Portal:China/Articole selectate

Mao Zedong (sau Mao Țe-Tung 毛泽东 sau Mao Tzedong; n. 26 decembrie 1893, d. 9 septembrie 1976) a fost un om politic chinez, lider al Partidului Comunist Chinez.

În urma războiului civil, în 1949 Partidul Comunist Chinez sub conducerea lui Mao Zedong a preluat puterea în China, proclamînd Republica Populară Chineză.

Mao Zedong a instaurat o dictatură sîngeroasă, zeci de milioane de chinezi fiind uciși în timpul în care acesta a condus China.

Fiu de țărani, Mao Zedong a fost de profesie învățător. A condus forțele comuniste în lupta dusă împotriva forțelor naționaliste (1927-1949), străbătând întreaga Chină pentru a-și recruta armata (este ceea ce ideologia oficială a numit Marșul cel Lung). Din 1935, a fost lider al Partidului Comunist Chinez și in aceasta calitate, dupa 1949 - șeful de facto al statului. Politica economică a "Marelui salt înainte" inițiată de el a eșuat, ca și Revoluția Culturală. În consolidarea regimului comunist în China, s-a bizuit pe țărănime și pe cultul personalității.

Tinerețea

Mao în 1927

În timpul revoluției din 1911 Mao și-a întrerupt studiile pentru a servi drept soldat în regimentul local din Hunan, fiind de partea revoluționarilor. După sfârșitul revoluției și venirea la putere a Dinastiei Qing, acesta și-a reînceput studiile.

După ce a absolvit Școala Provincială Normală Nr. 1 din Hunan în 1918, Mao a călătorit alături de Yang Changji, profesorul său din liceu și viitor socru, până la Beijing pentru a lua parte la Mișcarea de la 4 mai din 1919.

La 23 iulie 1921 Mao participă la Congresul Național al Partidului Comunist Chinez din Shanghai. Doi ani mai târziu, este ales comisar al Comitetului Central al partidului.

Al Doilea Război Mondial

În timpul conflictului sino-japonez, comuniștii conduși de Mao au luptat atât împotriva japonezilor, cât și a naționaliștilor lui Chiang Kai-Shek, care erau ajutați financiar și material de SUA. Lupta avea ca scop cucerirea puterii după previzibila înfrângere a Japoniei în război.