fost o presupunere a oamenilor de știință din anii 1970 privind răcirea iminentă a suprafeței Pământului și a atmosferei care ar culmina cu o perioadă de glaciațiune extinsă . Această ipoteză nu a fost larg acceptată de comunitatea științifică, dar a devenit notabilă pentru o vreme în cadrul populației datorită unei ușoare tendințe de scădere a temperaturilor din anii 1940 până la începutul anilor 1970 și a articolelor din presă care nu reflectau corect domeniul de aplicare integrală a literaturii științifice climatice. Avizul științific actual privind schimbările climatice este că Pământul nu s-a răcit durabil, ci dimpotrivă a suferit un proces de încălzire globală de-a lungul secolului al XX-lea.

Anii 2010[modificare | modificare sursă]

Mai mulți experți vorbesc de o viitoare răcire globală care va dura câteva decenii: Dr. Don Easterbrook, geolog si profesor emerit la Universitatea de Vest din Washington; Victor Manuel Velasco Herrera, cercetator la Institutul de Geofizica din Mexic; cercetători de la Societatea Astronomică din Australia, geologul australian Ian Plimer etc.

Deși în 2007 specialiștii au afirmat că în 2013 calota glaciară arctică va dispărea definitiv,^[1]^[2] ea este în prezent cu 60% mai întinsă decât în 2012, marginile sale aproape unind Canada și Rusia (cu 1,6 milioane km² mai mult). Câțiva cercetători afirmă că urmează o perioadă de răcire globală care va afecta planeta până la jumătatea secolului XXI, din această cauză Biroul Interguvernamental de Experți în Evoluția Climei din cadrul ONU (IPCC) a convocat o adunare de urgență la sfârșitul lunii septembrie 2013.^[3]

Dr. Ed Hawkins de la Universitatea din Reading afirmă că va trebui să urmărim în următorii 5 ani evoluția calotei glaciare nordice pentru a ne pronunța asupra tendinței temperaturii globale: de creștere sau de scădere.