Poliester

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Imagine realizată cu microscopul electronic a unor fibre de poliester

Poliesterii reprezintă o categorie de polimeri care conțin în catena lor principală o grupă funcțională ester. Ca și material, termenul face referire de cele mai multe ori la politereftalatul de polietilenă (PET). Unii poliesteri sunt întâlniți în natură, precum este cutina, sau pot fi sintetici, precum polibutiratul. Unii poliesteri sintetici și cei naturali sunt biodegradabili, dar majoritatea celor sintetici nu sunt. Depinzând de structura chimică, poliesterii pot fi materiale termoplastice sau termostabile.[1]

Obținere[modificare | modificare sursă]

Sinteza poliesterilor se face în general prin intermediul unei reacții de policondensare. Ecuația reacției generale dintre un diol și un diacid este:

(n+1) R(OH)2 + n R´(COOH)2 → HO[ROOCR´COO]nROH + 2n H2O

Esterificare azeotropă[modificare | modificare sursă]

Prin intermediul acestei metode, un alcool reacționează cu un acid carboxilic cu formarea unui ester carboxilic. Pentru obținerea și formarea polimerului, apa formată în urma reacției trebuie să fie eliminată continuu prin distilare azeotropă.

Transesterificare alcoolică[modificare | modificare sursă]

Transesterificarea: un oligomer ce are o grupă alcoolică terminală și unul cu grupă ester terminală se condensează cu formarea unei legături esterice și a unui alcool. R și R' sunt cele două catene ale oligomerilor, iar R'' este o grupă oarecare, precum metil (caz în care celălalt produs de reacție este metanolul).

Acilare[modificare | modificare sursă]

Tipuri[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Rosato, Dominick V.; Rosato, Donald V.; Rosato, Matthew V. (). Plastic product material and process selection handbook. Elsevier. p. 85. ISBN 978-1-85617-431-2.