Portal:Istorie/Articolul zilei
Deportarea românilor în Uniunea Sovietică a fost o parte a politicii staliniste de epurare etnică a "naționalităților străine (neruse)" ("инонациональностей") din zonele învecinate frontierelor URSS-ului. Deportații erau mutați în așa numitele "așezări speciale" (спецпоселения).
În perioada 12 – 13 iunie 1941, cu doar puțin timp înaintea declanșării Operațiunii Barbarossa, au fost deportați 30.000 de membri ai familiilor "contrarevoluționarilor și naționaliștilor" din regiunile Cernăuți și Izmail (în momentul respectiv în componență RSS Ucrainiene) și din RSS Moldovenească, în RSS Kazahă, RSSA Komi, ținutul Krasnoiarsk și regiunile Omsk și Novosibirsk.