Proiectul Pluto

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Prototipul "Tory-IIC"

Pe 1 ianuarie 1957 Forțele Aeriene ale Statelor Unite (USAF) și Comisia Energiei Atomice din USA au însărcinat precusorul actualului „Lawrence Livermore National Laboratory” (LLNL) să studieze posibilitatea folosirii căldurii de la reactoarele nucleare la motoarele Ramjet.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Aceast studiu a fost cunoscută sub numele Proiectul Pluto și a fost mutat de la instalațiile institutului Livermore din California, la noi instalații care ocupau o suprafață totală de 21 km² situată în Jackass Flats, zona de experimente din Nevada (NTS), loc cunoscut ca aria 401.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Complexul consta din 10 km de drum, un edificiu de asamblaj, un edificiu de control, unul de construcție și ateliere. Deasemenea s-a construit o instalație care putea adăposti 450 t aer la presiune pentru a putea simula condițiile de zbor a motorului ramjet din Proiectul Pluto, costul a fost de 2,1 milioane dolari (USD).

Proiectul a fost condus de Dr. Ted Merkle, lider lider din diviziunea R din laboratorul Livermore.

Principiul după care funcționa motorul Ramjet era relativ simplu: se introducea un curent de aer la mare presiune în interiorul reactorului nuclear, care încălzea aerul extinzându-l la înaltă viteză în interior făcând ca acesta să fie expulzat provocând împingerea reactorului.

Referințe, note[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe (doar în limba engleză)[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Proiectul Pluto