Poliester
Poliesterii reprezintă o categorie de polimeri care conțin în catena lor principală o grupă funcțională ester. Ca material, termenul face referire de cele mai multe ori la tereftalatul de polietilenă (PET). Unii poliesteri sunt întâlniți în natură, precum este cutina, sau pot fi sintetici, precum polibutiratul. Unii poliesteri sintetici și cei naturali sunt biodegradabili, dar majoritatea celor sintetici nu sunt. Depinzând de structura chimică, poliesterii pot fi materiale termoplastice sau termostabile.[1]
Obținere[modificare | modificare sursă]
Sinteza poliesterilor se face în general prin intermediul unei reacții de policondensare. Ecuația reacției generale dintre un diol și un acid dicarboxilic este:
- (n+1) R(OH)2 + n R´(COOH)2 → HO[ROOCR´COO]nROH + 2n H2O
Esterificare azeotropă[modificare | modificare sursă]
Prin intermediul acestei metode, un alcool reacționează cu un acid carboxilic cu formarea unui ester carboxilic. Pentru obținerea și formarea polimerului, apa formată în urma reacției trebuie să fie eliminată continuu prin distilare azeotropă.
Transesterificare alcoolică[modificare | modificare sursă]
Acilare[modificare | modificare sursă]
Tipuri[modificare | modificare sursă]
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Rosato, Dominick V.; Rosato, Donald V.; Rosato, Matthew V. (). Plastic product material and process selection handbook. Elsevier. p. 85. ISBN 978-1-85617-431-2.
