Portal:Imperiul Bizantin/Articol selectat/2
Războaiele bizantino-arabe reprezintă o serie de conflicte din perioada 634 – 1180 între Imperiul Bizantin (Imperiul Roman de Est) și Califatele Arabe. Conflictele au început în timpul primelor cuceriri musulmane ale Califatului Rashidun și ale dinastiei Umayyade și au continuat sub forma unor lungi lupte de frontieră până la începutul cruciadelor. Ca rezultat, bizantinii au pierdut teritorii foarte multe, iar Levantul, Mesopotamia, și Africa de Nord au fost cucerite de către arabi. Prelungirea și escaladarea războaielor dintre bizantini și sasanizi din secolele al șaselea și al șaptelea au lăsat ambele imperii epuizate și vulnerabile în fața apariției bruște și extinderii arabilor. Ultimul dintre aceste războaie bizantino-persane s-a încheiat cu victoria bizantinilor: Împăratul Heraclius I a recăpătat toate teritoriile pierdute și a restaurat Sfânta Cruce la Ierusalim în 629.
Cu toate acestea, niciun imperiu nu a avut șansa de a se recupera deoarece în câțiva ani ambele au fost lovite de atacul arabilor (uniți de Islam). Potrivit lui Howard-Johnston atacul arab era asemănator cu un tsunami uman.
Potrivit lui George Liska, inutilul și prelungitul conflict bizantino-persan a netezit calea Islamului.